Gheisa si miracolul de a fi femeie

Filmul „Memoriile unei gheise” m-a inspirat sa scriu acest articol. Dintotdeauna am admirat femeile-copil din Orient,cu fata ovala,ochi migdalati si oblici si invesmantate cu chimonoul de matase ,care imi dadea tot timpul impresia de viata minimalista dar si ritualica. Toata viata unei gheise,este un ritual si un tabu.Femeia orientala este,dupa unii,o poezie de privit su un ritual de care un barbat se indragosteste in cateva clipe, chiar privita intr-un film.

Florile de pe chimonouri, reprezinta puritatea , nobletea de a fi femeie, si de a fi iubita .Gheisa,a fost o slujnica o viata intreaga si la varsta implinirii destinului, s-a intalnit cu EL, barbatul din viata ei, care a pus virgula la poezie.

Frumusetea femeii este un jad.O licarire din ochii ei este o dorinta ce poate rasturna muntii, sau poate fi distrusa intr-o clipa ,din cauza sensibilitatii ei.

A fi femeie este metafora la a fi barbat, este o divina poarta catre nasterea de prunci, dar mai ales , focul unei existente ce macina iubire.Gheisa este varianta moderna a conceptului de femeie in Orient, care imbina utilul cu placutul, arta cu  conceptul sexual, dansul ,cu poezia si vraja iubirii cu vraja vietii.

Cand umbrela s-a deschis, a aparut gheisa, cu picioruse minuscule  si a dansat ca o zeita nepamanteana. Spectacolul  puritatii ei ,a devenit o a doua natura si la final, evantaiul cu flori japoneze, a cazut  in fata extazului si a uimirii din fiinta ei ,rapusa de minunea  sensului de arta.

Final de vara

Spectacolul lumii continua ! De la malul marii,pescarusii tipa si valurile unduite ne aduc sticle cu mesaje universale de iubire.Vara asta, mi-am adunat fluturii din stomac si i-am conservat intr-un album, pentru vara viitoare. Mi-am spalat trupul,cu florile de alge din mare si mi-am pus scoici la gat,sa salut conturul verii de demult.M-am aliat cu scoicile de pe malul marii si mi-am pus dorinte,imaginandu-mi ca sunt intr-un lan de flori rosii, salbatice.Prizoniera a necunoscutului,marea , mi-a spart lacatele bolii si energiile divine, au curs prin oasele mele si le-a afanat cu niscaiva saruri. Sarea marina este raspunsul la succesul acestui plan, maret!

Soarele ,de multe ori, prea exploziv pentru al nostru „tete”,ne-a imbaiat de dimineata pana seara si cantaretii de la terase, ne aduceau pe unde, valurile muzicii romantioase. Ce fericire ca m-am trezit, azi , alaturi de tine , mare! Albastrul tau, imi inspira sperante, nebanuite, ecuatii neinvatate si vise nevisate!

Si la rasarit am simtit aerul de mare, amar si sarat.Soarele se desprindea in unduiri coloidale, pe apa si cerul isi dona singurul astru de la acea ora, marii. La  apus pe partea de sud  a lumii acesteia, am apus si noi intr-un suras final al acestor zile de august.

Timpul si visele

Timpul se scurge si nu il putem opri. Clepsidra de fildes isi desarta nisipul in tacere si aurul din ea, sunt secundele din viata noastra, care ratacesc pe firul de aur al existentei noastre, efemere. Cu toate astea , nu imi doresc sa ma intorc  in trecut,prin prisma faptului ca totul a fost sa fie. Da , a fost programat sa fie asa.

Sirul zilelor ce au trecut si m-au supus la teste dure,mi-au dat speranta ca maine va fi mai bine si maine voi fi mai buna, mai frumoasa.

Calul innaripat  cu stema in frunte,mi-a spus ca nici el n-a trecut proba timpului,poate doar Fat Frumos ,ce a ajuns pe taramul Tineretii fara de batranete si Vietii fara de moarte.