Picatura chinezeasca luata ca o aureola de lumina

 

Hello, dragi prieteni! Revin dupa o perioada de pauza, cu un avant sanatos si tomnatic, gata de a scrie noi articole cu aceasta ocazie. A venit toamna si suntem din nou fresh pentru un nou start! Eu sunt fresh de fiecare data, pentru ca imi place sa scriu si sa cunosc oameni noi. Va multumesc pentru faptul ca existati si ca ne intalnim de fiecare data  aici pe blog si cred ca stiti ca in spatele calculatorului aveti o prietena de nadejde. Multi cauta competenta, cauta detaliul care exclude orice nelamurire. Cauta sa fie alaturi de cel mai bun, cel mai pretios lucru de pe lume. Este gresit sa il cautam in alta parte, mai ales ca toti ne indreptam spre acel punct in care spunem: am reusit! sunt pe linia de plutire si asta este bine. Concurentaface bine la ficat si la sange si sistemul neurovegetativ este bun si in alerta. Si in domeniul nostru, este foarte bine si chiar necesar sa faci din tantar armasar, pentru ca asa te construiesti, nu te divizezi in mai multe parti si te iubesti pe tine insati asa cum ar trebui. Si cum mie imi plac ideile constructive, cele distructive mi se par niste alienari ciudate, vecine cu sinuciderea. Nu, multumesc, prefer alt meniu la cina! M-am intrebat de multe ori care este diferenta intre a fi un om care cauta succesul, sau un om care se multumeste cu putin. Multi vor solutii si secrete care se cer dezvaluite despre a scrie si a avea mai mult discernamant. Atunci cand pasarea zboara sus si se izbeste de aripile avionului, sa stiti ca nu are sa isi dea ghes cu nenorocul. Ai multe de invatat inca, suflete drag, oricine ai fi. Chiar daca privesti la televizor si te uiti la emisiuni ciudate si esti o fiinta mai plapanda ca mine la trup si la suflet, inchina-te si spune: oare cum o fi sa iubesti? sau sa iti doresti sa colinzi muntii si traseele montane si sa te regasesti si sa faci sport pana innebunesti de bine? Stiti senzatia…. pe care numai cei care o practica o stiu. Tehnica? tehnica este particulara, este rezolvarea la problemele mele existentiale, nu este pentru oricine. Nu se da, se fura… este un program de iubire pe care daca il accesesezi, ai multi prieteni. Unii dintre voi chiar ma iubiti si am o mare binecuvantare in asta. Efectele unei educatii primite in scoala de un copil, se vad pe tot parcursul vietii… acolo este secretul si increderea in fortele lui, caci intrebati-l ce isi doreste cel mai mult pe lume?

Dfs4ZeYVQAAb46F

Un copil a fost intrebat de o profesoara, care intamplator era si profesoara de religie si care isi lua meseria in serios. Anume: ce isi doreste mai mult pe lume, atunci cand o sa fie mare? -Imi doresc sa fiu fericit, a raspuns copilul. Altul a spus ca isi doreste sa piloteze avioane, iar altul ca o iubeste pe mama sa atat de mult, incat atunci  cand o sa fie mare isi doreste sa fie  un fiu bun. Profesoara care era si psiholog, a analizat situatia si a zambit, spunand ca nu este gresit sa fii fericit, nu …. ca sa ai putere sa ajungi pana la nori si pana la stele, sa atingi cu mana cerul. Intr-o zi ea se intoarse de la serviciu si se zari intr-o balta pe strada: era trista, abatuta, cuprinsa de multe ganduri… era un sentiment de disperare pe care il stia in multi oameni pe care ii vazuse. Era ea in balta fosforescenta, o profesoara in viata reala, iar in spatele scenei, o sotie cu viata dubla. Ce stia cel mai bine era ca vazuse un film, in care o femeie de varsta ei avea ca si ea, o viata dubla: ziua lucra intr-o lume in care nu se poate spune ceva despre ea,  unde era vazuta ca o sfanta, iar noaptea isi dezlantuia patimile si urile interioare, inerente oricarui om. Vulnerabila, nu isi cerea scuze si nici nu dadea lamuriri si nici nu avea de scuzat greseli de corvoada si impardonabile. Ura sa fie educata si injura din cand in cand… era firesc pentru o societate in care nu se afla nimeni care sa nu injure ( expresie luata din cartea „Conjuratia de imbecili: John K. Toole). Impactul cu trenul si cu masina erau la fel de puternice ca impactul realizarilor ei- un bumerang urias, o uriasa torta ce se vedea in balta de sange de pe strada. S-o fi batut cineva, a murit cineva? poate un om? nu … era doar sangele  unui animal sacrificat si lovit de o masina. Ea scapase din accident, el nu. Balta de sange era a catelului care la impactul puternic a fost lovit si disecat de cabala si de multe alte scheme incase, pe care cineva le scria in capul ei. Cazuri sociale, daca mergi la tara undeva vezi peste tot. Inainte lumea nu era ca acum. Se facea claca si fiecare isi spunea parerea, fiecare lua apoi un pahar de vin – chiar si copiii  erau cinstiti cum se cuvine. Caci se cuvine sa nu ucidem cu mintea ceea ce ne-au invatat cei dinaintea noastra. Nu suntem nici primii care suntem goi si care ne golim de societatea in care traim, nu suntem nici  ultimii mohicani si nu ne este jena de minuni. Minunile care se vad in copiii din jurul nostru sau  intr-o intalnire cu un scriitor de recunoastere  nationala. Imi amintesc ca atunci cand eram copil cel mai frica mi-era de numere, pentru mine fiind un mister total.

67279666_405038880144247_883955164891473726_n

Mai tarziu am descoperit Caballa, stiinta de a fi prieten, turismul european si stiinta de a face mai multe lucruri deoadata. Sa gatesc este o combinatie de alchimie cu fluviul Vezuviu si venind dintr-o tara in care a gati este un cult si o ocupatie majora, va spun ca si eu iubesc sa gatesc. De acolo daca pleci, vezi ca ai invatat secretele gatitului si iubesti mancarea si bucataria , ca si ea te iubeste pe tine. Deci facem ce facem si tot la mancare ajungem… Pe viitor o sa scot o carte de bucate, ca sa nu mai fie frustrari aici pe blog, cum ca nu este un blog care schimba destine. Mancarea cu siguranta a schimbat si va schimba chimia papilelelor gustative, indiferent daca blogul meu  este de calatorii gastronomice, sau nu. De fapt cu asta m-am ocupat ani de zile: cu calatorii gastronomice, un fenomen pe care il experiementeaza multi din social media si multi turisti iubesc sa experimenteze farfurii cu iubire si cu multe delicateturi. Ma gandesc si ca peste 3 luni si ceva este Craciunul, asa ca ma gandesc de pe acum la decoratiuni si la mese cat mai diversificate pentru acest eveniment. Si ca o mica bresa, o sa ma gandesc pe viitor si la cratima din cuvantul „sau” – „s-au”, pe care il folosim atunci cand „sau iubim”, ori „s-au luat si s-au casatorit”, ca vesnica poveste intre un el si o ea, aflati pe undeva prin lumea larga.  E gramatica sau nu, e parfumul Givenchi, cu care ador sa ma dau si care imi subliniaza feminitatea, e farmecul toamnei irezistibile. „Sa ne fie rusine sa nu iubim ceea ce avem”!- spune cineva. Este mai usor sa minti si sa te prefaci, decat sa ai un efect secundar al iubirii!

50995870_383303762466949_1904006885846697635_n

Magie sau nu,  toamna luata la pachet cu zambete, credinta  si speranta!

decoratiuni-si-aranjamente-de-Crăciun

 

Din nou la Superblog!

Ca a venit toamna stiu. Dar a venit si Superblog, diafan, dragut si aromat ca un must de toamna. Si cum mustul se stoarce asa bine din struguri incat ramane ceva si pentru ziua de maine, asa si eu imi doresc sa imi ramana cateva articole pe pagina de participare a competitiei Superblog, fix de la mine. Nu sunt glumeata decat cu perdea si imi cunosc limitele de sinceritate si de a da din ceea  ce sunt si celorlalti. Contrar ideilor scrise la unison cu toata lumea, nu e cu surasuri (pe  care le pastram pentru momentul intalnirii de la finalul competitiei, cel putin nu din spatele calculatorului) ci e cu vorbe mestesugite si  e cu degete bagate in priza, ca doar e Superblog! Daca as fi fost la o competitie de muzica, probabil ca eram o  vinovata competitoare pentru faptul ca lumea se invarte in jurul meu si eu ma invart in jurul ei.  Dar in acest caz  prefer sa tastez vorbe  la pian la Superblog si sa fiu o concurenta buna.

Multumesc pentru provocare Superblog si multumesc pentru sansa de a mai participa inca un an la  competitia voastra!

Mantre pentru linistea ta

Azi este zi de recunostinta,

azi este despre a spune multumesc!


 

muzicameditativa.org
muzicameditativa.org

Suntem mai apropiati de noi insine cand spunem multumesc!

Reconectarea cu sinele divin trece prin noi si se face atunci cand spunem multumesc!

Multumesc! are o vibratie atat de puternica, incat umple celuilalt viata de recunostinta.

Feed backul lui „multumesc” nu este „cu placere” ci este  vindecare de boala sufletului, scopul omului de a darui ceva din fiinta sa, impartasirea unui sentiment care vindeca trupul si sufletul si nu in ultimul rand readucerea fiintei pe calibrul pentru care a fost construita.

Multumesc! este greu de rostit cand sufletul este bolnav.

Multumesc! apartine sufletelor nobile!

Priveste aceasta femeie si vei recunoaste forta unui simplu gest ce spune multumesc!

Garbo
Garbo

Recunostinta se manifesta in multe feluri, dar cel mai frumos este un simplu multumesc!

Traind intr-o comunitate de romani dintr-o alta tara, am vazut ca puterea oamenilor sta in a vorbi frumos unii cu altii. Este greu sa conduci o comunitate cand aceasta este dezbinata. De aceea un om poate aduce printr-o vorba buna liniste celor din jurul sau si astfel, poate hrani spiritual intreaga comunitate.

Zambetul este un „bun venit!„, un „te rog, intra!”sau un „multumesc!” anticipat.

Multumeste  celor ce au venit in viata ta, celor ce au ramas si te-au invatat iubirea si recunostinta! Precum si celor care ti-au predat lectii grele, care te-au invatat prin rabdare cine esti tu si te-au format in omul care esti astazi.

 VA MULTUMESC PENTRU CA ati citit acest articol!