Dincolo de tine, e ingerul

 

INIMA

Aici nu ma tem de consecinte. Aici stiu ca este locul unde invat sa respir, sa traiesc, sa imi gasesc un scop pentru care traiesc, invat sa iau lucrurile asa cum vin si sa le iubesc pentru ceea ce sunt, asa cum crinii sunt splendizi in faptura lor regala si doar sunt. Aici este evident ca nu este loc de compromisuri, de indoieli, de cedari in fata ispitei. Aici, este simplu, locul in care ma aflu. Alaturi de mine, sunt intuitia si glasul fulguit al unui inger, sau al unei entitati care ma vegheaza din astral si imi spune tot ce trebuie sa fac. Nu mai este loc de mult de indoieli, pentru ca entitatile bune nu imi mai dau voie sa ma indoiesc. Acum trebuie doar sa ma supun cu bucurie, cu smerenie si cu dorul ascuns,ala prin care ne iubim si ii iubim pe toti,  pe care il simt de fiecare data cand imi vorbeste  ingerul.

Am cunoscut candva, sau mai bine zis am avut in drumul meu prieteni care erau in diferite secte… si m-au impresionat de fiecare data intr-un mod placut. Am vazut in ei ceva atat de pur, incat mi-am facut mia culpa, crezand ca sunt mai buna decat ei. Am invatat apoi de la ei niste lectii pe care nu ma mai saturam sa le invat… aveau acel ceva divin, curat ca un diamant slefuit si  pur ca zapada moale. Desi eu nu am aderat la religia lor, totusi am avut multe de invatat de la prietenii mei, dragii de ei, care au stiut sa aduca cu fiecare cuvant, un strop de racoare, de har si de bine, o lectie pentru tot restul vietii. Desi acum ei sunt in diferite colturi de lume si stiu ca isi traiesc frumos adevarul lor, cu bucuria de a-l avea pe Iisus si de a-l trai asa cum stiu ei.

Pe caldaramul unui trotuar poate zacea un betiv, un cersetor, un om care a cazut si s-a lovit la cap, dar trecand [pe} acolo, intamplator sau nu, te gasesti pe tine ajutandu-l, ridicandu-l si oblojindu-i ranile, asa cum samarineanul milostiv a facut-o fara sa ceara nimic in schimb. Si apoi totul, dar totul se preschimba in har, in dimensiune sacra, in stari in care nu te mai gasesti decat intr-o largime de inima, intr-o duiosie de suflet in care nu mai incape decat tu si El. O stii si atunci cand uiti de tine ca sa-l ajuti pe celalalt, semenul tau si  iti dai seama ca asta este misiunea! pentru asta esti aici, pentru asta ai venit, asta e scopul pentru care esti in acel loc si nu in alta parte si  nu poate fi decat asa.        Imi amintesc de un  film pe care l-am vazut mai demult, ca undeva prin America, un tigan din Kazahstan, umbla prin lume sa adune lacrimile unei fete, pentru ca in cultura lor, lacrimile unei fete erau cel mai de pret lucru – asta asa ca un lucru care m-a impresionat mult, vorbind de obiceiurile unei culturi diferite- gipsy’s tears. Si de aici ma gandesc la cat de multe culturi sunt in lumea asta mare si oamenii care fac parte din ele si sunt adeptii lor convinsi , sunt niste oameni extraordinari, doar ca au alte cutume, alte obiceiuri, au trait in alte medii sociale, au facut alte scoli si au alte mentalitati. Diversitatea mi-a placut dintotdeuna si m-as fi vazut sa fac o cariera in culturile lumii, doar ca sa fac un job care imi place si care sa imi dea satisfactii pe masura. Si marturisesc ca de cate ori am fost in alte tari straine,  m-am bucurat enorm  pentru ca mi s-au deschis in fata atatea unghiuri si laturi si posibilitati pe care nu le cunosteam si la care am avut acces fiind acolo.   Oamenii astia cu culturi diferite, care ma faceau sa uit de mine intr-atat incat nu eram decat un pumn de bucurie ca am intalnit ceva atat de  nou si ceva care mi-a dat   posibilitatea de a ma exprima  de a fi eu insami si mai ales, dea evolua. Asa incat   am ramas la aceeasi idee pe care am avut-o dintotdeauna, eu fiind o conservatoare prin definitie, ca nimic nu este pierdut din ceea ce am trait, nimic nu a fost de castigat pe care  sa nu-l castig si tarele este faptul ca desi nu am avut parte de cariera aia despre care va vorbeam, ideea  este ca  a fost totul intr-un  asa fel incat pare ca am si avut-o (gandindu-ma la cate bucurii si satisfactii au fost in urma).  Si daca ma gandesc bine, de fiecare data mi-am abandonat gandurile ca sa le imbratisez pe ale celorlati, in penumbra unor oameni care mi-au fost dascali. A fost dovada  de tarie de caracter, a fost o prostie, a fost  o lectie , sau toate astea imbinate intr-o mica mare certitudine???  tot ce stiu este ca ingerul nu isi face aparitia decat atunci cand uiti de tine, de aici …si lasi sa se produca minunea, calea, chiar si atunci cand esti trist, tulburat, esti tu si ceilalti.

 

Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.