Apă plată cu lămâie şi tehnologia IT

Uneori viaţa este ca un pahar de apă plată cu lămâie. Este incoloră, diafană, mirosind a apă parfumată şi a apă vie. Viaţa alteori este un desen cu tuşuri negre, umbre şi poteci, pe care alergăm, îngroşând rândurile celor ce merg spre bătrâneţe, spre pelerinaje pline de misticismul unie nopţi de vară. Trăim de o mie de ori o singură vară şi pare’se că trăim o viaţă, dar de fapt nu au fost decât două ceasuri. Timpul mistic nu ţine mai mult decât un vid umplut cu lacrimi, catastife de păcate, pomenind în treacăt minunile naturii şi ale omului. Spre final, ajungem în desenul nostru, ca o caricatură. Toţi deprimaţi şi roşi de necaz că nu am trăit decât un ceas de vară, care a fost nespus de frumos.

ananasinpsicina

Dar bineînţeles, revenind cu picioarele pe pământ,  trăim în lumea reală unde trebuie să muncim ca  să plătim chiria şi să alergăm după facturi. Apogeul îl atingem când rămânem cu noi înşine, în clipe de linişte şi măreaţă cumpănire, când nopţile devin veghetoare de tăcere. Lumea este ca o maşinărie din Star Treck, ce gândeşte conform calculatoarelor, noutăţilor în IT, se conformează burselor valutare şi respiră aerul din oraşe. Practic ne este bine că suntem mai artificiali ca niciodată, acum că suntem nişte biete fiinţe posace şi pierdute  în cele mai noi aplicaţii de pe Android.

Mi se pare că într’o anumită măsură ne asemănăm foarte mult cu japonezii, cel puţin in tehnologie.  Pentru că le verificăm de cel puţin zece ori pe zi, amuzîndu -ne de jocurile care par atât de reale şi care ne distrează cu adevărat. Jocurile video sunt cele mai tari în domeniul tehnologiei, acaparând ore întregi unei întregi generaţii de tineri. Ceilalţi IT ‘işti mai logici şi mai cu capul pe umeri, se ocupă de industria Softwerului sau de programul Amadeus din industria turismului. Este logic să fii convins că trăieşti într’o lume bună, atâta timp cât motoarele de căutare îţi sunt prietenii cei mai buni şi atât timp cât oriunde ai fi pe stradă, la ţară sau la cafenea, poţi accesa cele mai noi şi dezvoltate descoperiri din domeniul tehnologiei.

Nu vă impacientaţi, pe vremea noastră de abia apăreau calculatoarele şi totuşi azi ne folosim de ele într’un mod deşănţat, acum când ne’au devenit a doua natură. Şi atunci de ce să ne plângem că timpul aleargă, când el a devenit atât de comprimat si  plin de idei avangardiste şi când casa noastră s-a transformat într-un laborator de tehnologie de înaltă performanţă?

Ialina scrie♥♥♥

 

Confortul şi evadarea în lumea largă

Despre evadarea din lumea sigură şi confortul tău, sunt multe de spus. A pleca în necunoscut cu o valiză şi a’ţi lua lumea în cap, lăsând în urmă obişnuitul şi  viaţa gri, în care cuvintele dor şi doare sunt în vocabularul tău uzual, este frumos.

53b9362fb967183f8cd89d7b0cd93d0a--kitchen-lamps-kitchen-craft

Este cât se poate de adevărat că îţi trebuie curaj o tonă, trebuie să ai resurse interioare nebănuite de aventurier şi de curaj, ca să îţi dovedeşti ţie însuţi că eşti în stare să pleci într’o aventură nebunească. Sunt oameni pentru care asta sună ca un film SF, sună ca o chestie cel puţin ciudată şi unele persoane preferă să spună că îţi lipseşte o doagă, sau că eşti atât de limitat, încât preferi să brambureşti prin viaţă de colo, colo, fără să ai vreo direcţie. Iar eu zic că nu îi poţi cere unei găini să fie cocostârc sau pasăre călătoare, este foarte adevărat.

Dacă nu înţelegi ce înseamnă adrenalina de a călători regulat în alte ţări, sau pe alte continente, pentru că nu te poţi desprinde de mediul tău de confort şi de viaţa ta ciclică în care se întâmplă tot timpul  aceleaşi chestii, eu nu pot să îţi dovedesc contrariul. travel

Am avut o prietenă în altă ţară, care avea în jur de 50 de ani şi care pleca cu soţul în weekend, în Monte Carloşi în late locuri, unde îşi lua sandviciuri la pachet şi cafea la termos, că acolo costa o avere şi au văzut în acest fel multe ţări. Cu un rezervor de benzină au văzut tot ce s’a putut vedea… până la vârsta de 50 de ani, au vizitat vreo zece ţări, ei însuşi stând într’o ţară străină.

Deci despre asta vorbesc, despre faptul că trebuie să ai nebunia necunoscutului în tine, să nu te simţi condiţionat de faptul că eşti în corpul ăsta şi oh my God, îţi este frică să nu îţi scape ceva important din locul în care trăieşti în fiecare zi. Cel mult poate să îţi scape un film la Pro Tv cu spioni, dar câştigi în schimb aventura vieţii tale trăită pe propria’ţi piele.

Aşa că aventurile în jurul lumii, City brakurile, emigrarea în altă ţară, traiul minimalist redus la o chirie în care mai stai şi cu alţi români, relaţiile pe care ţi le faci peste tot unde mergi, locurile sublime văzute din autocarul cu care ai mers 2500 Km, senzaţia că eşti în aventura supremă a vieţii tale, nu se pot contoriza şi nu se pot evalua de cei care nu au ieşit pe un perimetru mai mare de 200 de Km de casa lor.

calatorii

Fără janturi la maşină şi fără carburant , doar cu carburantul avionului care te duce în fiecare an la altă destinaţie, care pe cuvânt că merită biletul la reducere pe care l’ai cumpărat fără să te gândeşti de două ori înainte. Şi cum zicea cineva, mă simt binecuvântată, dar simt că am ales eu această binecuvântare şi nu mi’a căzut din cer. Au folosit toate ingredientele enumerate mai sus şi mai ales a fost alegerea mea de a’mi trăi viaţa în acest mod, care fie vorba între noi, dă dependenţă.

♥♥♥See you, Ialina 

Cum arată fericirea?

Cum arată fericirea? Un bol de cereale și o ciocolată caldă de dimineață, un croissant și o cafea cu  milk shake, care să îți dea barometrul peste cap. 40 de grade în aer și deșertul Egiptului, destul de mult timp încât să te simți binecuvântată că exiști. 20 de perechi de pantofi cu toc, aceeași măsură, dar de culori diferite și rochii minimaliste, bazate pe principiul sunt  eu, doar eu.

free

30 de ani în voaiaje în jurul lumii, orașe vizitate între timpul dintre un avion și un altul. Două geamantane cu suveniruri și tot atâtea aplauze de bun venit în țări cu frecvența redusă la studii. Farfurii liliputane de paste și mâncăruri excentrice și câte o poză făcută în fuga trenului dintr-o țară nebănuit de frumoasă. Targeturi atinse la limita dintre turist și plonjeur, oameni mulți care te văd, dar nu te deranjează. Civilizație și suprema armonie că exiști, că ești, fără filozofie, teme de făcut, fără serviciu de toată jena, oameni corupți sau teama pentru ziua de mâine. Ruptura de orașul de unde ai plecat, pierderea amintirilor negative, oameni pozitivi și fucsia. Vindecare prin respirația unei noi lumi, plămâni de oțel ai unei ființe care nu are trecut, ci doar prezent. Servitute anulată, zboruri de vreo douăzeci de ani care nu se mai termină și nu se vor termina vreodată. Vizite la catedrale care arată ca o galaxie de întrebări și răspunsuri venite de nicăieri.

Plățile care se fac cu banii cash sunt mai utile și te despovărează de erori, de oameni negativi care nu înțeleg  cine ești și de ce circuli ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic cu tine de când te știi și că oricum este neimportant. Cântece de oameni care se bucură cu adevărat de existența lor, trecut uitat, legi apărate prin protecție divină.

Și apoi, iar sala de așteptări a unui aeroport, servicii duty -free, parfumuri scumpe și multă energie investită în tine. Până la zi, ajungi la bordul unui avion, într-o altă țară pe care o simți ca pe o limonadă fresh și care ești conștientă că nu este pentru toată lumea. Da, serviciile divinității sunt scumpe la duty- free. Trebuie să ai pile puternice la Cel de sus, ca să poți să sari peste o masă și să nu simți chestia asta, să poți să te bucuri de tine ca și cum te-ai născut ieri. Asta nu este pentru oricine…majoritatea oamenilor sunt închiși în case, ducându-și viața între casă și rutina unui serviciu care este sordid și plin de insatisfacții. Sunt și oameni care nu trăiesc ca majoritatea și sunt sigură că nu sunt mulți. Sunt puțini cei ca conștientizează că au o singură viață și că ea trebuie trăită la maxim.

♥♥♥Cu prietenie, Ialina