‘Ce poti face azi, nu lasa pe maine”- Cunoasteti sintagma? Nu ca nu ar fi de actualitate, dar ma gandesc la faptul ca nu suntem ce vrem sa fim, la criza de personalitate pe care o avem de multe ori si la faptul ca lumea vrem nu vrem, se invarte in jurul nostru.
Imi spunea cineva ca leii sunt niste norocosi. Really? Pot duce multe dar crede-ma ca au si caderi si lupte interioare mari. Pana la urma a fi „Om mic” sau a fi „Om mare”, nu tine de o zodie, ci de ceea ce iti este dat sa fii. Sunt sigura de acest lucru si nu am nimic a-mi reprosa. Referitor la zodia leului, de ce va spuneam ca multi tresalta cand aud de aceasta zodie, dar nu stiu faptul ca astfel de oameni duc povara perfectiunii, a singurului om pe care il poti intalni in viata, a sansei unice dupa care alergi riscand tot si jucand totul pe o singura carte.
Cate sanse sunt statistic sa reusesti atunci cand ai de infruntat razboaie in care te lupti, apoi le pierzi, apoi iar le infrunti luand totul de la zero iar si iar(!!!)? Ca orice perfectionist, va spun ca a-ti dori sa iei totul de la capat iar si iar este nu numai chinuitor, dar este o continua penitenta, ceea ce in lumea noastra in care traim este un lucru sucit. Pana sa nu te doboare vantul, sa nu cada cerul si lumea, sa nu vina Apocalipsa si sa nu treaca peste noi Revolutia celor ce azi sunt aici, lumea este mai mica si gandurile par atat de obscure.
Mi s-a intamplat sa masor lumea cu echerul, sa beau apa din izvorul viu al vietii si sa zic ca este doar intamplare. Mi s-a mai intamplat sa traiesc pentru cateva secunde senzatia ca totul va continua dupa ce se va termina. Ca nu faci purici daca esti intr-o lume masurata cu echerul, ca paradisul ti-l faci tu cand vrei si cum vrei. Ca demonii tai te ard cand vor ei si cum vor ei si ca trebuie sa accepti asta. Ca atunci cand te apropii de un om luminos, iti intalnesti intunericul si ca sunt legiuni de demoni care asteapta sa fie bagati in seama. Ca nu esti o fata obisnuita desi incerci sa ascunzi acest lucru, nu se stie pentru ce. Ca lumea masurata cu compasul este data celor ce le-a fost dat: si anume sa o masoare, sa tina in palmele lor oamenii si destinele lor. Unii dintre ei ucid ca sa poata ierta, altii rascumpara suflete ca sa le scape din intuneric. Altii alina prin prezenta, in timp ce altii nu sunt bineveniti niciunde. Fiecare dintre ei au un teritoriu in care se manifesta ca prezenta. Sunt unii care nu fac nici un efort sa fie bine vazuti, in timp ce altii se zbat pentru o bucatica de Rai aici pe pamant, ca si cum si-ar da sufletul. Nu esti uitat, nu esti lasat de izbeliste ci doar esti. Prezenta ta este de ajuns. Dar nu ucide corola de minuni a lumii, nu crea cu mintea ta bariere spoite de oameni care nu stiu cine sunt, de unde vin si unde merg. Nu stiu nici cine le este prieten, nici daca iubirea va ajunge vreodata la ei.
Unii vor vedea Apusul si Rasaritul, vor intalni mari personalitati si vor privi cu ochii lor lumea buna- rea, asa cum este ea. Si se vor intreba ce fac ei aici, caci se simt din alta lume. Nu sunt acasa si nu se pot simti bine. Nu isi gasesc locul, oricat l-ar cauta si nu se regasesc in corpul lor, nici in viata aceasta- cu atat mai putin. Sunt sensibili si empatici, saritori si buni ascultatori, dar de multe ori invizibili. Dar stiti ca si ingerii sunt invizibili, nu? Unii sunt chiar ingeri in trup, fideli unei cauze de care sunt constienti din alte vieti. Nu au nimic de facut altceva, decat sa aduca in viata celorlalti ceea ce le-a fost dat: lumina, har si iubire. Acestia sunt ingerii in trup. Iar unii au vazut atat de multe, au trait cat in zece vieti, au disperat si au invatat din esecuri. A fost drum lung si desi nu cer nimic, Dumnezeu stie ce sa le dea.
Si asa cum imi place mie acest citat : „Este destula lumina pentru cei ce cauta lumina si destul intuneric pentru cei ce cauta intunericul”.
