Statutul Idilei, sau cum este sa te faci placuta

 

picioare

 

Pamatufuri sunt multe pe lumea asta… pamatufurile au uneori rolul de a sterge praful asezat pe parbrizele masinilor care au plecat in calatoria vietii, cu o femeie la volan. Pana sa isi dea seama de mai multe, femeia rataceste pe strazi intortocheate, in cautarea strazii pe care vrea sa ajunga. Idila era o femeie de trei ori refugiata, avand statutul in trecut de imigranta inr-o tara cu multi imigranti. Unii erau colorati, cu barbi mari, sfidatori sau libertini, cu neveste cu fuste lungi, petrecute cu saluri cu flori mari arabesti si tinand de mana doi- trei copii. Asta era familia de imigranti cu care ea s-a intalnit de multe ori pe strazile din Roma.

Idila a vazut si oameni care se plimbau pe strazi, ca orice om obisnuit, dar care nu erau de pe aici, ci erau o specie de extraterestri. Oamenii- extraterestri, aveau pupila dilatata mai tot timpul si privirea fixa, fara sa clipeasca foarte mult. Ochii erau patrunzatori, cu sclerul foarte alb, dar iti dadeau senzatia ca nu sunt pamanteni si intuitia ti-o spunea ca trebuie sa fii precaut, ca orice ai vorbi cu ei, acestia nu te vor intelege. In general oamenii astia se incadrau greu in societate, aveau servicii in corporatii si traiau izolati. Cat despre hobbyuri, aveau cele mai ciudate preocupari, cum ar fi calculatoarele sau mecanica. In discutiile normale cu ei, nu puteai sa ajungi la un numitor comun, ei avand o inteligenta peste medie, dar fiind foarte aerieni, distanti si reci. Idila a intalnit cativa astfel de oameni in viata ei, dar nu putea sa dovedeasca personalitatii infatuate si reci a acestor prieteni. Sufletul ei care era de o disciplina interioara asemenea unui amortizor, care la orice cadere de curent,  se amortiza ca un motor care circula pe modul silentios.  Nu facuse rabat de la investitii de sentimente in oameni, ea care le traise  emotiile celoralalti ca si cum ar fi fost ale ei, ceea ce o hranea dar de multe ori o si punea jos.

Idila se intalni cu Luca dupa un contact cu realitatea imediata, in care Luca se scalambaia  la o batrana, logic in gandire, dar prea infatuat in cazul de fata. Era de-a dreptul rusinos ca nu acordase prioritate de trecere la iesirea din bloc, acestei batrane, care era nesuferita si care ii tot cerea chiria in fiecare luna, mai devreme cu o saptamana decat era nevoie. Idila cazu romantios in extazul unei meditatii si se visa ca era undeva in Monaco cu Luca, pe malul marii, la o terasa, cu o cafea in fata. Rochita alba ascundea multe mistere pe care Luca trebuia sa le descopere, dar nu era momentul acum de asa ceva, pentru ca albul rochiei  in  nuante mediteraneene, se incadra perfect  in scopul intalnirii cu Luca. Si apa tonica cu lamaie pe care o comandase, ii sublinia procedura de flirt silentios, ceea ce se vedea din limbajul corpului pe care il afisa fara jena: un deget pe marginea paharului, care se plimba in cerc, spunea o poveste intreaga despre ce gandea Idila in momentul acela. Deodata, Luca incepu sa vorbeasca despre sora sa, o fiinta neinteleasa de nimeni, care lucrase in diverse clinici medicale, dar care nu mai vroia sa auda de stresul de la birou. Era simplu: Luca si Idila isi alesesera o viata libertina, iar Luca se precipita de multe ori sa para ca este mai nervos decat era, pentru ca de cele mai multe ori, orgoliul masculin cerea asta. Cei doi prieteni se plimbau prin lume, ca si cum lumea ar fi fost facuta sa fie exploatata numai de ei si ca si cum statutul lor nu era decat de doi zaluzi care ieseau din belele. Adica cum v-am mai povestit in episoadele precedente, Idila era femeia care avusese multe belele la viata ei, dar din cele mai mari iesise cu ajutor providential, atunci cand exact in momentul in care avea nevoie mai mare, de undeva aparea un „el” intr-o masina decapotabila (sau cel putin rudimentara) si el  era ori genul foarte orgolios, ori genul agresiv. Personajul masculin care aparea in viata ei si de care era iremediabil indragostita, era pentru ea o integrama usor  de dezlegat, avand in vedere ca intrase in atatea situatii, incat acum citea omul din fata ei ca pe o carte deschisa.

Sentimentul de deja-vu pe care l-a avut de multe ori, ii confirma ca poate o karma din alte vieti era cea care ii dicta destinul. Si acum Luca era salvatorul si confidentul ei, personajul acela din filmele americane, care face mai multe  lucruri o data si este  cat zece in unu, gen Tom Cruise.

Dupa ce luara micul dejun, Idila se descalta de sandalele albe si alerga cu talpile goale pe malul marii. Era inca socata de faptul ca totul in viata ei se juca pe o carte si faptul ca ea era mai mult decat o carte de vizita: era o garantie ca lucrurile stau asa si nu altfel. Idila stia ca era o femeie de comitet, dar comitetul asta fiind inexistent, ea fiind doar o prezenta fermecatoare in viata celor pe care ii intalnea. Si mai stia sa faca conversatie cu un barbat, sa faca frumos cand acesta o jignea si sa spuna multe vorbe frumoase, ceea ce ii dadea de inteles interlocutorului, ca are de a face cu o prezenta feminina deosebita.

Va urma….

Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.