siropoase poezii…

Ieri s- a împlinit un an de când a văzut lumina zilei, prima mea carte de poezii.  Cartea mea de poezii  este un sufism de gânduri suave, gingașe și personale, ce ia alte conotații  în mâinile celor ce mă citesc. Am auzit reacții de genul – Vai, dar nu înțelegem, este prea grea, ni se întorc gândurile în cap! sau -este frumoasă, este inspirațională, te reprezintă ca femeie și reprezintă tot ce ești tu mai bun pe lume! Sau -Poza ta este frumoasă, arăți ca la Hollywood și sigur zâmbetul este photoshopat!

Nu mai departe -Stilul tău seamănă cu al cuiva, dar nu îmi amintesc cu cine..

Ai două poezii demențiale!- iar mie nu mi se par deloc așa, dar ceea ce contează este părerea cititorului până la urmă…-

deal-v1328023880

Și stilul meu   aduce  puțin cu stilul uneia  din surorile Bronte la capitolul dramă personală, din care rezultă aceste neprețuite „perle rare pe câmpia literaturii”, în lumea aceasta atât de plină de tâmpenii.

Practic o carte nu este  țțțț…cu degetul la gură sau un mdaaa…, nici fir-ar! Ci este un zbor flew -flew, un viitor best- seller,  poate un draci-laci. Cum doriți să vedeți situația…

 

În cartea mea de poezii m-am întâlnit cu Alinele din anii ăia în care eram conțopista de serviciu, boema cu păreri închipuite, sau docila fată romantico- dostoievskiană lovită de timpurile noastre acide. Nu mai târziu dintr-o carte se naște o poveste, în care Alinele sunt mai nesigure, mai mici, mai ahtiate după iubire ca niciodată și pe care le-am strâns la pieptul meu generos (ca fostul al Simonei Halep  și încă ceva -sunt conștientă  că atrage  atenția mai mult decât fața…. ) Și eu săraca victima propriei imaginații precum și a imaginației din capul sexului opus, în final m-am împăcat cu ideea fiind obișnuită cu chestii abrupte care-mi răscolesc viața… Bașca am învățat să nu fiu melodramatică, pentru că nu iese așa cum vreau eu ( deși am alt scenariu în cap) și să  mă dau lovită în circumstanțe „atenuante”.

sufletdrag

Apoi le-am spus Alinelor din trecut: putem să murim și mâine, pentru că ne trăim clipele perfecte acum!

Dacă iubiți ceea ce faceți, pe parcursul drumului vi se vor adăuga oameni, prieteni și locuri. Oamenii vor sări în ajutor cu efort fizic, cu donații, timp și iubire. Iar locurile pe unde ai trecut vor fi povești nemuritoare, chiar dacă tu ai fost în viața ta, o  nebăgată în seamă, așa ca o pasăre colibri care slujește un scop și nu un  mare imperiu.

Cafenelele din sufletul meu sunt locurile unde am scris poezii, semnate cu doruri, letargii, iertări și iubiri care sunt pierdute. Dragostea nu are sfârșit și nu suportă scrijelituri pe suflet, iar în final ea devine o poveste.  În prezent naște poezie, se răzvrătește că nu se consumă și varsă cuvinte, doruri și poteci. Apoi când se liniștește îți dă starea de bine și un dor nelămurit de plutire în eter. Stai suspendată între doi timpi și mai aștepți momentul de veșnicie ce îți aduce neliniștea inspirației, respirația îngerului trădării, muza  fiind aripile lui ce-ți clocotesc în suflet cu pasiunea ta înflăcărată. Te-ai  aprins ca un rug dintr -o vâlvătaie și arzi de ani buni, fără ca focul  tău să se consume vreodată.  Practic ai devenit o absentă, fosta din vieți trecute, care a urcat la nivelul următor.


Și atunci îmi zic:

-te iubesc  pentru că el, pentru că voi, pentru că ei...

 

Cu fior și fascinație, Alina

Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.