Sa fii femeie intr-o lume a barbatilor

cbf793c3d16b568bda64b43407a3b171

Viata este ciudata isi spuse Idila- numai parfumul de orhidee, luat de la mallul din colt ii ridica moralul facand-o sa transpire prin parfum, doar vesti bune si cum era  optimista incurabila, era normal sa fie asa. Desi  era clar ca nimeni nu era de partea ei, ea avusese un ‘deja-vu’ cand il intalni pe ‘dl x’, ce avea de a face cu ceva mijlociri din tineretea ei. Basca noaptea visa ca un procuror a venit la ea acasa si ca o ameninta sa se declare vinovata, fortandu-i usa de la intrare. Asta era deja o avertizare…

Iesind la cumparaturi, Idila se opri la Sensey, Kinvalo si Pulenbear si isi lua cateva tricouri la reducere, un parfum de la Reserved, un pachet de tigari  si o pereche de ochelari retro. Avea ca orice femeie mania hainelor si nu isi inchipuia cum pot trece patru zile si sa nu isi ia o bluza sau o rochie. Era o refulare, de cand ajunsese in Bucuresti, era clar ca vroia sa se trateze de lichele, prin shopping. Cei carora ea li se deschise sufleteste si care profitasera de cand se stia de niste situatii in dezavantajul ei, (adica aveau un atu datorita faptului ca erau niste ticalosi), acum le ura acum sa isi linga sangele din propriile rani si nu avea de gand sa mai sucombe in fata ticalosiei ce se prezentase sub forma de putrefactie morala- mirosea a principii morale, dar Idila intotdeauna a avut niste principii de la care nu s- a abatut.  Acesta era ultimul lucru la care se gandea acum… mai erau niste lucruri de pus la punct in legatura cu calatoria in Spania: cateva rochii vaporoase tot trebuiau cumparate, pentru a se simti femeie in lumea barbatilor. Desi povestea cu pantalonii tinea strict de alegere personala, existau si acum cunostinte care ii subliniau faptul ca are picioare frumoase si ca orice femeie trebuie sa poarte fusta, mai ales vara. Idila era de acord, pana intr-un punct: cand era la volanul masinii, nu se simtea cool decat cu pantaloni, eventual militari daca se putea. Destinul ii harazise multe calatorii si avea notat pe agenda o intreaga esplanada de calatorii pentru tot anul: urma Spania, Venetia, Milano, Paris si cu putin noroc, Oslo. Cand era singura cu ea, in una din aceste metropole, se oprea in piata cea mai mare si la una din mesele cele mai vizibile isi comanda o cafea americana cu biscuiti, facandu-si o prima impresie despre locuitorii orasului cosmopolit, sau observand gesturile si toata culoarea excentrica a locului, ce ii aparea dinainte. Idila stia sa fie feminina cand iesea in astfel de locuri publice, un gen de frison strain ii strabatea tot corpul, stiindu-se admirata din mai multe parti, ea care era ca o prada, avand profilul unei femei singure in mijlocul barbatilor. Desi vedea clar cum sta treaba, nu avu niciodata impresia ca nu este admirata, dimpotriva de fiecare data ii multumi cerului ca este femeie si ca are ochii albastri si cu oacazia asta se bucura de fiecare privilegiu pe care ti-l da faptul ca esti femeie si inca una draguta.  De fiecare data cand  intamplator se intalnea cu un barbat, avea deja o sumedenie de informatii despre el si anume intuitia era cea care nu o insela. Limbajul corpului, pozitia capului, vocea, privirea si vestimentatia, precum si forma corpului si genul de personalitate, ii dadeau indicii pretioase pentru a-si face o imagine vie si veridica despre cel care era in fata ei. De cateva ori intalnise in viata ei, cativa barbati care stiau sa citeasca la fel de bine ca si ea, o femeie  pe care o inalneau pentru prima data,  si a avut si ea de invatat de la acestia multe lucruri pretioase. Desi barbatii intuitivi, isi foloseau intuitia pentru a ajunge in patul ei, lucru putin probabil pentru ea. Cand isi lua valiza de calatorii, organizandu-si fiecare raftulet, dupa rafturile din creierul ei (una era cartea pe care o citea in romana si de care nu se putea desprinde emotional; alta erau adidasii care ar fi scapat-o de la multe belele in cazul unor drumetii montane, imprevizibile, sau chiar plimbari lungi cu bicicleta prin Piata Spaniei din Milano; iar nu in cele din urma, rochita alba, vaporoasa, prilej de a iesi cu o eventuala cucerire la o cina romantica sau eventual la o plimbare de neuitat pe faleza oceanului). Toate astea sub privirile militaresti ale Idilei, care isi lua pozitia de militar ori de cate ori trebuia sa plece la drum lung, unde o puteau  pandi diferite pericole: erau multi psihopati in lumea asta larga si stia foarte bine sa se apere in calatoriile ei, de acesti indivizi: pur si simplu ii mirosea de la distanta. Intr-o lume a barbatilor, Idila era o supravietuitoare, femeia divortata care isi stia drumul , scopul si durata vizitei. Stia mai ales ca urma sa faca si un pelerinaj de regasire, avand ca titlu de coperta: regasirea mea dupa varsta de 40 de ani. Ca orice femeie stia sa faca bilantul ce ii aducea implinirea sufleteasca. Nu putea spune insa, daca ar fi facut pelerinajul pentru ea sau pentru Dumnezeu: asta ramanea de vazut.

Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.