feminismul sau femeia în nuanţe pastelate

Speriată? teatrală sau  falsă? un fenomen  în picioare lungi! o femeie este desuetă, demodată, incisivă, iubitoare, abstractă până la punctul decisiv în care scoate din sărite pe oricine, isterică, obsedată de diplome,  telurică, pseudo intelectuală, poetă ocazional,  perfecţionistă, pedantă uneori, dăruitoare de plăcere, aeriană, poliglotă, reflexivă- foarte reflexivă… până la acele cercuri concentrice şi spirale de viaţă care reîntregesc feminismul pierdut din femeia de ieri şi de azi.

negresa cu flori

Feministă până în măduva oaselor, aliată cu cele care sunt împotriva tuturor misoginilor din lume şi adepta tuturor ideilor feministe şi regaliste- cum că femeia trebuie să se dăruiască, trebuie să facă acte de caritate, şi trebuie pe de altă parte să fie cel puţin o scriitoare şi să fi scos o carte. O femeie valoroasă are duşmani, pentru că astfel i se confirmă valoarea, lucru care nu este deloc greu.

Femeia jumătate feministă, jumătate creştină trebuie să confirme faptul că ea crede, cel puţin printr-un  mod de gândire dogmatic, dar şi prin faptul că practică o religie de preferat. Dacă nu practică e problema ei, ea nu este o fiinţă limitată de o religie, ea fiind cea care azi îmbracă pantaloni pană, iar mâine se îmbracă cu o rochiţă hippie. Femeia care nu practică religia, are o altă religie- dragostea de mamă, de soţ, de fiică, ea este  prin definiţie o religie. Toate cărţile lumii spun asta şi scriitorii  bărbaţi care iubesc natura umană, spun asta. Femeia care se dezbracă este la fel de pudică şi feministă prin gestul ei deşănţat, aşa cum este şi femeia care se înfofoleşte şi face o sută de cruci, în biserică sau oriunde.

Ea este religia  care se perindă prin catedrale, case, baruri, câmpuri, teatre, pe la Hollywood, aeroporturi, magazine de lux, hoteluri, ţări ex -comuniste, sau ţări vest- europene.

Ea este vedeta din viaţa ei, feminista care combate teatrul urât al vieţii, femeia pe care şi-o permite orice bărbat, sau cea care cunoaşte arta  conversaţiei şi face din asta o religie. Aşa că acel cod al bunelor maniere este o extensie a unei fuste scurte, pe care nu poţi să nu o adori, mai ales când ea face parte din  uniforma bleumarin de stewardeză. Şi da, comportamentul ei spune totul despre ea.  Azi este  femeia obişnuită, iar mâine poate fi cu mult succes, ambasador Unesco. Prima înjurătură care a dat startul civilizaţiei, a fost rostită de un bărbat, dar cea care a susţinut civilizaţia a fost tot femeia.

Oricum ai da-o, feminista din tine este cea care lucrează cu aparenţe, cu cărţi de bucate, cu cuvinte, cu aluzii, cu drame sau răsturnări de situaţii şi   în cazuri extreme cu pilule.    Într-o lume misogină în care  amintirile din liceu îţi mai aduc în memorie cât de naşpa era viaţa la 17 ani, te simţi perfect la 39. Nu ai ajuns la statutul de divă, nici la cel de soţie a lui Jheon Lenon, dar satutul tău de azi îţi spune că te cunoşti mai bine ca niciodată- compulsiv, verbal, ca dialog şi ca fapt în sine.  Nu eşti nici o babă comunistă, nici nu ai fraze pseudo politice în discurs, dar ‘pseudo’ este un cuvânt bun pentru a defini cam tot ce trece prin controlul calităţii din viaţa ta.

Şi sistemul tău de valori este invers proporţional cu obişnuitul lucrurilor- diplomele nu sunt făcute să te ridice, şcolile sunt plictisitoare la vârsta asta, copiii sunt un lux, până şi bărbatul pe care îl ai este un lux. Faptul că eşti indiferentă, este o filozofie pe care ţi-ai însuşit-o în   şcoli şi în multe relaţii sociale.

Feminista de azi poate fi combatanta   prostiei umane de pretutindeni. Iar în altă zi poate fi femeia care scrie jurnalul unui Adam rătăcit în lumea obscură a realităţii dure şi pline de neprevăzut.  În altă zi este doar femeia care luptă pentru copiii din Africa.  Aşa că realitatea este că  a fi feministă nu este o găselniţă uşor de digerat, ci uneori este o găselniţă ce face valuri şi este  incomodă.

Feminismul este un mod de viaţă pe care fie vorba între noi,  nu l-am inventat nici eu nici tu, ci alte femei practice, indecise şi perfecţioniste. Boala secolului nu este alta decât femeia care nu ştie ce să facă cu viaţa ei şi a altora, în lumea în care avioanele sunt scuturi de protecţie împotriva plictisului. Aşa că rutina este un duşman periculos, dar realitatea cu bune şi cu rele este cartea de identitate a vieţii, care schimbă destinul la orice pas.

A consemnat, Ialina♥♥♥

Bilant si meditatii

images (52)

Voi incepe cu inceputul, desi ar fi mai bine invers, asa ca o sa incep cu inceputul. Fiecare om are cate o noada de vise, sperante, lumi, paralele sau nu. Ingeri, unul sau mai multi, transe in care greseste, desi nu isi poate explica de ce a facut acea eroare, momente de pierdere de sine si momente de har. Incarcari cu energii benefice, intr-o manastire in fata unei icoane cu Precista, sau incarcari cu sfintenie la Liturghii sau sfintire cu  lacrimi. Momente de respiro cand urca traseele din munti si ajunge undeva pe la Babele, cu naduf si dupa efort mare, dupa patru ore de mers in amonte, dar isi spune ca a meritat. Fiecare femeie se rasfata dincolo de stereotipuri, cratite, ceaiuri si valize, atunci cand a avut o perioada in viata cand totul se desfasura intre aeroporturi, trenuri si autogari. Spirit nomad, excentric, labartat, in care a exorcizat si a stors buba de puroi, pana ce nu a mai fost nimic  – asta este femeia, poate eu, poate tu. Neimpacata cu feminismul si cu masura de la talie, cu grasimile si cu statisticile, avand in vedere ca tot ce te face fericita pe lumea asta, ori ingrasa, ori este o minune ce dureaza 3 zile si atat. Casnicia, viata, bilantul, spitalul si infertilitatea. Si multi bagatori in seama- doctori, specialisti si chirurgi, incat preferi compania animalutelor, ca ele trateaza mai bine ranile sufletesti. Cu sistemul nici macar nu esti pe lungime de unda, desi ai dreptul la exprimare, dreptul de a te exprima  pe blog si te simti de fiecare data cand scrii un articol, ca in ziua de Ignat, cand se taie porcul. Macar ai satisfactia ca te indestulezi, nu ca te masturbezi cu cuvintele ci doar  te indestulezi de carne de cuvinte… nu multi sunt asa bogati, unii nu au porc de taiat, iti spui. Pentru ca viata iti da lamai si tu faci  limonada…

01d8d143e3e446567bef97c1d88997e4

Spiritul turistei din tine nu a murit, desi nu ai ajuns la varsta pensionarii…te legi la sireturi, iti iei sticla cu apa si pa! pleci in munti! urmatoarea destinatie este cu noroc, asa cum ii sta bine unei femei nomade, chiar daca nu e tiganca. Ea se poate adapta la orice: poti sa o faci si curva, atunci cand apare unul care zice ca strugurii is acrii, dar nu exista padure fara uscaturi, dupa cum bine stiti, ca eu prefer partea verde, restul este exterior fiintei feminine. Cum rezista? se intreaba unii… pastile, tigari si multa ignoranta- reteta Holocaustului din sistemul nostru, practic traiul in propriul marsupiu, in ala in care stau si bunicii ca sfintii, scaldand lacrimile atunci cand esti mai aproape de ei ca niciodata. Chiar daca ei nu mai sunt vii, sunt dincolo si sunt si aici, atunci cand ai cea mai mare nevoie de ei. Cand nu mai poti, mai poti un pic. Si atunci se impleteste totul atat de firesc, ilogic, dar firesc. Nu cunosc poame mai acre decat cele pe care ti le da societatea, blasfemii mai mari decat cele care ti le dau cei ce nu au reusit ce tu ai reusit. Ramai in Mine… zice Iisus, esti mireasa mea… soapte de rugaciune, mucenici pe peretii de biserici, sau pur si simplu femei la ciclu sau femei care nasc. Dureri insuportabile de sfinti, morti premature si ireale in accidente. Un infern coborat provizoriu pe pamant, dar in conditii de civilizatie usor de evitat- la distanta de butonul de climatizare sau de un click.  Cineva imi spunea: domnisoara, aici e Raiul, aici e iadul. Stupefactie amestecata cu doliu. Moarte. Si apoi cartile: fara  de timp, fara sa mai gandesti, doar sa le traiesti cu emotii ca o inecata.  Din ele ai inteles ca esti fragila si ti-ai invatat lectia ca exista fragilitate, emotii, acum si atat.

 

Inspiratie la feminin

bloglovin'-Warszawa

Ceasul biologic si multe cauze si efecte

Imi amintesc cand mi-ai zambit prima data. Eram intr-o gara prapadita si peste tot erau banci si oameni ponositi. Am vrut sa spun ca  ai ras  larg, ca si cum faptul ca ne-am intalnit a fost providential. Ca este mult mai usor cu tine, am inteles de la inceput.  In orice caz, scriu despre multe lucruri pentru ca nu vreau sa imi pierd identitatea. O persoana fara trecut, este o persoana fara identitate si scrisul imi da identitatea inapoi.

Ne reinnoim prin ceea ce ne bucura. Eu imi amintesc luminile din vitrinele colorate, cele care seamana foarte mult cu Matrioscele rusesti din facultate, colegele mele din facultate cu ochii mari  ce perinchipuiau spiritul rusesc venit in Moldova.  Ele vorbeau cand ti-era lumea mai draga, rusa  si recitau „gospadii pamilu” la fiecare sfarsit de acatist.

Cand vad vitrinele astea, imi joaca in memorie, vitraliile colorate pe care le-am vazut la catedralele din Italia si care nu au fost putine. Imi mai amintesc de culorile care spurcau foile albe, atunci cand le tranteam cu ciuda cu pensula pe suprafata lor si nu imi iesea mai nimic- doar reproduceri.  Si stiu  ca sunt o rafinata varianta a genezei feminine, cea care refuza multe lucruri doar pentru ca se simte in elementul ei si pentru ca o onoreaza pe prima Eva.

Pretextul de a fi tot timpul in examene

Pana la marea evaluare a examenului ala, pe care stii ca nu l-am trecut si pe care il dau in fiecare an cu indarjire si cu disperare desi raspunsul universului este de fiecare data „nu”, ma calmez ca sa pot invata mai bine. Cand o sa uit de examenul asta si cred ca deja am inceput sa o fac, o sa traiesc a doua viata. Stii si tu ca se cheama reinventare, univers paralel, intrare in tunel, self carry, hope si intr-un cuvant, „ma doare in cot de toate”.

Femeia asta , o sa ziceti, alta treaba nu are decat sa infrunte destinul in cautarea mirabolantului curcubeu, care vine si pleaca, vine si pleaca, ca stim si noi ca totul este un ciclu continuu, chiar daca ne amagim mereu ca suntem unici si ca ceea ce facem noi este atat de extraordinar si primit de divinitate, incat mai auzi o voce care iti spune: ‘si mie de ce nu mi-a spus nimeni?’

Obsesii sau cum este sa apesi obesiv pe butonul de la lift

Si ca vorbeam de culori, atunci cand te uiti in oglinda si iti vezi ranile care te macina si desi te crezi zeu in viata de zi cu zi, la sfarsitul zilei tot singur cu tine ramai. Asta este atat de penibil si atat de dureros, incat desi te uiti in oglinda si te vezi ca esti ca si ieri, esti mai viu acum ca esti celibatar. Te felicit pentru asta! si o spun pentru ca viata merita orice plata si orice banut dat la schimb, numai ca sa mergi inainte. Nu conteaza ca ii dai la schimb o pana, sau o ironie. Stii cum trebuie sa mergi inainte: pe branci, pe coate sau dand in colturi. Un tip destept care a plecat in America, si-a dat seama ca nu vrea decat sa stea in singuratate, cu o bere in mana si  sa scrie carti pe un laptop in camera cu fereastra ce da pe podul de langa lac. De fapt, am intrat in alt vis: era visul unei fete care visa ca este barbat si ca va migra in America si ca va fi celibatar ocazional si scriitor;

 

Iesi din mintea mea, iti poruncesc!

aaaa, despre cine vorbeam? despre un barbat sau despre o fata? sunt persoane pe lumea asta, care confunda grav sexul apartinatorului, sau propria perceptie despre orientarea sexuala este atat de distorisonata, incat ajjungi exact ca in momentul ala, cand conduci si ramai perplex cand intra unul cu masina in tine. Te intrebi ce o fi in cutia craniana a persoanei respective si ce treaba ai tu in ecuatia asta? Eu cred ca fiecare trebuie sa lase gunoiul vecinului acolo unde vecinul l-a pus, sau mai este o ipoteza: cand celalat iti scormoneste mintea ca tu sa il aprobi si vrea sa te domine pentru ca este prea las ca sa isi infrunte problemele, sa ii spui asa : iesi din mintea mea, ticalosule! Si eu fiind o tipa dezghetata, care are si niste notiuni de fiziologie de baza, am zis ca nu e treaba mea, dar am studiat cu curiozitate fenomenul, pastrand distanta ca sa nu se ia. Si am ajuns la concluzia ca mai bine stau inchisa in casa si citesc o carte si ma afund in cuvintele  inocente, incat vreau sa uit de problemele celorlalti care cred ca eu sunt panaceu la prostiile lor, dar care nu fac nimic sa si le vindece. Eu stiu ca atunci cand te doare o masea te duci la doctor nu? pai daca am ajuns la stadiul de animal zapacit si haituit, macar sa stim si noi.   La mine functioneaza foarte bine instinctul de autoconservare. Si chiar am citit azi un studiu pe Facebook, care zice ca cea mai inalta forma de inteligenta este intuitia si eu cred ca daca oamenii astia cu inclinatii subtile ar folosi-o, probabil am fi cu totii mai linistiti. Dar stiti cum e vorba: whatever! sunt destule domnisoare in lumea asta, care asteapta sa vina printul pe cal alb si bine fac.