Lorelei de Ionel Teodoreanu

Romanul Lorelei este un amalgam de sentimente şi de miros de flori de tei. Dacă o citeşti într-o zi ploioasă,  ai şansa de a trăi emoţii noi amestecate cu povestea de dragoste dintre doi scriitori : unul celebru şi iubit de public, celălalt având un singur cititor.

lorelei-ionel-teodoreanu

Deşi este scrisă în 1935, Lorelei  este  o carte a iubirii cu final trist, acea carte care nu îţi lasă un bagaj greu în suflet, ci doar suspinele unei iubiri ce se mistuie sub ochii cititorului. Aceasta nu cere, nu umileşte, ci se dăruieşte ca o mândrie a sufletului, o minunată poveste ce zăpăceşte cititorul prin simplitatea ei.

Suntem două libertăţi. Dragostea noastră nu e umilinţă, e o mândrie. Nu vreau să te copleşesc, să-ţi limitez viaţa numai la mine. N- avea nicio bucurie să am alături de mine un prizonier. Nu-ţi cer decât dragostea ta. Aceea e a mea si numai a mea. N-o împart cu nimeni. Aşa cum nici tu nu vei împărţi cu nimeni dragostea mea. Dar dincolo de dragoste eşti liber a trăi cum vrei. 
  Ionel Teodoreanu, Lorelei 

Povestea se începe într-un tren, unde Luli, o tânără ce urmează să dea bacalaureatul, îl întâlneşte pe tânărul scriitor Bogdan Catul. La bacalaureat, Bogdan scriitorul de succes, face parte din comisia de evaluare şi astfel între cei doi se înfiripă o dragoste reală. Cei doi se căsătoresc şi trăiesc o dragoste pur românească, acea iubire care nu are legătură cu romanele americane. Însă apare o fată care este îndrăgostită de Catul şi aceasta este Gabriela, prietena lui Luli.

Lorelei este cea care scrie în secret, neafişându-şi scrierile altora şi de aceea este eterna scriitoare  timidă şi anonimă. Triunghiul amoros este alcătuit la un moment dat, din cei doi şi Gabriela, care îi trimite scrisori de amor lui Bogdan. Semnându-se Lorelei, îl face  pe acesta să creadă că ea este autoarea şi intră în jocul periculos al chezăşiei pentru iubire dintre cei doi. Iar Bogdan este profesorul universitar şi  soţul iubitor, a cărui viaţă este marcată de un semn de întrebare continuu, simţindu-se de multe ori ademenit de situaţii misterioase şi chiar fiind depăşit de ele.

Savoarea cărţii este dată de drama , iubirea şi de farmecul personajelor principale: Lorelei este o floare gingaşă care iubeşte aşa cum  razele de soare iubesc  primăvara, pe când Gabriela este contrariul lui Lorelei. Ea contrastează printr-o fire ce ţese intrigi amoroase, ce îi aduc satisfacţia că este iubită indiferent de consecinţe.

Scriitorul Bogdan Catul şi soţul iubitor a lui Lorelei, trăieşte o dramă interioară prin faptul că intrând într-o altă etapă a vieţii, nu se mai ridică la nivelul celui care a fost. El se află la o răspântie decisivă între mirabolanta lui soţie, cariera de profesor universitar şi talentul de scriitor, care par să îl solicite toate.  Primind scrisorile de la Lorelei, se declanşează adevărata nelinişte în sufletul său. Bogdan cade uşor pradă când primeşte scrisorile încărcate de talent şi emoţie, neştiind că acestea sunt de fapt farsa soţiei sale prin intermediul Gabrielei, care lucrează ca profesor în Braşov.

În momentul în care Gabriela vine în vizită le cei doi soţi, Luli trăieşte o mare nelinişte, dându-şi seama că Lorelai, pseudonimul său literar se preschimbă în Gabriela, confundându-se în viaţa lui Bogdan, ca una şi aceeaşi.

Povestea de dragoste are un deznodământ trist, căci în ziua în care soseşte Gabriela, Luli în urma unui accident chirurgical, moare. Astfel Bogdan se căsătoreşte cu Gabriela, cu cea de la care primise scrisorile şi  femeia de care era  fascinat.

Bogdan însă avea un mare gol în inimă datorită morţii soţiei sale şi aflând cine este de fapt Lorelei, trăieşte o mare nefericire. Astfel începe să îşi scrie romanul vieţii sale.

Bogdan nu este decât acel suflet care s- a vrut iubit, dar căruia viaţa i-a dăruit două femei mult diferite. Luli care a sfârşit în mod tragic şi Gabriela care a furat sentimentele lui Bogdan, nefiind cea care a fost sinceră decât de la un anumit punct, când totul a devenit fatal.

Bogdan Catul ajunge să îşi pună capăt zilelor aruncându-se în râu la Galaţi şi astfel povestea de iubire se termină tragic.

Ca un observator al firului epic al cărţii, îţi dai seama că Ionel Teodoreanu care a excelat în  cărţile pentru copii, este de fapt acel spirit care face din fiecare carte a sa, un mit. Cu atât mai mult, cartea Lorelei este de fapt un mit al iubirii şi al neîmplinirii în iubire. De aceea am înţeles din acest roman, că nu contează cine eşti, căci mitul iubirii se lasă trăit de fiecare om în parte şi miezul incertitudinii din romanul Lorelei, este însăşi iubirea de care unii sunt răpuşi până la final…

Nu vom şti niciodată dacă Lorelei a fost acea Luli din scrisori, sau a fost într-o măsură mai mare fiinţa iubită de Bogdan, sau poate sufletul pereche al Gabrielei, care exprima ceea ce acesteia nu îi era dat să trăiască. Lorelei este în final un simbol al tainei vieţii, ce se desfăşoară şi se deschide în iubire, trăind până la final tragedia ei.

 a scris Ialina♥♥♥

 

 

Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

3 gânduri despre „Lorelei de Ionel Teodoreanu”

  1. Pingback: Homepage
  2. A trecut, parcă, o veșnicie, de când am citit Lorelei…! Se numără printre primele citite, și nu îmi mai aminteam foarte multe. Mulțumesc, pentru că mi-ai reamintit! Într-adevăr, ,,Lorelei este în final un simbol al tainei vieţii, ce se desfăşoară şi se deschide în iubire, trăind până la final tragedia ei”…

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.