14 meditatii despre iubire

 

  • De cate ori esti nemultumit, apeleaza la iubire si ea va spala toate nemultumirile.
  • Acceptarea vietii este a invata sa nu mai pui intrebari si atunci vin toate raspunsurile.
  • Dincolo de psihologie si psihanaliza, sta inima ta  ce are in bagaj multa iubire. Nu uita niciodata ca iubirea vindeca ranile.
  •  Ofera dragoste neconditionata si vei primi insutit inapoi. Singura masura a dragostei este ca trebuie daruita fara masura.
  •  Motivul pentru care Dumnezeu nu iti implineste  cererile, este  ca trebuie sa te lasi in voia lui si El le va implini cand va veni timpul potrivit.
  • Iubirea nu poate fi explicata, ci doar traita. Iubirea este o taina pentru noi oamenii, dar ea vine dintr-o lume mai buna. Atunci cum sa nu crezi in Rai?
  • Nu te umili in fata nimanui, caci fiecare om a venit pe pamant cu darurile lui si cu propria demnitate.
  • Iubind, ierti fara sa vrei. Totul curge ca intr-un rau de binecuvantare.
  •  Doreste-ti sa fii aproape de Dumnezeu, mai ales acolo, in gand.
  • Vei fi surprins sa il vezi pe Dumnezeu peste tot, atunci cand tu vorbesti cu El.
  • Imaginatia, visele, semnele si ratiunea, sa fie toate inchinate lui Dumnezeu si atunci inseamna ca te incredintezi Providentei divine.
  • Simtim nevoia sa dialogam si sa comunicam unii cu altii. Fara a ne cunoaste, nu putem sa ne manifestam ca oameni. Si bunul simt care vine natural din om, precum si cunostintele acumulate, ne fac sa fim placuti.
  •  Singurii care sunt obligati sa te iubeasca, sunt parintii tai. Restul vietii trebuie sa-ti castigi iubirea si simpatia oamenilor prin propriile puteri.
  •  Nu cunosc dar mai frumos decat a darui si a impartasi din tine celorlalti.

 

Cine sunt eu?

 

cana cu tamaie

 

Cine sunt? Cand ceilalti ne spun cine suntem, noi devenim bulversati si mai ales preluam caracteristicile celor care ne-au format o viata intreaga. Toata viata asta am facut si asta facem. Pana in momentul in care ori ne trezim, ori murim ca sa ne trezim din nou. Pentru marele Socrate, sintagma „Cunoaste-te pe tine insuti” insemna: sa stii ca esti doar un om care are opinii, dorinte si prejudecati. A te cunoaste pe tine insuti este  chiar cunoasterea esentiala ce conditioneaza orice alta forma de cunoastere si obiectivul catre care fiecare om trebuie sa tinda. Astfel in domeniul sentimentelor, oamenii nu trebuie sa se lase condusi orbeste de sentimente, de resentimente sau de ura; in domeniul actiunii, oamenii trebuie sa fie capabili de autocontrol si sa nu se lase condusi de imprejurari.

Astfel toata viata de la gradinita pana in prezent, am auzit de la fiecare om cu care am relationat, cum suntem: capabil, sau mai putin capabil, destept sau prost in functie de circumstante, slaba sau vanjoasa, buna la sport sau prea moale. Apoi in functie de modificarile mediului si influentele lui asupra sanatatii pe parcursul vietii, am ajuns sa fim defaimati si numiti prosti , tocmai penru ca am iesit in evidenta cu calitati pe care altii nu le-au avut.   Cum spune vorba din popor  „dar nu mor caii cand vor cainii, nici cainii cand vor stapanii…” Si cine sunt eu? sunt fata, sunt crestin- ortodoxa, sunt botezata, sunt  scriitoare si comunic bine, sunt o persoana religioasa, chiar am cunostinte temeinice din domeniul  religiei, imi place si spectrul filosofiei, dar si bogatia profunda a literaturii. Am calatorit mult pana la varsta asta si uneori sunt isterica. Unii iti pot spune ca  esti prea fixista, ca ai obsesii, sau ca treci de la o stare la alta- mai stiu cativa actori de la Holywood care se confrunta cu asa ceva. Anyway, pana nu iti accepti metehnele nu esti om si OHhhhm. Ca stii si tu ca nu esti sanatos pana nu te doare in fiecare zi in alta parte. Alteori sunt o buna ascultatoare si imi place sa meditez. In catastiful meu sunt trecute si joburile mele, care au fost din cele mai diverse, precum si esecurile pe care eu nu le consider esecuri, pentru ca mi-au largit viziunea asupra vietii. Cu toate astea sunt o visatoare, care crede ca lumea e buna si in nici un caz rea. Iar atunci cand nu mai pot, evadez in Opus Dei, in variante de crestinism vazute ba de Umberto Eco, ba de Sfantul Augustin, desi stiu ca trisez, dar pentru Dumnezeu, cine nu triseaza? Totul este impartit in rafturi de informatii exacte- ale mele- ( si nu ma indoiesc ca pana si in catastiful suprem al ingerului pazitor se afla  totul mult mai exact, dar deocamdata trebuie sa ma multumesc cu catastifele contabilicesti ale societatii in care ma aflu). Pe ale mele le-am etichetat si le-am contorizat in fiecare an, amintindu-mi de diplome, adeverinte, ierarhii sociale si mai ales carti care m-au schimbat si m-au adus din intuneric la lumina. Telepatia bibliografica inca functioneaza, desi am uitat de mult de ierarhii sociale, ceea ce este inadmisibil pentru lumea in care traim. Prefer sa ma inzdravenesc la cap cu cei trecuti in nefiinta, cum ar fi  Socrate, sau Borges care era prea mare pentru a fi dilatantul lumii pline de interese si de premii  pe care oricum nu si le dorea.

Apoi eu cred ca daca ne stabilim in capsorul nostru, pe raftulete tot ce avem de facut, o sa iasa o bibliografie pe care daca vrem sa o constientizam, aflam ca viata noastra de cand suntem incadrati aici in societate, se desfasoara intre medicul de familie, gradinita, liceu si parerile tot mai rare ale celor care te-au cunoscut si  ale celor cu care intri in contact- v-am spus ca  eu vad lumea in care traim, ca un contabil calculat si rece, care bifeaza si debifeaza puncte cu a, b, c, ; le arhiveaza si apoi le calculeaza, sa vada cat am produs sau cat nu am produs in timpul asta dintre venire si plecare. Se poate trai si cu ramasite, dar foarte bine se poate trai si cu marinimie, cu ceaiuri, cu priviri adevarate si speranta, dar si cu scris. Dar cel mai bine se poate trai cu inima. Ceea ce se traieste cu inima, nu poate fi nici contabilizat, nici scris in diplome si in titularizari sociale. Timpul dintre  eu si tu, nu poate fi trecut decat prin filtrul adevarului si acela este iubirea.  Am cunoscut intr-un moment dat, doi batrani. Ea avea Alzheimer si el o iubea. In fiecare dimineata, batrana venea la bucatarie si vedea pe frigider un magnet pe care scria: Te iubesc cu 95% mai mult, azi decat ieri. Si in fiecare zi, batrana  se uita de cateva ori la mesaj si de fiecare data se bucura pentru ca  de cate ori se uita la magnet, il vedea pentru prima data.

Uneori inima, organul acesta misterios, ne paraseste si nu mai stim cine suntem. Atunci vin ceilalti si ne spun cine suntem, noi fiind un personaj din Matrix, care este vazut prin spectrul unei alte individualitati, unor altor valori, altui PH si altui ADN, alt sitem de valori, sau alta doctrina. Poate un corporatista, feisbucista, sau psihanalitica. Ceea ce nu -ti poate fura nimeni niciodata, este faptul ca tu esti spectatorul vietii tale si  atata timp cat iti pui intrebari si esti OK cu tine insuti, atata timp cat iti dai refresh si stii unde te-ai lasat ultima data si stii si  de unde sa te iei, este super ok, zic eu. Pentru ca astea sunt regulile cu care traim si nu putem trece peste ele, trebuie sa traim cu ele. Pana la urma sa nu ma intrebati daca sunt ludica, mistica sau normala, pentru ca aici  as avea de scris toata viata pana sa ma dumiresc si eu. Si pana la urma fiecare vrea sa te sfatuiasca si sa iti puna etichete: esti prea desteapta, esti proasta, esti depresivaesti prea pregatita, sau prea slab pregatita, sau  nu stii ce vrei, esti prea singur, d’ aia ti se pare asa, sau nu esti in stare sa…

In lumea asta in care regulile ne sunt mai vii decat noi, eu zic sa  privim in interior, de unde vin toate raspunsurile, desi nu e lucru usor. Si cand afli ca nu stii cine esti cu adevarat, iti mai pui intrebari si te descoperi in fiecare zi, intr-o noua varianta sper eu cea mai buna din tine.

Pana la urma iti doresc sa te cunosti mai bine decat te cunosc ceilalti!

 

Cut the hate

 

 

I’ m not a hater! Nu am fost niciodata…Pana cand totul sa devina complicat, eu am sa ti-o iau inainte si am sa- ti dau niste idei de a trece cu vederea multe, asta este o arta care se invata ( desi multi habar nu au de ea). Stiind o secunda ca am sa te cred, ca sunt complicata si ca nu imi plac jocurile simple, ca imi plac puzzelurile si ca jocul dintre noi a devenit un fel de Sudoku, cu matematica si cifre exacte, si eu care ma  analizez sub lupa la fiecare vorba si imi analizez  fiecare reactie, imi dau seama ca este mai mult decat perfect sa te vezi asa cum esti. Si ca Pantera roz din trecutul indepartat, este azi  o psihanalista a propriilor ganduri, puse la microscop ca pe o furnica  pe care o observi, vrand sa scoti ceva de la ea (orice), sau te vezi de multe ori ca pe  soarecele pentru experimente, pe care il injectezi si vezi apoi ce reactie are corpul lui. Venind de la ei, nu am nici o pretentie, nici cea mai mica urma de pretentie, dar de la tine am multe….planuri, feedbackuri, cel putin imaginare. Pentru ca stiu ca in dimineata aia in care ma trezesc la ora 5 si imi beau cafeaua si dau drumul la radio, unde se aud cele mai suave melodii de dragoste, stiu ca totul este doar o iluzie, o straduta cu iluzii, pe care eu ma plimb la prima ora- atunci cand mijesc zorii, in speranta ca totul ar putea fi real. Oricum nu imi pot permite sa te las sa crezi ca eu sunt cea care sunt josnica, ca sunt cea care nu stie sa creada sau sa spere, sau sa fie coerenta in vorbe- nu ma  pot cobori atat de mult, doar pentru faptul ca imi esti superior privit din toate unghiurile… si asta pentru simplul fapt ca sunt complicata si pentru faptul ca eu insami sunt puzzelul pe care incerc sa il rezolv ca pe o stiinta exacta, incercand sa ii gasesc rezolvarea problemei in fiecare zi, fara sa fiu egocentrica …si ce mult imi place sa analizez, numai neuronii mei o stiu… De fapt pana la egocentrism, sunt un milion de intrebari a caror raspunsuri il caut…

Sa revin la mintea mea, sau la emisfera de nord din harta sufletului meu, cea mai importanta faza de abstinenta pe care am trait-o vreodata, a fost atunci cand am zis ca eu merit mai mult si atunci m-am apucat sa- l citesc  pe Yung si sa cad de acord ca psihanaliza va fi intotdeauna una dintre cheile catre sufletul meu- desi cineva mi- a atras atentia ca Yung este foarte greu si cine mi l-a recomandat? ca nu il poate citi oricine. Eu pot sa spun ca mi-a placut la maxim si nu mi s-a parut greu deloc- hellooo, nu de altceva dar citesc carti grele de la 15 ani si inca imi plac, in ciuda virusarii cu retele sociale si neincredere in propriul drum, pe care toti il cautam, nu-i asa?  Paralel cu asta, nu se intampla mare lucru, decat ca plutesc intre fraze logice, interesandu-ma de medicina si inchipuindu-mi ca eu pot sa gasesc piatra filozofala a nu stiu carei boli… de unde mi-a venit interesul asta pentru medicina??? de unde a aparut, ca sa imi faca mie zilele amare?///sure, it’s nice to know  sa stii ce se intampla cu tine atunci cand stranuti, sau cand te doare in stanga si nu cred ca e interzis sa fim mai interesati de a noastra sanatate. Nu as vrea sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa imi beau cafeaua si sa lacrimez ca totul e rutina si ce naspa e ca nu e totul mai intens… Desi stiu ca functionez numai pe modul de stand by, dar ma si droghez cu  adrenalina in vena -asta fiind tot ce inseamna bucurie, prieteni, carti, filme romantice, muzica buna si scris-  ca atunci ma simt si eu ca fac ceva cu viata mea, de fapt fiind in esenta o oaie pasnica care iese la pascut, si ii place ideea de a invata la facultate de vreo 10 ani, si asta numai ca sa se simta de 20  la 40…lool, cum spunea feisbuku....bine ati venit pe pagina mea, luati de cititi toate aberatiile de pe blogul meu, neconsiderandu-ma mai mult decat scriu, alaturi evident, de intrebarea de pe wall a feisbukului,: la ce te gandesti azi?

Intre timp imi printez si niste rugaciuni, asa dupa cum am invatat de la cei care m-au invatat multe, ca nu se stie niciodata la ce o sa imi foloseasca si in orice caz sunt adepta antrenamentelor de orice fel (inclusiv al mintii si al sufletului, dupa sloganul updatat de mine- Body, minde&spirit) pentru ca stiu ca fara ele as muri, nu as mai fi eu si mi-ar cadea si moralul, ceea ce chiar ar fi varza de Bruxelle. Pana atunci, ascult la radio Carelees whisper si imi dau seama ca inima mea pulseaza cu tot cu medicina, cu cafea si cu gandurile matinale, direct in melodia lui George Michael: I know that I’ll never love again, It could have been so good together…