Flori de iubire

 

femeie cu plasa

Coloana desenată de mâna ta emblemă,

Jucându-se cu linia obscenă,

Pune pe foaia albă imaculată

Morala efemeră.

 

Şi lăcrimez în mine  ca într- o peşteră nocturnă

Ce are hău şi picturi rupestre.

În mine sunt piei roşii ce frig cărnuri

Şi se hrănesc cu câte o poveste.

 

Nu mai ajunge carnea spre mâncare.

 Cu gura mea s-o muşc aş vrea,

Căci de ar fi nuferii de mâncare

Aş roade iubirea din florile de stea.

 

Şi rodul lor, un fruct nemuritor,

Născut în lume ca într-un cocon,

Din ruga universului în zbor

Şi din lumina de la sori.

 

Mi-e foame de iubire ca  de aer

 Să o respir şi să o înghit aş vrea

Să-mi crească-n trup aripi bizare,

 Să se răstoarne-n mine tot ce este stea.

 

Mai mitologic decât cerul

Şi decât poveştile cu zei şi sfinţi,

Să ardă iubirea rănile subtile

Din bube, flori şi din părinţi.

 

Şi de voi fi fugară-n lume,

Precum Cain cel odios,

Din mitologic mă vor chema pe nume

Cei ce fac troc cu simplitatea lor.

alb si negru

 

Din volumul de versuri Flori de lotus.

a scris Ialina 

 

 

 

 

 

feminismul sau femeia în nuanţe pastelate

Speriată? teatrală sau  falsă? un fenomen  în picioare lungi! o femeie este desuetă, demodată, incisivă, iubitoare, abstractă până la punctul decisiv în care scoate din sărite pe oricine, isterică, obsedată de diplome,  telurică, pseudo intelectuală, poetă ocazional,  perfecţionistă, pedantă uneori, dăruitoare de plăcere, aeriană, poliglotă, reflexivă- foarte reflexivă… până la acele cercuri concentrice şi spirale de viaţă care reîntregesc feminismul pierdut din femeia de ieri şi de azi.

negresa cu flori

Feministă până în măduva oaselor, aliată cu cele care sunt împotriva tuturor misoginilor din lume şi adepta tuturor ideilor feministe şi regaliste- cum că femeia trebuie să se dăruiască, trebuie să facă acte de caritate, şi trebuie pe de altă parte să fie cel puţin o scriitoare şi să fi scos o carte. O femeie valoroasă are duşmani, pentru că astfel i se confirmă valoarea, lucru care nu este deloc greu.

Femeia jumătate feministă, jumătate creştină trebuie să confirme faptul că ea crede, cel puţin printr-un  mod de gândire dogmatic, dar şi prin faptul că practică o religie de preferat. Dacă nu practică e problema ei, ea nu este o fiinţă limitată de o religie, ea fiind cea care azi îmbracă pantaloni pană, iar mâine se îmbracă cu o rochiţă hippie. Femeia care nu practică religia, are o altă religie- dragostea de mamă, de soţ, de fiică, ea este  prin definiţie o religie. Toate cărţile lumii spun asta şi scriitorii  bărbaţi care iubesc natura umană, spun asta. Femeia care se dezbracă este la fel de pudică şi feministă prin gestul ei deşănţat, aşa cum este şi femeia care se înfofoleşte şi face o sută de cruci, în biserică sau oriunde.

Ea este religia  care se perindă prin catedrale, case, baruri, câmpuri, teatre, pe la Hollywood, aeroporturi, magazine de lux, hoteluri, ţări ex -comuniste, sau ţări vest- europene.

Ea este vedeta din viaţa ei, feminista care combate teatrul urât al vieţii, femeia pe care şi-o permite orice bărbat, sau cea care cunoaşte arta  conversaţiei şi face din asta o religie. Aşa că acel cod al bunelor maniere este o extensie a unei fuste scurte, pe care nu poţi să nu o adori, mai ales când ea face parte din  uniforma bleumarin de stewardeză. Şi da, comportamentul ei spune totul despre ea.  Azi este  femeia obişnuită, iar mâine poate fi cu mult succes, ambasador Unesco. Prima înjurătură care a dat startul civilizaţiei, a fost rostită de un bărbat, dar cea care a susţinut civilizaţia a fost tot femeia.

Oricum ai da-o, feminista din tine este cea care lucrează cu aparenţe, cu cărţi de bucate, cu cuvinte, cu aluzii, cu drame sau răsturnări de situaţii şi   în cazuri extreme cu pilule.    Într-o lume misogină în care  amintirile din liceu îţi mai aduc în memorie cât de naşpa era viaţa la 17 ani, te simţi perfect la 39. Nu ai ajuns la statutul de divă, nici la cel de soţie a lui Jheon Lenon, dar satutul tău de azi îţi spune că te cunoşti mai bine ca niciodată- compulsiv, verbal, ca dialog şi ca fapt în sine.  Nu eşti nici o babă comunistă, nici nu ai fraze pseudo politice în discurs, dar ‘pseudo’ este un cuvânt bun pentru a defini cam tot ce trece prin controlul calităţii din viaţa ta.

Şi sistemul tău de valori este invers proporţional cu obişnuitul lucrurilor- diplomele nu sunt făcute să te ridice, şcolile sunt plictisitoare la vârsta asta, copiii sunt un lux, până şi bărbatul pe care îl ai este un lux. Faptul că eşti indiferentă, este o filozofie pe care ţi-ai însuşit-o în   şcoli şi în multe relaţii sociale.

Feminista de azi poate fi combatanta   prostiei umane de pretutindeni. Iar în altă zi poate fi femeia care scrie jurnalul unui Adam rătăcit în lumea obscură a realităţii dure şi pline de neprevăzut.  În altă zi este doar femeia care luptă pentru copiii din Africa.  Aşa că realitatea este că  a fi feministă nu este o găselniţă uşor de digerat, ci uneori este o găselniţă ce face valuri şi este  incomodă.

Feminismul este un mod de viaţă pe care fie vorba între noi,  nu l-am inventat nici eu nici tu, ci alte femei practice, indecise şi perfecţioniste. Boala secolului nu este alta decât femeia care nu ştie ce să facă cu viaţa ei şi a altora, în lumea în care avioanele sunt scuturi de protecţie împotriva plictisului. Aşa că rutina este un duşman periculos, dar realitatea cu bune şi cu rele este cartea de identitate a vieţii, care schimbă destinul la orice pas.

A consemnat, Ialina♥♥♥

Apă plată cu lămâie şi tehnologia IT

Uneori viaţa este ca un pahar de apă plată cu lămâie. Este incoloră, diafană, mirosind a apă parfumată şi a apă vie. Viaţa alteori este un desen cu tuşuri negre, umbre şi poteci, pe care alergăm, îngroşând rândurile celor ce merg spre bătrâneţe, spre pelerinaje pline de misticismul unie nopţi de vară. Trăim de o mie de ori o singură vară şi pare’se că trăim o viaţă, dar de fapt nu au fost decât două ceasuri. Timpul mistic nu ţine mai mult decât un vid umplut cu lacrimi, catastife de păcate, pomenind în treacăt minunile naturii şi ale omului. Spre final, ajungem în desenul nostru, ca o caricatură. Toţi deprimaţi şi roşi de necaz că nu am trăit decât un ceas de vară, care a fost nespus de frumos.

ananasinpsicina

Dar bineînţeles, revenind cu picioarele pe pământ,  trăim în lumea reală unde trebuie să muncim ca  să plătim chiria şi să alergăm după facturi. Apogeul îl atingem când rămânem cu noi înşine, în clipe de linişte şi măreaţă cumpănire, când nopţile devin veghetoare de tăcere. Lumea este ca o maşinărie din Star Treck, ce gândeşte conform calculatoarelor, noutăţilor în IT, se conformează burselor valutare şi respiră aerul din oraşe. Practic ne este bine că suntem mai artificiali ca niciodată, acum că suntem nişte biete fiinţe posace şi pierdute  în cele mai noi aplicaţii de pe Android.

Mi se pare că într’o anumită măsură ne asemănăm foarte mult cu japonezii, cel puţin in tehnologie.  Pentru că le verificăm de cel puţin zece ori pe zi, amuzîndu -ne de jocurile care par atât de reale şi care ne distrează cu adevărat. Jocurile video sunt cele mai tari în domeniul tehnologiei, acaparând ore întregi unei întregi generaţii de tineri. Ceilalţi IT ‘işti mai logici şi mai cu capul pe umeri, se ocupă de industria Softwerului sau de programul Amadeus din industria turismului. Este logic să fii convins că trăieşti într’o lume bună, atâta timp cât motoarele de căutare îţi sunt prietenii cei mai buni şi atât timp cât oriunde ai fi pe stradă, la ţară sau la cafenea, poţi accesa cele mai noi şi dezvoltate descoperiri din domeniul tehnologiei.

Nu vă impacientaţi, pe vremea noastră de abia apăreau calculatoarele şi totuşi azi ne folosim de ele într’un mod deşănţat, acum când ne’au devenit a doua natură. Şi atunci de ce să ne plângem că timpul aleargă, când el a devenit atât de comprimat si  plin de idei avangardiste şi când casa noastră s-a transformat într-un laborator de tehnologie de înaltă performanţă?

Ialina scrie♥♥♥