August cu roseata in obraji

Dragii mei –

M-am intors dintr-o vacanta superba din Bulgaria, unde am avut contact cu mai multe meduze. Nu stiam ce ma asteapta, asa ca plajele insorite din Sunny Beach m-au delectat cu savoarea unui august relaxant. Au, ce ma doare privirea asta si gandurile ma dor in cap si marea si cuvintele si ploile de stele si Venus si Marte si meduzele care inteapa! Ce tare dor gandurile, uneori !

-Un meduz si o meduza stau pe plaja buza-n buza! asa ca sa avem in viata noastra metafore si hiperbole si copii de aur. Am fost in vacanta cu al meu nepot si cu sora mea, deci a fost un fel de escapada cu peripetii, cantec si cokteiluri gen Sex on the Beach sau Laguna albastra. Preferential a fost tolanitul la soare sub umbrela, cu o carte in mana – am citit „Fugara”de Alice Monroe- o carte de vacanta, delicioasa, cu dulci picanterii ale unei femei ce se trezeste ca iubeste si nu vrea… ba vrea… ba nu mai vrea…

poze Bulgaria 226

Practic mi-a revenit cheful de viata in vacanta si ma gandeam cat de usor pot sa ajung la masuri matusalemice de fericire, direct proportionale cu pisicelile mele de dimineata si cu metamorfozele continue de fosta educatoare, profesoara la ministerul celor ce au nevoie de mine…ca asa sunt io de cand sunt… desi  Totul a fost perfect: vazut, imbaiat, luptat cu valuri uriase, de uneori aveam impresia ca s-a retras apa si ca vine un tsunami . Cat de putin ne trebuie sa fim fericiti, cat de simpla este structura unei vacante perfecte, calme, linistite si lipsite de scarbele cotidianului! Am rumegat in liniste viata si se auzeau valurile, marea imbatata de alge si meduze, porturi statice improvizate, unde vaporasele stricate pe alocuri duceau turistii in larg.

     -Totusi ceva ii lipseste zise el -ii lipseste responsabilitatea  de la varsta ei, acel ceva care sa ii stearga pacatele pe care toti le facem! Mi se pare ca fenteaza mereu cu ceva. Are un ceva ascuns, un cui importriva celor ce o iubesc.

  • Da, are zvac de luptatoare, dar ceva ii scapa… nimeni nu e perfect, stii?

 

      -Esti nebuna? Ai uitat ca vii dintr-un oras de provincie? zise ea. Ai uitat cine esti? Ai uitat de legamantul facut cu divinitatea ca nu trebuie sa te abati de la juramantul tau, ca oricat ti-ar fi de greu cuvintele care iti vin iti sunt porunci? Ai uitat ca ai facut juramant? Si apoi ce stiu ei despre asta? Unui soldat ii sta bine soldat si nu ii trebuie sentimentalisme. Legamintele nu se pot sterge atat de usor, oricat am vrea sa ne schimbam de dragul celorlalti, legamantul este acasa pentru cel fara casa, de acolo isi ia hrana, apa si asoperisul. Si cel ce nu stie asta, nu traieste pentru Dumnezeu, il reneaga. Am zis io ceva?!!

  • Nu. Iarta-i Doamne ca nu stiu cu cine au de a face! Nu stiu ca nu numai ei sunt legati, ca sunt si unii care sunt legati de propriile cuvinte, propriile lacrimi si de juraminte de care atarna viata celui in cauza. Iarta-i, iarta-i!

Flebetea si aroganta noastra  nu s-a oprit aici. Ne-am luat apoi la tranta cu marea cu parul ud pe alocuri si priviri impadurite in care mijea soarele verii. Ne-am catalizat secundele de liniste, uitand de sufocarea din marele oras, unde nu gasesti ceea ce gasesti aici. Mi-ar fi placut sa vad Perseidele de la mare, desi am petrecut o noapte pe nisip, pe sezlongurile umbrite de stele si mancand inghetata la cornet.

Ploaia de stele a venit dupa cateva zile, asa ca sa ma anunte ca minunea nu s- a terminat si nu o sa se termine daca  avem ochi sa o vedem!!!. Aici a fost o vara matura, ca o viata petrecuta langa un caine batran si  credincios si care in fiecare zi, te mangaie si se gudura pe la picioarele tale, ca un bun prieten. A fost o uitare de rele, o spalare de vise, o paguba in ciuperci a celor ce nu se gandesc decat la ciuperci otravitoare si o saptamana in care am inteles ca toti suntem castigatori in viata, din cand in cand.

Nu disperati dragii mei, in universul nostru se intampla lucruri pe care nu avem cum sa le controlam, dar prin nu stiu ce intamplare a sortii, nimic nu este pierdut! Este posibil sa cada stele din cer, sa se nasca o noua planeta undeva departe, sa se ciocneasca un meteorit cu Pamantul. Totul este posibil, dar viata  este atat de imprevizibila, incat ma mir de ea si ma cutremur cand vad cate bucati de lumi suntem fiecare in parte. Cat de valorosi suntem, cat de mici si asa de invartiti de roata sortii, incat nu stim de multe ori unde ne este capul. Practic eu una stiu ca sunt matura, ca nu mai sunt un copil al mamei, dar stiu ca sunt un copil a universului, al Mamei supreme, un copil al devotiunii divine si al principilui binelui. Stiu ca loviturile cele mai bune nu sunt poetice si contactul dintre o femeie si un barbat este pur o chestie de hormoni, indiferent de varsta. Si varsta… ah ce problema pe care nu stim cum sa o gestionam, ne pierdem zvacul fiintei crezand ca cealalta este mai buna, neluind in calcul ca fiecare suntem copii ai aceleiasi Mame Supreme. Nu aveam cum sa nu inchei cu zicala  „o mana spala pe alta” si „ulciorul se duce de multe ori la apa daca este folositor” conform legilor  lui Murphy.

Acestea fiind zise,  va amintesc ca  „Cea mai buna zi din viata ta, este ziua in care ai descoperit pentru ce traiesti”.

Flori de iubire

 

femeie cu plasa

Coloana desenată de mâna ta emblemă,

Jucându-se cu linia obscenă,

Pune pe foaia albă imaculată

Morala efemeră.

 

Şi lăcrimez în mine  ca într- o peşteră nocturnă

Ce are hău şi picturi rupestre.

În mine sunt piei roşii ce frig cărnuri

Şi se hrănesc cu câte o poveste.

 

Nu mai ajunge carnea spre mâncare.

 Cu gura mea s-o muşc aş vrea,

Căci de ar fi nuferii de mâncare

Aş roade iubirea din florile de stea.

 

Şi rodul lor, un fruct nemuritor,

Născut în lume ca într-un cocon,

Din ruga universului în zbor

Şi din lumina de la sori.

 

Mi-e foame de iubire ca  de aer

 Să o respir şi să o înghit aş vrea

Să-mi crească-n trup aripi bizare,

 Să se răstoarne-n mine tot ce este stea.

 

Mai mitologic decât cerul

Şi decât poveştile cu zei şi sfinţi,

Să ardă iubirea rănile subtile

Din bube, flori şi din părinţi.

 

Şi de voi fi fugară-n lume,

Precum Cain cel odios,

Din mitologic mă vor chema pe nume

Cei ce fac troc cu simplitatea lor.

alb si negru

 

Din volumul de versuri Flori de lotus.

a scris Ialina 

 

 

 

 

 

14 meditatii despre iubire

 

  • De cate ori esti nemultumit, apeleaza la iubire si ea va spala toate nemultumirile.
  • Acceptarea vietii este a invata sa nu mai pui intrebari si atunci vin toate raspunsurile.
  • Dincolo de psihologie si psihanaliza, sta inima ta  ce are in bagaj multa iubire. Nu uita niciodata ca iubirea vindeca ranile.
  •  Ofera dragoste neconditionata si vei primi insutit inapoi. Singura masura a dragostei este ca trebuie daruita fara masura.
  •  Motivul pentru care Dumnezeu nu iti implineste  cererile, este  ca trebuie sa te lasi in voia lui si El le va implini cand va veni timpul potrivit.
  • Iubirea nu poate fi explicata, ci doar traita. Iubirea este o taina pentru noi oamenii, dar ea vine dintr-o lume mai buna. Atunci cum sa nu crezi in Rai?
  • Nu te umili in fata nimanui, caci fiecare om a venit pe pamant cu darurile lui si cu propria demnitate.
  • Iubind, ierti fara sa vrei. Totul curge ca intr-un rau de binecuvantare.
  •  Doreste-ti sa fii aproape de Dumnezeu, mai ales acolo, in gand.
  • Vei fi surprins sa il vezi pe Dumnezeu peste tot, atunci cand tu vorbesti cu El.
  • Imaginatia, visele, semnele si ratiunea, sa fie toate inchinate lui Dumnezeu si atunci inseamna ca te incredintezi Providentei divine.
  • Simtim nevoia sa dialogam si sa comunicam unii cu altii. Fara a ne cunoaste, nu putem sa ne manifestam ca oameni. Si bunul simt care vine natural din om, precum si cunostintele acumulate, ne fac sa fim placuti.
  •  Singurii care sunt obligati sa te iubeasca, sunt parintii tai. Restul vietii trebuie sa-ti castigi iubirea si simpatia oamenilor prin propriile puteri.
  •  Nu cunosc dar mai frumos decat a darui si a impartasi din tine celorlalti.