Pisicile si donatorii lor

Am incercat sa adopt o pisica de pe niste situri de socializare si am ramas paf de situatia creata. Am dat niste telefoane si mi-au raspuns niste doamne care vroiau sa dea spre adoptie, una dintre pisicile dumnealor.

Initial doamna mi-a pus niste intrebari care imi inchipuiam ca sunt de bun gust, dupa care m-am trezit prinsa intr-o pleiada de intrebari despre conditiile in care aduc pisica in apartamentul meu. Discutia a durat jumatate de ora si m-a lasat cu gura cascata, pentru ca nu am inteles de la bun inceput ce vroia de fapt respectiva cucoana. Vroia sa dea pisica, dar parca nu vroia. In final ne-am inteles la un pret si ducandu-ma la ea acasa, am descoperit ca doamna avea in jur de 30 de pisici pe care vroia sa le dea spre adoptie, contra unor sume de bani. Nu va mai zic ce a urmat: am luat pisica acasa si ma bucuram de prezenta ei, numai ca pisicuta era asa de stresata, incat statea numai ascunsa. Cucoana mi-a luat numarul de telefon si ma intreba de pisica Onixa, din 10 in 10 minute, ceea era horror! Mie imi plac si pisicile, dat tin la intimitatea mea.  Asa ca am blocat-o!

Pe la 9 seara, m-am trezit cu doamna disperata la usa, care era atat de disperata ca nu i-am mai raspuns la telefon, incat a venit la usa la mine. Intre timp, eu facand ceva de mancare in bucatarie, vad o pisica plimbandu-se  pe strada , neagra, exact ca pisica mea. Si am ajuns la concluzia  ca pisica sarise pe geam si dusa a fost!

Asa ca i-am spus doamnei, cu o brutala sinceritate, ca pisica nu mai e- a sarit pe geam! la care doamna a avut un atac de apoplexie, a inceput sa tipe si sa dea telefoane unei prietene, spunandu-i ca uite ce a facut nenorocita – a pierdut pisica! la care prietena din telefon a inceput sa imi tina poliloghii cu ce inseamna sa iubim animalele si oamenii si copiii, pentru ca asa suntem construiti. Eu ii zic ca merg pe la biserica, deci am habar ce inseamna empatia si iubirea vietuitoarelor, dar ea o tinea una si buna cu faptul ca doneaza haine si ajuta animalele. Ok zic – si ce e cu asta? Doamna, pisica a fugit, cum sa va spun? a fugit pe geam, pentru ca geamul era deschis! Cucoana a inceput sa tipe: unde este Onixa? ce ati facut cu ea? ati omorat-o? a mancat-o vreun sarpe? Zic, da! un sarpe boa, care este la mine in casa!

Dupa care proprietara pisicii pleaca in cautarea ei prin imprejurimile blocului si o cauta cu disperare. Cealalta doamna ma tinea de vorba si imi tinea predica ca nu sunt in stare sa am grija de un suflet, pai cum sa fiu in stare sa am grija de un copil? Ceea ce m-a uimit a fost agresivitatea acestor doua doamne care a atins limitele paroxismului si eu o data cu ele.

Si mi-am zis: pisica iti trebuie, pisica ai avut, Tanto! Dupa care doamna proprietara se intoarce la mine, il da pe sotul meu la o parte din usa si intra in casa si incepe sa cotrobaie  prin toata casa dupa pisica. Mentionez ca la aceasta faza eu m-am speriat, ca am crezut ca doamna este o impostoare care cauta ceva de valoare. La care ii spun sa iasa afara din casa, ca aduc politia, iar ea era cat se poate de pasiva, ca avea dreptul: isi cauta pisica!

Trebuie sa mentionez ca era foarte ciudata si reusesc sa o scot pana la urma din casa, cu chiu cu vai! Cum vi se pare asta, priteni? sa te trezesti in creierii noptii cu o nebuna care iti intra in casa sa isi ceara pisica, pentru ca nu i-am raspuns pe  watsap, ca sa ii dau stiri despre ea?! Va marturisesc ca imi iesisem din orice stare de calm si am trecut in zece minute prin toate starile posibile de care va vorbeam.

Dupa acest episod, ma asez in pat sa dorm, ferm convinsa ca pisica Onixa cea neagra, a disparut undeva in noapte. Dupa vreo zece minute de stat in pat, se aude un miorlait si se aude o saritura de pe dulap: inviase Onixa si era chiar la mine in casa! Dar nu va spun ce sperietura am tras, vecina cu moartea si acum ma gandesc ca pisicile nu ma plac. Avand in vedere intamplarea si faptul ca Onixa era neagra ca taciunele, ma trec fiori gandindu-ma prin ce peripetii am trecut datorita ei! Stiti cum este ca te gandesti ca destinul iti rezerva o pisica si proprietara de fapt nu dorea sa o dea, fiind foarte atasata de ea! De fapt nu stia cum sa o ia inapoi, atat de nebuna era dupa ea! Ceea ce m-a facut sa inteleg ca aici nu a fost mana destinului, ci aceste persoane care dau anunturi ca doneaza pisici contra unei sume de bani, dar de fapt nu vor sa le dea spre adoptie in ruptul capului, strategia fiind ca sa le duci pisica in vacantele tale, la ea acasa, ca sa o mai vada din cand in cand. Asa ca aveti grija de unde adoptati pisici si ce atitutine aveti vis a vis de ei. Eu de cand m-am mutat in Bucuresti am intalnit o alta mentalitate care este mult diferita de cea in are am fost educata. De fapt are legatura cu faptul ca un blogger care lucreaza cu cuvintele, stie sa exploreze in proximitatatea sa. Nu luati totusi ca litera de lege ce am scris, este posibil sa mai existe si alte tipuri de persoane!

Sa aveti succes la adoptii de pisici!

The seduction expert -Recenzie

Stiti cartile alea care te  lasa rece, dar la un moment dat o idee sau o fraza te fac sa ti se aprinda luminitile in cap? Fara sa o trec la domeniul de maculatura, este absolut necesar sa spun ca Best Sellerul The seduction expert, scrisa de Saya Lopez Ortega, este o carte pe care o poti citi ca o lectura de vara, usoara si plina de mistere, de intrigi si de o panza de conexiuni psihologice.

B -Barrones este o tipa care viseaza la multe chestii si incaseaza sume considerabile de la femeile indurerate pe care le consiliaza si cu care face terapie. Exista o tipologie a acestor femei care ii cer ajutorul, unele fiind din categoria celor ce isi suspecteaza sotii de adulter, incercand sa obtina un divort avanatajos. B intervine in mod miraculos, cu poze,  santaje, filmari si ii forteaza mana nefericitului ca sa dea cat de mult poate din avere.

Intre timp apare si un barbat perfect care este putred de bogat si care are ceva ce o deranjeaza pe Barrones – familia acestuia este de vita nobila si putred de bogata, dar B este deranjata de misculatiile si de viata insipida si plina de interese a acestei familii. Dupa ce se casatoreste cu el, in vizor apare soacra, o acritura care protejeaza viata fiului ei de vipere ca B. B care era perfecta in rol de  manipulatoare,  este desfiintata de soacra scorpie, care o urmareste si care ii declara razboi. De aici ma asteptam sa vad o intreaga protipendada  de jocuri murdare si tertipuri senzationale si pe fiecare -soacra si nora, cum pluseaza fiecare in favoarea ei, dar cartea se termina aici.

Din pacate, cred ca acum urma partea cea mai devoratoare a cartii, cand cele doua lupta pentru putere si pentru un loc in inima sotului si a fiului. As fi vazut un schimb de replici cat mai penibil, care sa lase interlocutorul masca cu intrebarea: sa ii dau dreptate lui B sau soacrei?

Chiar daca B se descurca in stilul ei cu ajutorul unei intuitii fenomenale, totusi concluzia mea este ca nu a nimerit-o bine. Cartea m-a lasat sa inteleg ca astfel de femei nu au in cap decat ceea ce urmaresc si felul lor de a actiona neortodox, este o intreaga bolta de santaje si interese, ea fiind fara scrupule si fara menajamente de constiinta. Sau nu?

Cum traiesc romanii in Londra

Am auzit si am intalnit multe cazuri de romani care pleaca in Londra ca sa aiba o existenta mai buna. Am si eu o prietena care a  stat acolo un an de zile, cu tot cu mutat cu familia -sot si cei doi  copii. Ea lucra intr-un azil de batrani, el nu a gasit de munca.  Copiii au stat un an prin gradinite in care nu s-au adaptat in ruptul capului. Primeau pumni in fiecare zi, erau denigrati de ceilalti copii si educatoarea avea o replica de genul: „daca isi ia pumni, sa dea si ea”. Ea a lucrat in conditii greu de imaginat, cu batrani cu Alzheimer in ultimul grad, cu un program draconic. Noroc ca stia cat de cat limba engleza, ceea ce a contat la angajare.

Chiriile in Londra sunt uriase, din cate am auzit, dar multi romani nu povestesc in ce coditii traiesc acolo. Alta cunostinta imi povestea ca  a gasit de munca la o fabrica de jucarii si ca mergea 3 km pe jos in fiecare zi ca sa poata ajunge la munca. Avea doua fete care munceau si ele, mama fiind plecata in Italia de 20 de ani. Practic fetele stiau engleza, el nu stia nici o boaba de engleza.

In amandoua situatiile, familiile nu s-au adaptat si s-au intors in tara, unde au zis ca mai rau este in afara decat in sistemul corupt de aici. Aici iti mai pui o perna peste cap cand auzi politica si poliloghiile de  la televizor, dar acolo te poti trezi in strada in orice moment.  Numai cine a fost plecat stie senzatia. Practic noi nu traim cu politicienii, ci cu oamenii de langa noi si stim foarte bine ce inseamna sa fii in afara si ce inseamna sa fii in tara ta.

Conditiile din Anglia sunt groaznice si datorita faptului ca orele de munca sunt foarte multe, conform cu o tara occidentala si sunt epuizante si stresante. Multi nu rezista psihic si se intorc in oraselul mic din care au plecat, ca sa aiba linistea primordiala pe care au visat-o cu disperare in anul in care au stat acolo. Este vorba de un razboi cu tine insuti, cu stresul si cu lumea in care traiesc. Unii povestesc ca sunt  drogati pe strazi, betivi, oameni ai strazii si pentru ca au un contract de munca nu pot pleca cand vor ei, desi se adapteaza cu greu conditiilor de acolo. Nu au incotro, pentru ca avand doi sau trei copii acasa, trebuie sa le puna o paine pe masa si asta cere sacrificiu.

Unii stau cu alti romani in apartamente pentru a micsora costurile chiriei si asta inseamna ca stau cate zece persoane  la rand la baie. Multi vor sa se intoarca acasa, dar nu au cum, pentru ca nu au bani. Un roman plecat in Anglia spune:

„Şi eşti acasă, nu te aşteaptă  nimeni cu pancarte ‹‹Căraţi-vă acasă››. Într-un restaurant am văzut următorul afiş: ‹‹Dacă lăsaţi copiii nesupravegheaţi, vor fi vânduţi ca şi sclavi››. Pune în România într-un restaurant un afiş din ăla. Pune-l şi vezi ce se întâmplă. Sunt chestii care sunt puse să te denigreze şi să lucreze în subconştientul tău şi să zici: ‹‹Asta e, sunt cel mai fraier, nu am ce să fac. Acuma sunt aici, trebuie să trag, am trei copii acasă trebuie să mă lupt››”.

Stil de viata la nivel mai inalt? Vise legate de un trai mai bun? Cunoasterea si traiul intr-o metropola?  Toti au crezut ca daca pleaca acolo vor fi „englezi” si chiar se mandresc cu asta pe la rude si prieteni, dar nu spun niciodata adevarul despre iadul psihic si moral in care traiesc.  Toti care au plecat au cunoscut partea neagra a lumii, au cunoscut ca lumea nu este ca pe la noi.

Asa  ca dragii mei, ganditi-va bine cand faceti o astfel de alegere! Mie mi s-a oferit un post de munca in vanzari de cosmetice in Anglia si pentru ca sunt blogger, m-am documentat despre conditiile de trai si despre castigurile in vanzari. Si  nu mi-a placut ce am aflat! In domeniul vanzarilor de cosmetice, daca ai noroc sa vinzi ai un salariu decent, insa nu iti ramane mare lucru ca sa mai si strangi bani pentru  reusitele tale personale. Iar daca nu reusesti sa convingi clientul, ramai cu un mic procent din vanzari si nu reusesti sa-ti platesti chiria.

Firma care m-a recrutat imi asigura cazare intr-un apartament cu inca alte doua fete contra sumei de 400 de lire pe luna. In Anglia este o jungla amazoniana, in care trebuie sa te lupti ca Hercule ca sa reusesti sa iti platesti chiria si sa mananci. Si de aceea eu am zis „pas”, pentru ca nu ai de unde sa mai pui si bani deoparte.

Oricat as vrea sa cred ca este un trai mai bun acolo, nu cred ca este si asta m-a facut sa gasesc o varianta prin care sa raman in tara, desi intentiile mele au fost bune.

Asa ca ganditi-va de doua ori inainte de a pleca in Anglia, pentru ca nu o sa faceti decat sa porniti pe un drum in care o sa va doriti ci disperare sa va intoarceti in oraselul lipsit de perspective din care ati plecat. Acolo macar puteti cultiva pamantul sau sunteti sustinuti de rude. Si mai ales daca nu esti calit psihic, emigrarea in Londra pe o perioada de timp  este practic o aruncare in gol. Este cea mai dura confruntare cu demonii lumii, pe care ii intalnesti intr-o tara  in care nu gasesti confort si de imbogatit nu te imbogatesti.

Toti  romanii de acolo au un vis- sa se intoarca acasa! dar sistemul corupt din Romania nu ii lasa. Cineva spunea ca in Occident, Dumnezeu a murit si eu cred ca asa este!