Vorba celui care scrie

 

Citind  Viata pe un peron, mi-am dat seama cat de genial este Octavian Paler: un roman distins, destins si celebru, celebritatea fiind castigata prin munca scriitoriceasca de o viata. De aici m-am intrebat, care este secretul acestor titani ai scrisului? Pai uite care este: daca tie ti-ar da Dumnezeu o tema despre care sa scrii ceva, orice, nu ai scrie? Daca ai avea dispozitia aia de kinki, de dandy, sau de ce nu, de vesnicul boem care vede in calea sa numai complimente adresate naturii, lumii si semenilor sai, nu ai scrie si tu? Pai cum sa scrii cand esti asa de bine bagat in sistem si in frica aia- nu fa aia, e pacat sa faci aialalta? Cum ar putea cineva sa scrie la gandul caai  fost crescut sa fii o copie sau un plagiat al celor dinaintea ta? Dar  daca ai putea inversa rolul intr-o buna zi, tu sa fii cel ce creeaza frumosul si ceilalti sa fie cea care te  asculta? nu ar fi minunat?

Si atunci, eu cred ca cei care evadeaza din cercul  cutumelor, al regulilor si a sistemului, sunt cu adevarat liberi! si atunci ne intrebam daca este greu?!!  – da!! este foarte greu sa  te lupti cu toti din jur si sa iti pui mintea la contributie si sa scoti de acolo ideile care te fac un autentic, un original si absolut fermecator!

Scriitorul este cel  care vede dincolo de aparente si care citeste printre randuri, dincolo de gesturi si care nu se regaseste decat atunci cand sta in fata  cu foaia alba si patrunde tainele celor nedeslusite de majoritatea oamenilor.

Puterea creatoare nu inseamna numai a crea viata- (putere despre care voi vorbi intr-un articol viitor) – dar mai inseamna a crea frumosul, autenticul si a-l manifesta in frumosul din noi. Mai conteaza si ceea ce  manifestam, nu?

Si ca sursa de inspiratie, va scriu mai jos cateva citate din acest autor superb, care pe mine m-au inspirat, si care este Octavian Paler:

 

Viaţa are un sens doar dacă nu-l cauţi.

Grecii s-au bătut 10 ani la Troia ca să aducă acasă o soţie adulterină care se plictisise, probabil, de bărbatul ei, de Menelau, şi se aruncase în braţele feciorului mai mic al lui Priam.

Sunt, doar, un afectiv care gândeşte cu inima, apărându-se de disperări cu un plus de pasiune.

Adevăratul curaj e de a rămâne gol în faţa sfinxului.

Arde ceea ce ai adorat şi adoră ceea ce ai ars.

Nu credeţi oare că sunt şi minciuni care te ajută să trăieşti?

Niciodată nu se ştie cât adevăr poate îndura un om.

 

Fetiţo, trenul a sosit, a tras la peron. Încotro doreşti să meargă? Spre care dinre visurile tale? Şi cine doresti sa fie pasageri?

 

Nimeni nu există pentru altul. Nu există decât cursa fiecăruia. În clipa în care se opreşte, moare. De aceea, toţi trebuie să fie surzi.

Iremediabilă e numai greşeala de a te lăsa strivit!

Totul este în artă „autoportret”, cu excepţia, poate, a autoportretului!

Vin dintr-o lume care avea un singur cusur. Era prea bună pentru mine. Acolo domneau trei reguli: să ştii să suferi, să ştii să te abţii şi să ştii să mori. Or, eu nu eram în stare să îndeplinesc niciuna din aceste cerinţe.

 

 Sa ne fie spre folos, dragi blogeri!

 

Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.