Sărutmâna, eu nu am regrete!

Stop cadru la final de an

brad cu beculete

Vorbeam altă dată despre cum am vrea să arate viața noastră în forma ei maximă. În ultima vreme am preferat să îmi petrec timpul în casă, alături de familie și să îmi oblojesc rănile anului ce a trecut, dacă pot spune așa, cu un serial spaniol pe care îl urmăresc. Un film cu acțiune  din secolul trecut, cu șase  surori care erau pe cât de superbe, pe atât de practice. Rochiile lor din secolul 19, albe sau ivoar, îmi amintesc de rochia de mireasă, diafană și parcă desprinsă din lumea poveștilor. Seninătatea clipelor perfecte când lumea îți este la picioare, în ziua perfectă când și animăluțele pădurii par că îți vorbesc, este ziua când lumea este a ta. Se întâmplă o singură dată în viață.

Apoi, sărutmâna, dar mă grăbesc! Cam așa sună textual viața noastră de după momentul perfect, care durează o oră la biserică și apoi a trecut. Apoi urmează vizitele la mătuși, socrii, bunicii soțului, momente unice, răsfirate cu multă simpatie și sentimentalism, dar mai ales cu mirosul de vechi al încăperilor care parcă te așteaptă să vii în vizită. Totul se desfășoară pe fugă, între doi timpi din ziua -de-, până a doua zi, când trebuie să fugi la tine acasă.

Realizări în ale scrisului, pe anul ce a trecut

Anul ăsta s-a lăsat cu publicarea unei cărți de poezii, lucru pentru care îi sunt recunoscătoare Cerului și lui Dumnezeu. Ar fi fost bine să fie mai devreme inaugurarea cărții, dar destinul a decis altceva.

Despre scris pot să spun că nu mă las de el și am o sumă de proiecte care își așteaptă inaugurarea și care vor lua o formă chiar anul ăsta, care va veni. De fiecare dată mă duc cu gândul la vechii scribi care scoteau ceva de valoare, din meseria lor de scriitori și pur și simplu nu mă pot abține să nu mă gândesc la cerebralul Dimitrie Cantemir, care a scris Descriptie Moldaviae, care era un scriitor de o valoare inestimabilă a țării Moldovei. Cât și la acel călugăr care a scris cu condeiul Biblia, în limba slavonă. De fiecare dată mă gândesc la cum își formulau scriitorii cuvintele, cadrul în care își desfășurau activitatea, singurătatea de care aveau nevoie ca să scrie și munca asiduă de creație. Și atunci mă simt împlinită și mândră, parcă îmi intru și eu în mână când văd că am scos o carte și că am acest așa zis dar de a scrie și de a  transmite creațiile mele mai departe.

Magia scrisului are satisfacții nebănuite

vintage-women-beauty-1900-1910-110-605

Îmi place scrisul pentru că mi se pare  o magie a vieții să reușești  să îți pui gândurile pe foi și să creezi din nimic, ceva. Ca surse de inspirație, am câțiva bloggeri pe care îi citesc regulat și care mă inspiră. Aș aminti pe autoarea blogului Illusion Street, care este pentru mine o revelație continuă și este o plăcere să deschid pagina ei. Apoi, Literatura pe tocuri este un site cu recenzii despre cărți și cu un scris aproape perfect și de nișă în online. Un alt blog pe care îl urmăresc este blogul Danei Rogoz, care scrie la obiect despre întâmplările inedite din viața ei, precum și despre călătoriile fascinante prin lume, pe carea ea le face.femei care citesc

Îmi mai place blogul As de inimă roz, cu subiecte și abordare  foarte specială. La capitolul special, dar și avangardist și rebel , aș încadra și blogul Femeia trezită, pe care îl urmăresc și care îmi place datorită ideilor noi, care deși șochează au o notă de prospețime și un val de tradiție, îmbinată cu tehnici de trezire a spiritului feminin din noi. Așa ca un parfum cu note de bergamotă și patchouli indian. (Nu recomand blogul celor înguști la minte). Mie cel puțin îmi plac unele articole, dar nefiind genul care să contest, sau să judec, accept calea de evoluție a fiecăruia. Depinde de fiecare ce caută într-un blog. Țin să menționez că în blogurile amintite caut nu numai nuanțe, dar și influențe străine, universalul banal care îmi străpunge ființa, până devine un adevăr personal. Mai caut personalizarea cuvintelor, idei pontoase care să îmi aducă un strop de umor fin, și de ce nu, o notă vinil și de vechi. Vechiul în nou, care își poate face locul și pe ecranul unui leptop. Mai caut reminescențe din amintirile scriitorilor numiți blogeri, care pot fi în genul  Iuliei Hașdeu,  Agatha Christie, sau Emily Bronte. Farmecul bloggingului nu se termină niciodată și granițele sunt foarte vaste, fără limite. Deliciul cel mai mare și bomboana de pe tort, este ciocolata universală, pe care toți bloggerii o iubesc.

#Hashtaguri, etichete și Up-daturi

Adică noutățile bloggerilor cu up-dateurile , targeturile, crowedfoundingul și fundraisingul, sfaturi de urmat în ce se pricepe fiecare, marketing, jocuri, bloguri, travel sau tipsuri în travel, tips&tricks din viața de zi cu zi, care umplu paginile siturilor spre deliciul cititorilor din online.  Tagurile, etichetele și hashtagurile###, care îți permit să faci multe și în afara onlinului și prin intermediul lor poți să acționezi și să influențezi lumea. Influencerii sunt cei care au câteva mii de vizualizări, dar care au cuvinte- cheie bine plasate. Eu nu îmi doresc ca blogul meu să fie din domeniul influencerilor, ci doresc să ajute oamenii care au nevoie de un sfat de suflet și scriu din plăcerea de a scrie.

Pare banal, dar este o minune să ajuți niște comunități de copii săraci printr-un articol cu un hashtag bine plasat, cu cuvântul #Fundraising. ONG-urile urmăresc și așa ceva. Și cum suntem noi bloggerii care facem muncă benevolă, așa sunt și voluntari și ONG-iști care caută surse de informare în on line, prin care își pot desfășura activitățile. Așa că nu pot să zic altceva, decât că mă bucur că pot ajuta!

 

♥♥♥♥a consemnat, Ialina