Uganda din România

Dragi prieteni, astăzi vreau să vă vorbesc  despre un job în învățământ pe care l-am avut pentru un an de zile, într-un sat uitat de lume, unde copii de țigani erau mai necăjiți ca cei din Uganda. Mi se strângea inima când mă duceam la ore și vedeam la clasele mici, copii murdari pe față, cu hainele rupte și murdare, mirosind a fum. Eu i-am asociat cu cartea Mizerabilii, și mai exact cu Cosette. Satul Băcești, este un sat din județul Vaslui, unde majoritatea locuitorilor fac parte din casta șătrarilor, deci o comunitate cu reguli proprii. Din păcate, am auzit că ei trăiesc în case în care nu se poate trăi așa ușor, casele lor fiind în același timp și grajdi pentru măgar. Ei stau cu casa căzând pe ei, și chiar nu știu din ce se descurcă pentru traiul zilnic. Copiii de țigani, erau în majoritate analfabeți, chiar și când ajungeau în clasele mai mari, pentru că nu aveau condiții să învețe. Mi s-a strâns inima când am văzut atâta suferință și mizerie umană. În sinea mea mi-am spus că locul acela este uitat de Dumnezeu și oamenii aia aveau nevoie de sprijin material mai mult decât copiii din Uganda. Faptul că erau murdari pe față de funingine, că iarna nu aveau nici strictul necesar, nu mai zic de lemne ca să se încălzească, este strigător la cer. Eu mi-am dorit dintotdeauna să fac voluntariat pe undeva prin Africa, dar uitându-mă în urmă, mi-am dat seama că am făcut voluntariat la o școală unde analfabetismul este în floare, cu câteva clase excepție. Și zic asta, dragii mei, pentru că salariul care mi se dădea atunci pentru a fi suplinitoare de religie și franceză, avea valoarea unui coș de cumpărături. Acestea erau salariile în 2014 în acest județ uitat de lume.  Cu toate astea, nu m-au  interesat condițiile grele în care am lucrat, și faptul că salariul era practic un fel de bacșiș la nivel de Vaslui, ceea ce cred că se întâmpla și în restul țării, nu numai acolo. 

În acest loc uitat de lume, mai nou, am auzit că s-a implicat o fată care este baptistă și merge și ajută aceste comunități de oameni săraci, cu produse, lemne și chiar le construiește case. Domnișoara a plecat din București de la un job în marketing și s-a dus să ajute familiile sărace din zonă. Văd tot timpul postări pe Facebook cu ea și  cu ajutorul pe care îl acordă acestor oameni uitați de toți. Nu pot decât să o felicit pentru inițiativa pe care a luat-o și să îi doresc curaj și putere de a continua ceea ce a început.

La polul opus, se află un alt sat din zonă, numit Parpanița, unde un preot cu suflet uriaș, a construit case pentru familiile sărace, precum și cantina socială a bisericii, unde le dă masă zilnic.  Le-a făcut o bibliotecă și îi susține să studieze la universitate. Oamenii din sat spun că nu au avut preot așa niciodată și sunt foarte mulțumiți de minunile care se întâmplă în viața lor. Și toate astea, le-a făcut din banii lui. Implicit și calitatea vieții acestor oameni, a crescut simțitor și se simt ajutați și ocrotiți de un om cu suflet mare.

Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.