Copilaria, singura gluma adevarata

 

 

FOC-final

Stii cum este sa te inveti sa nu-ti faci rau cu mana ta? Un copil cam asta invata toata viata lui de copil si bine face.  Eu am avut o copilarie haioasa, eu insami fiind o fetita haioasa, fetita din vecini, cu ochi verzi, prietenoasa si agera ca sageata, care nu statea niciodata pe acasa.

In perioada aia, imi amintesc ca stateam la rand pentru  dropsurile verzi  la farmacia din colt, deliciul suprem al copilariei mele! si ciubucurile pe care le rodeam ca pe o suprema amagire a ceea ce se chema „dulcea amagire a unui copil din comunism”.

Obsesii am avut si eu ca orice copil care are un creier in dotare si obsesia mea era sa nu supar pe cineva, mai ales daca se chema profesor sau profesoara, care imi cazuse cu tronc si desi nu ma omoram cu invatatul aveam preferintele mele la scoala. Deci nici vorba de compromisuri cand venea ora de romana sau engleza ( La una imi placea profa, la cealalta obiectul). Nu mai zic ca bomboana de pe coliva era profa’ de engleza, care venea cu materiale foarte moderne, gen tablite elctronice, care pronuntau cuvinte in limba engleza. Si ea avea un accent demential, alaturi de  dictia perfecta care mi-a ramas in amintire intr-un  mod placut .

In copilarie am fost o fetita rebela  cu parul scurt, mezina intre trei surori si eram tachinata permanent din diverse motive: ba ca eram sora cea mica si trebuia sa ma conformez regulilor, fie ca vroiam fie ca nu vroiam. Imi amintesc de vacantele la bunici la tara, unde fugeam cu ai mei verisori la scaldat- cam asa ca in Ion Creanga- si la furat de piersici, unde bineinteles am fost prinse de un baietan foarte zelos, care nu vroia sa ne lase sa mancam cele  trei piersici, care noua ni se pareau atat de zemoase si de bune. O parte din copilarie mi-am petrecut-o prin statiuni : la Eforie -Sud- deci pot sa spun ca am stiut de la 5 ani  ce inseamna sa fii independenta. Amintirea cea mai pregnanta, este cand stateam la plaja toata droaia de copii din statiune, asa cum ne facuse mamica,  cu picioarele in nisip si pe cearsafuri albe, iar atunci imi amintesc ca am baut cel mai bun lapte batut cu biscuiti din viata mea, avand privirile atintite in albastrul valurilor marii. Nici nu va puteti imagina ce bun a fost  laptele  acela batut si faptul ca nu am mai intalnit  acel gust unic never- ever! Si  fie vorba intre noi, aveam si de ce sa fiu fericita: mare, soare, palariuta si sub palariuta, o fetita de cinci ani  care bea cel mai bun lapte batut din lume si care era doar o mijire de om ce visa la  ce ar fi putut sa fie lumea.

Mai tarziu pe la 12 ani, am fost intr-o statiune undeva prin Campina,  la munte. Nu va zic ca era in timpul scolii si ca mi-am facut o groaza de prietene de prin toate zonele tarii eu fiind o fetita care vroiam sa am cat mai multe prietene, dar aveam o chestie ciudata: prietenele mele, cu cat erau din zone mai indepartate, cu atat eu eram mai fericita ca le cunosteam. Practic, le divinizam! Acolo, noi care eram la varsta preadolescentei, in blugi scurti si cu cercei in urechi, eram fetele care se distrau pe rupte, in zona fiind si niste baieti sugubeti, care nu prea aveau ganduri asa pure- sic! ca distractia era si mai mare… tin minte ca de pe atunci eram pasionata cu scrisul si ii trimiteam mamei scrisori din statiune, sa vina sa ma ia acasa, ca acolo e un fel de Aushwitz-( aveam si eu momente mai proaste, probabil). Dupa care, a doua zi ii puneam o alta scrisoare in cutia postala, bineinteles  tot cu stelute si floricele colorate, pe ambele parti, in care ii scriam sa nu mai vina sa ma ia, ca ma simt bine cu prietenele mele.

Ce sa spun si despre faptul ca am facut o luna de scoala in statiune , intr-un ritm foarte lejer ( gen scoala scandinava din ziua de azi) si mediile mele au crescut simtitor si nesperat de mult, spre disperarea profesorilor infatuati si  disperati  din orasul meu, care nu puteau sa conceapa ca  se poate  si asa ceva pe lumea asta… bineinteles sub privirile mele, pline de stelute si de floricele si de multe subaintelesuri, avand in vedere ca viata mea fusese pentru o luna suspendata in Paradis.

Cert este ca am fost fetita baietoasa, care  alergam toata ziua si ma jucam cu baietii ca si cum ar fi fost fete, practic jocuri care astazi nu mai exista, gen: „Fete, flori si baieti”, „Papa -lapte” sau „Tara- tara vrem ostasi”. ( Azi generatiile de acum sunt pe Maincraft si pe You tube, de fapt nestiind ce copilarie frumoasa au avut parintii lor si ce pierd pentru ca nu ies din casa). Si inca ceva: pe la 14 ani, cand a aparut Star -Treck din care nu pierdeam nici un episod, a fost filmul care ne-a marcat atat pe mine cat si pe sora mea si prietenii de la bloc, cu care imi amintesc  ca stateam in  fata blocului pana pe la 12 noaptea si povesteam SF-uri.  Practic am fost generatia cu cheia de gat, care isi purtau singuri de grija.

M-am gandit  sa scriu o lista cu cele mai inedite momente care mi-au marcat copilaria,  un Paradis care nu ar fi fost un paradis fara toti copiii de la bloc:

Prima mea dragoste: mama

A doua si a treia dragoste: marea si un coleg din clasa a cincea.

Prima dezamagire de copil: nu am avut nici o dezamagire majora pana cand am crescut mai mare si m-am lovit cu capul de pragul vietii.

Prima surpriza mare: faptul ca aveam doua surori atat de diferite, dar care practic  ma inghiteau atat cu tachinarea, cat si cu iubirea lor. Asa ca fiecare zi era o avalansa de surprize, practic nestiind cine le facea: sora mea mai mare, sau sora mijlocie, sau eu mezina. De fapt lucrurile stateau atat de vertical- eram trei surori cu personalitati diferite, incat nu stiai  cine pe cine surprinde… De multe ori imi amintesc ca eram gen „Gaitele”: ” taci tu, sa vorbesc eu!”

Primul lucru pe care l-am invatat cel mai bine: a fost ca in viata trebuie sa am singura grija de mine.

Primul obiectiv pe care mi l-am propus: sa fiu fericita toata viata.

Meseria pe care mi-am dorit-o: sa fiu  poeta si scriitoare.

Si prima intalnire cu Dumnezeu: atunci cand mama s-a imbolnavit si m-am rugat pentru prima oara ca Iisus sa o faca bine  si  sa stiti ca Iisus mi-a  raspuns la rugaciune.

Si pentru ca vine 1 Iunie, ziua tuturor copiilor, acestia au posibilitatea sa mearga intre 29 mai și 3 iunie la Opera Comică pentru Copii din București, unde  are loc Festivalul Opera Copiilor si unde cei mici se pot distra și pot participa la diverse activități educative. Festivalul va avea ca atracție principală premiera spectacolului Sunetul Muzicii (dupa clasicul film,  de care va marturisesc ca am fost fermecata toata copilaria mea) . Acesta va avea la rândul său parte de 6 reprezentații, câte 2 în fiecare dintre zilele de 1, 2 și 3 iunie la Sala Mare din cadrul Operei Comice pentru Copii.

Printre evenimentele și activitățile cu care festivalul vine în întâmpinarea publicului se numără un târg educațional cu 80 de expozanți, workshopuri și ateliere creative, jocuri și concursuri, dar și spectacole în aer liber. Cei prezenți vor putea descoperi și un colț de citit povești unde vedete și artiști le vor citi celor mici povești zilnic între orele 16 și 18. Printre aceștia se numără Paula Seling, Margareta Pâslaru, Teodora Buciu, dar și campioana olimpică, mondială și europeană la spadă Loredana Dinu.

Asa ca parinti, bunici si matusi, nu ezitati sa mergeti, pentru ca  aveti nevoie de o gura de aer proaspat de la Festivalul Opera Copiilor!

 

Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.