Cut the hate

 

 

I’ m not a hater! Nu am fost niciodata…Pana cand totul sa devina complicat, eu am sa ti-o iau inainte si am sa- ti dau niste idei de a trece cu vederea multe, asta este o arta care se invata ( desi multi habar nu au de ea). Stiind o secunda ca am sa te cred, ca sunt complicata si ca nu imi plac jocurile simple, ca imi plac puzzelurile si ca jocul dintre noi a devenit un fel de Sudoku, cu matematica si cifre exacte, si eu care ma  analizez sub lupa la fiecare vorba si imi analizez  fiecare reactie, imi dau seama ca este mai mult decat perfect sa te vezi asa cum esti. Si ca Pantera roz din trecutul indepartat, este azi  o psihanalista a propriilor ganduri, puse la microscop ca pe o furnica  pe care o observi, vrand sa scoti ceva de la ea (orice), sau te vezi de multe ori ca pe  soarecele pentru experimente, pe care il injectezi si vezi apoi ce reactie are corpul lui. Venind de la ei, nu am nici o pretentie, nici cea mai mica urma de pretentie, dar de la tine am multe….planuri, feedbackuri, cel putin imaginare. Pentru ca stiu ca in dimineata aia in care ma trezesc la ora 5 si imi beau cafeaua si dau drumul la radio, unde se aud cele mai suave melodii de dragoste, stiu ca totul este doar o iluzie, o straduta cu iluzii, pe care eu ma plimb la prima ora- atunci cand mijesc zorii, in speranta ca totul ar putea fi real. Oricum nu imi pot permite sa te las sa crezi ca eu sunt cea care sunt josnica, ca sunt cea care nu stie sa creada sau sa spere, sau sa fie coerenta in vorbe- nu ma  pot cobori atat de mult, doar pentru faptul ca imi esti superior privit din toate unghiurile… si asta pentru simplul fapt ca sunt complicata si pentru faptul ca eu insami sunt puzzelul pe care incerc sa il rezolv ca pe o stiinta exacta, incercand sa ii gasesc rezolvarea problemei in fiecare zi, fara sa fiu egocentrica …si ce mult imi place sa analizez, numai neuronii mei o stiu… De fapt pana la egocentrism, sunt un milion de intrebari a caror raspunsuri il caut…

Sa revin la mintea mea, sau la emisfera de nord din harta sufletului meu, cea mai importanta faza de abstinenta pe care am trait-o vreodata, a fost atunci cand am zis ca eu merit mai mult si atunci m-am apucat sa- l citesc  pe Yung si sa cad de acord ca psihanaliza va fi intotdeauna una dintre cheile catre sufletul meu- desi cineva mi- a atras atentia ca Yung este foarte greu si cine mi l-a recomandat? ca nu il poate citi oricine. Eu pot sa spun ca mi-a placut la maxim si nu mi s-a parut greu deloc- hellooo, nu de altceva dar citesc carti grele de la 15 ani si inca imi plac, in ciuda virusarii cu retele sociale si neincredere in propriul drum, pe care toti il cautam, nu-i asa?  Paralel cu asta, nu se intampla mare lucru, decat ca plutesc intre fraze logice, interesandu-ma de medicina si inchipuindu-mi ca eu pot sa gasesc piatra filozofala a nu stiu carei boli… de unde mi-a venit interesul asta pentru medicina??? de unde a aparut, ca sa imi faca mie zilele amare?///sure, it’s nice to know  sa stii ce se intampla cu tine atunci cand stranuti, sau cand te doare in stanga si nu cred ca e interzis sa fim mai interesati de a noastra sanatate. Nu as vrea sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa imi beau cafeaua si sa lacrimez ca totul e rutina si ce naspa e ca nu e totul mai intens… Desi stiu ca functionez numai pe modul de stand by, dar ma si droghez cu  adrenalina in vena -asta fiind tot ce inseamna bucurie, prieteni, carti, filme romantice, muzica buna si scris-  ca atunci ma simt si eu ca fac ceva cu viata mea, de fapt fiind in esenta o oaie pasnica care iese la pascut, si ii place ideea de a invata la facultate de vreo 10 ani, si asta numai ca sa se simta de 20  la 40…lool, cum spunea feisbuku....bine ati venit pe pagina mea, luati de cititi toate aberatiile de pe blogul meu, neconsiderandu-ma mai mult decat scriu, alaturi evident, de intrebarea de pe wall a feisbukului,: la ce te gandesti azi?

Intre timp imi printez si niste rugaciuni, asa dupa cum am invatat de la cei care m-au invatat multe, ca nu se stie niciodata la ce o sa imi foloseasca si in orice caz sunt adepta antrenamentelor de orice fel (inclusiv al mintii si al sufletului, dupa sloganul updatat de mine- Body, minde&spirit) pentru ca stiu ca fara ele as muri, nu as mai fi eu si mi-ar cadea si moralul, ceea ce chiar ar fi varza de Bruxelle. Pana atunci, ascult la radio Carelees whisper si imi dau seama ca inima mea pulseaza cu tot cu medicina, cu cafea si cu gandurile matinale, direct in melodia lui George Michael: I know that I’ll never love again, It could have been so good together…

 

Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.