Vulnerabilitatea – tăria în slăbiciune sau „Dor şi doare”

 

Să fii vulnerabilă este o trăire ce vine natural şi blajin, cu stângăcii nenumărate. Din stângăcii îţi construieşti podul către ceilalţi prin viaţă. Persoanele vulnerabile sunt acele fiinţe fermecătoare, care deşi dau cu dreptul în stângul, au mai multe calităţi decât îţi poţi imagina. În primul rând prin excluderea negativităţii din viaţa lor, merită un buchet de flori şi nişte zâmbete largi. Cu siguranţă vulnerabilul este o persoană care are grijă de fiecare amănunt, fiind o fiinţă simplă în lumea asta nebună, nebună…

Deşi este extrem de important să ne cunoaştem şi să ne înţelegem pe noi înşine, există un aspect infinit mai important pentru a duce o viaţă din toată inima: să ne iubim pe noi înşine -Brene Browen.

Femeia vulnerabilă este de un şarm irezistibil, femeia cochetă şi deloc individualistă, pe care o simţi de cum dai ochii cu ea. Am întâlnit persoane vulnerabile şi vreau să vă spun că au o fineţe a observaţiei foarte ascuţită şi mai ales sunt persoane care au ajuns la un grad ridicat de cunoaştere de sine şi de şlefuire a propriului caracter, până la un nivel apropiat de perfecţiune. Un om vulnerabil ştie că nu există perfecţiune nici în persoanele din jur, cu atât mai mult în propria persoană şi fiecare situaţie  din viaţa lor, o poţi numi arta de a trăi frumos.

Acasă nu este locul de unde vii, este locul unde găseşti lumină când totul în jur este întuneric -Pierce Browen.

Astfel după ce m-am despărţit de o persoană vulnerabilă, m-am întrebat de fiecare dată dacă a fost o coincidenţă a întâmplărilor fericite, sau doar un deget pus de Dumnezeu pe rană.  Minunate sunt căile Domnului ori de câte ori găseşti în celălalt răspunsuri doar privindu-l şi îţi găseşti menirea pe pământ, doar întâlnind astfel de persoane empatice.

Ştiţi genul fetei din musicalul Sunetul muzicii, Maria, jucată de actriţa  Julie Andrews, care trăia pe deplin şi cu atâta intensitate viaţa ca guvernantă la cei 10 copii*? Şi ea care plecase dintr-o mânăstire, ajunse să se îndrăgostească de tatăl copiilor- Căpitan von Trapp , jucat de actorul Christopher Plummer, care era foarte bogat, dar în acelaşi timp foarte dur. Pe Maria o văd ca pe o femeie vulnerabilă, dar în acelaşi timp puternică.

Aerul de vulnerabilitate îl avem fiecare dintre noi, dar uneori am întâlnit persoane care aveau această calitate ca pe  a doua natură. Şi erau atât de frumoşi, clari, teribil de simpli, carismatici şi îţi găseau numai calităţi, nepunându-ţi niciodată, dar niciodată în vedere defectele. Nici măcar schiţând dezgustul sau teribila  judecare şi arătare cu degetul, pe care ceilalţi oameni o fac de obicei.

57838

Oameni care prin slăbiciune emană iubirea şi îi dau voie să se manifeste liber de obişnuita lehamite şi dezgustul pe care îl au ceilalţi în prezenţa ta. S-au făcut studii şi s- a constatat că cea mai mare traumă umană este umilinţa şi ooo, cât de mult ştim să lovim în ceilalţi cu dreptatea şi să îi umilim ca pe ultimii oameni. Cât de nobili suntem apoi că ne considerăm drepţi şi de sine stătători!

carte

Vulnerabilitatea este o calitate şi a scriitorilor, aceşti mari timizi ai omenirii, care ţin echilibrul lumii prin scrierile lor. Anahoreţii cuvintelor au vulnerabilitatea în sânge şi credeţi-mă că am o singură dorinţă- să trăiesc minunile pe care le trăiesc aceşti oameni vulnerabili în fiecare minut al vieţii lor. Ei nu îşi doresc să parvină, să se îmbogăţească, ci doar să empatizeze cu lumea şi să ia asupra lor problemele ei.

Până la urmă vulnerabili suntem toţi în anumite momente de viaţă, atunci când ni se dezvăluie sufletul gol, cel care are nevoie să fie hrănit, adăpat cu apă şi primenit de ceilalţi semeni. Nu suntem niciodată mai vulnerabili decât în faţa sinelui, în faţa nepreţuitului cer şi a naturii care  îţi răspunde cu un ecou, la gândurile din mintea ta. Şi casa bunicilor, prispa veche de demult, nucul din curte, satul unde ai fost acasă toată copilăria, pricesnele cântate de mama la Paştele Blajinilor şi forfota din casă în sărbători. Cruda deziluzie că nu mai eşti copil şi clopotele care anunţă de fiecare dată alte trăiri, alte nemuriri, alte suflete mântuite.

Darul vieţii ascuns în pântecele mamei, proscrişii care au plecat la război din legendele din străbunici, amintirile cu cuptorul de cozonaci ai mamei în Joia Mare şi apoi bucuria Învierii şi a întâlnirii cu oamenii dragi. Pământul din spatele casei, via, fântâna, copacii, numirea fiecărui sentiment care îţi aduce uimirea de a fi. Până la urmă atunci când ni-e dor, suntem vulnerabili. Când dor şi doare…

A scris Ialina♥♥♥

 

Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.