Voi stiti cand s-a nascut Domnul Iisus Hristos?

nasterea domnului

Pe data de 25 Decembrie in fiecare an, sarbatorim Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos. Cu bradul impodobit si  uneori uitand ceea ce este mai important, dincolo de fuga dupa cumparaturi si sarbatoarea in care ne intalnim cu cei dragi la mesele imbelsugate, totusi Craciunul este cea mai frumoasa sarbatoare a anului si cea mai iubita de toata lumea de pretutindeni. Dar totusi, cand s-a nascut Mantuitorul Iisus Hristos?  M-am  gandit sa scriu despre lucrul asta, avand in vedere faptul ca multi dintre noi nu stim mare lucru despre Nasterea Domnului si nu cunoastem mare lucru  nici despre contextul istoric si datele reale la  care s-a nascut Mantuitorul. Asa ca  m-am gandit sa va scriu cateva informatii, care cred ca ne vor face  sa vedem in alta perspectiva aceasta mare sarbatoare.

Din punct de vedere istoric, data naşterii Domnului a fost fixată de Biserică târziu, abia în secolul 5, în timp ce în Biserica primară nu exista o sărbătoare oficială pentru că nimeni nu îşi (mai) amintea data naşterii lui Hristos. Sărbătoarea naşterii Lui, atunci când era ţinută, era ţinută la date diferite, în locuri diferite.

Punem în discuţie atât anul, cât şi data naşterii Domnului. În mod tradiţional, se consideră că Mântuitorul s-a născut în anul 1 şi de aceea era creştină începe de la acest an. Numărătoarea anilor îi ieste atribuită monahului Evagrie Ponticul, însă azi se ştie în mod aproape universal că el s-a înşelat atunci când a afirmat că Domnul s-ar fi născut în anul 1.

Prima menţionare a datei de 25 decembrie apare în Calendarul lui Filocalus (anul 354), unde se afirmă că naşterea Domnului a avut loc pe 25 decembrie, anul 1. Oficial, data de 25 decembrie a fost stabilită ca sărbătoare a naşterii Domnului abia în anul 440, prin hotărâre a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, pentru încheierea tuturor disputelor asupra datei naşterii Domnului.

În Sfânta Evanghelie după Luca citim că în noaptea naşterii Domnului, în apropierea peşterii din Betleem se aflau nişte păstori cu oile lor, afară pe câmp. Decembrie este în mijlocul unui anotimp rece şi ploios în Iudeea. Păstorii întotdeauna îşi aduceau turmele în stâne până la jumătatea lui octombrie, cel târziu. De asemenea, citim că în aceeaşi perioadă fusese organizat un recensământ, lucru care implica deplasarea multor oameni dintr-o parte într-alta a ţării, în condiţii de călătorie specifice acelor vremuri. Un astfel de recensământ, în luna decembrie, trebuie să fi implicat anumite dificultăţi.

Aflăm din Sfânta Evanghelie că, după ce s-a născut Hristos, Iosif a luat-o pe Maria şi a plecat în Egipt, din cauza poruncii regelui Irod de ucidere a tuturor pruncilor cu vârste de până la doi ani, în încercarea de a-l stârpi pe Cel despre care Magii îi spuseseră că va fi Împăratul lui Israel.

Între naşterea Domnului şi moartea lui Irod a trecut ceva timp, din moment ce Maria şi Iosif au fugit în Egipt la scurt timp de la naşterea Lui şi nu s-a întors în Israel decât după moartea lui Irod.

Irod a murit pe 14 ianuarie, anul 1 îH (există însă şi informaţii pentru anul 4 îH ca an al morţii lui). Tertulian (155-230 dH) spune că împăratul Augustus si-a început domnia cu 41 de ani înainte de naşterea Domnului şi a murit la 15 ani de la acest eveniment.

.Augustus a murit pe 19 august 14 dH, ceea ce înseamnă că Iisus s-a născut în anul 2 îH.

De asemenea, Tertulian scrie că Iisus s-a născut la 28 de ani de la moartea Cleopatrei din anul 30 îH, ceea ce ne dă tot anul 2 îH ca an al naşterii Lui.

Sf. Irineu, născut cam la o sută de ani după Iisus, scrie şi el că Domnul s-a născut în al 41-lea an al domniei lui Augustus. Întrucât Augustus si-a început domnia în toamna lui 43 îH, obtinem tot anul 2 îH.

Eusebiu (264-340 dH), supranumit „Părintele istoriei Bisericii”, aşează naşterea Domnului în al 42-lea an de domnie a lui Augustus şi la 28 de ani de la cucerirea Egiptului după moartea lui Antoniu şi a Cleopatrei. Al 42-lea an de domnie a lui Augustus tine din toamna lui 2 îH până în toamna lui 1 îH. Cucerirea Egiptului a avut loc în toamna anului 30 îH. Al 28-lea an a ţinut din toamna anului 3 îH până în toamna lui 2 îH.

Tot din cartea prorocului Daniel aflăm şi cât avea să dureze perioada dinaintea venirii lui Hristos. Este vorba de „şapte săptămâni şi şaizeci şi două de săptămâni”, în total 69 de săptămâni. Unii interpreţi ai Scripturilor avansează ideea că aici ar fi vorba de săptămâni de ani, nu de zile, adică perioade de şapte ani. Cu alte cuvinte, o săptămână corespunde unei perioade de şapte ani. Noţiunea de săptămână de ani le era cunoscută evreilor din vechime. De exemplu, ei ţineau un an sabatic o dată la şapte ani (Ieşirea 23:10, 11). Aşadar, cele 69 de săptămâni profetice echivalează cu 69 de unităţi de timp a câte 7 ani, în total 483 de ani.

Dacă din anul 455 îH începem şi numărăm 483 de ani, ajungem în anul 29 dH – anul arătării lui Hristos la apa Iordanului, la botezul lui Ioan. Acolo şi atunci a fost El vestit de Sfântul Ioan Botezătorul ca fiind Hristos cel aşteptat (Luca 3:1, 2, 21, 22). Întrucât propovăduirea lui Hristos a început când El avea 30 de ani, aflăm aşadar că El trebuie să se fi născut în anul 2 îH.

Revenind la începuturi, în primele secole creştine, în Imperiul Roman era încă foarte populară sărbătoarea Saturnaliilor, în cinstea zeului Saturn, sărbătoare ce se ţinea între 17 şi 23 decembrie. Cu această ocazie, oamenii se vizitau şi îşi făceau cadouri. De asemenea, pe 25 decembrie era sărbătoarea zeului persan Mithra – zeul dreptăţii – sărbătoare preluată şi de către politeiştii romani.

Totodată, în calendarul iulian, 25 decembrie era solstiţiul de iarnă, zi celebrată şi ca dată de naştere a zeului Soare, întrucât la acea dată atât ziua, cât şi puterea soarelui încep să crească.

Aceste sărbători nu au dispărut odată cu răspândirea creştinismului, ci au continuat să fie ţinute ca atare încă vreme de sute de ani. Sărbătorirea naşterii Dumnezeului creştin în aceeaşi perioadă apare ca înscrisă într-un ciclu de festivităţi populare pre-existente.

În mod firesc, la început asemenea sărbători au fost combătute de Biserica primară. Treptat, având în vedere că aceste festivaluri erau adânc imprimate în spiritul poporului, în final Biserica a găsit de cuviinţă să creştineze cumva aceste sărbători, suprapunând peste ele o semnificaţie creştină. Astfel, sărbătoarea populară nu dispărea, ci continua cu tot cu practicile ei, numai că acum poporul nu-l mai celebra pe Saturn sau pe un alt zeu păgân, ci pe Hristos. Îtimp, venerarea zeilor păgâni s-a stins, pe 25 decembrie fiind prăznuită exclusiv naşterea Mântuitorului. Acest lucru nu opreşte însă pe unele secte să atace Biserica, încercând să facă din istoria Crăciunului o dovadă a îndepărtării Bisericii de adevărul care le aparţine, fireşte, exclusiv lor.

 Sarbatori fericite  si sa ne fie de folos!

Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.