Apologia fetei alungate

Noi doi

noi…

sâmburi de caise și de ploi…

Desenele mele ce sunt niște finaluri

mai saltimbance decât indienii cu pipe și pumnaluri,

sunt urmele mele, pe piatra vieții

desene pe chevalet și pe zidurile

unde plâng poeții.

Mi-e cald în  cuvinte și- n vorbe

și mai pictez cu umbre și cerneluri

foști oaspeți veniți să-mi fure inelul.

Verigheta din noi și din culorile astrogramei

cerești geometrii  puse în I tech,

furate de cei ce nu le-nțeleg.

Am desenat pe ceruri

Culorile vieții și ale bastarzilor lorzi

ce nu mai contează că sunt bastarzi,

și s-au transformat în copii din flori.

Ai fost alungată din cetate

ca o tristă poveste uitată într-o carte

de cei ce sunt mândri ca cedrii din Liban,

ce își fac dreptate prin curți și prin neam.

Redute pustii ce nu vor cunoaște vreodată

sensul vieții și al trăirilor nespurcate,

sincere și împăcate.

 

 

 

Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.