Autor: ialinascrie

All of me loves all of you ... with words and pepperment.

Gandul prim si fapta ce il urmeaza

Sunt lucruri care nu trebuiesc pronuntate, cum ar fi:riduri ,m-am ingrasat,sunt depresiva,,nu pot, nu reusesc, si multe altele , care sunt atat de dure,incat, se strecoara in inima si au darul de a te darama in doi timpi si trei miscari.Mai bine sa nu le pronuntam,mai bine sa le inlocuim cu unele cuvinte, care au darul de a ne ilumina si trezi la o realitate,care este  adevarata fata a vietii noastre. Aceste cuvinte, cum ar fi:dar,viata,fericire,implinire, succes,toleranta,compasiune,iubire,formeaza adevarate bariere de energie pozitiva in jurul nostru , ne elibereaza si ne arata o fata a vietii, cum numai aprobarea binelui  din jurul nostru , poate sa o faca. Si DA,aceasta este calea: aceasta este meditatia, de a aproba binele, frumosul , gandurile bune, pe care ni le transmite divinitatea , a le inlocui pe cele negative , cu cele pozitive., eu cred ca aceasta este calea spre evolutia fiecaruia dintre noi.

De asemenea, trebuie sa ne schimbam gandurile  vechi cu cele noi si asta este destul de usor: cand vrei sa faci o milostenie, trebuie sa pui inaintea gandurilor, fapta: primul gand iti spune: da-i acestei batrane un banut;al doilea gand vine si iti spune :dar nici tu nu ai,esti la fel de saraca ca aceasta batrana.Pana sa te hotarasti , deja ai trecut pe langa ea si  este prea tarziu ca sa mai faci fapta buna.Dar trebuie sa punem fapta inaintea gandului, mai explicit, sa actionezi si atunci , gandurile nu mai au timp sa ucida fapta.

Si cum spunea Iisus:”Ramaneti in Mine si eu voi ramane in voi”.

In vizita,in subconstientul colectiv

Daca as fi Jung,as vorbi despre cat de absurd de anormal se misca gandurile in interiorul mintii noastre. Daca as fi Dostoievski, as scrie despre natura umana si cum se impletesc miscarile sufletului in toate laturile eului interior.

Subconstientul masei de oameni isi deapana energiile si creeaza bule imense de energii negative ,intamplari ce duc la necazuri ale lumii  si perturbari serioase in vietile noastre.Cel ce Este sta si priveste ,prin flori,prin fluturi,prin astri,prin munti,prin copaci si mai are o pereche de ochi,prin care priveste ca printr-un vitraliu,din si in personalitatea noastra complexa ,la tot ce se intampla in jur.Ne intrebam de multe ori,de ce gandurile nu au stabilitate, de ce suntem continuu intr-o miscare geometrica complexa? Raspunsul este ca facem parte din relativitate ,evolutie si transformare. Oile se duc in munti, pasarile isi reiau calatoriile lungi, toamna si oamenii  se dezmeticesc sau si mai rau ,o iau de la capat cu minusurile si plusurile lor, in fiecare secunda a vietii .Si cum spune un celebru cantec, nu conteaza ca se intampla una si alta, ci ceea ce conteaza  este ca spectacolul vietii continua.

Gheisa si miracolul de a fi femeie

Filmul „Memoriile unei gheise” m-a inspirat sa scriu acest articol. Dintotdeauna am admirat femeile-copil din Orient,cu fata ovala,ochi migdalati si oblici si invesmantate cu chimonoul de matase ,care imi dadea tot timpul impresia de viata minimalista dar si ritualica. Toata viata unei gheise,este un ritual si un tabu.Femeia orientala este,dupa unii,o poezie de privit su un ritual de care un barbat se indragosteste in cateva clipe, chiar privita intr-un film.

Florile de pe chimonouri, reprezinta puritatea , nobletea de a fi femeie, si de a fi iubita .Gheisa,a fost o slujnica o viata intreaga si la varsta implinirii destinului, s-a intalnit cu EL, barbatul din viata ei, care a pus virgula la poezie.

Frumusetea femeii este un jad.O licarire din ochii ei este o dorinta ce poate rasturna muntii, sau poate fi distrusa intr-o clipa ,din cauza sensibilitatii ei.

A fi femeie este metafora la a fi barbat, este o divina poarta catre nasterea de prunci, dar mai ales , focul unei existente ce macina iubire.Gheisa este varianta moderna a conceptului de femeie in Orient, care imbina utilul cu placutul, arta cu  conceptul sexual, dansul ,cu poezia si vraja iubirii cu vraja vietii.

Cand umbrela s-a deschis, a aparut gheisa, cu picioruse minuscule  si a dansat ca o zeita nepamanteana. Spectacolul  puritatii ei ,a devenit o a doua natura si la final, evantaiul cu flori japoneze, a cazut  in fata extazului si a uimirii din fiinta ei ,rapusa de minunea  sensului de arta.