De ce nu poţi să faci un copil?!

Mie ideea cu copilul nu mi-a fost prea clară niciodată. Pe la 27 de ani vroiam să fac un copil, dar să nu mă căsătoresc, să fie un copil doar al meu, deşi cred că eram influenţată foarte mult de curentul feminist din acea perioadă. Apoi mi- a trecut repede ideea,  aşa cum a venit.

Pe lângă faptul că sunt întrebată mereu de ce nu fac un copil, ca şi cum identitatea mea ca femeie nu este deplină decât în momentul în care eu o să procreez, am văzut multe femei care au făcut un copil şi le vine extrem de greu să îl crească. Başca este o responsabilitate enormă, asta înţeleg, dar sunt femei care nu au ce să le ofere copilului, în afară de dragostea maternă.

Mie părinţii nu mi-au oferit decât posibilitatea de a studia la facultate- mai bine zis mama, visul de a mă realiza mi-a aparţinut în totalitate mie, de aceea nu am ce să îmi reproşez. Aş avea de reproşat poate sistemului defect în care trăim.   Şi după aia, m-am zbătut aşa cum se zbate orice tânăr care nu are părinţi cu funcţii, afacerişti, sau care să îţi lase un apartament, ţie  copilului lor.

Ce aş putea eu să îi ofer copilului meu***? O lume mai bună nu se poate, pentru că ne-am născut în această ţară de pseudo democraţie şi nu vedem nici noi încotro mergem. Nici nu putem să ne mutăm pe altă planetă. Dacă copilul meu va hotărî să facă o meserie de vocaţie, va fi fericit şi îl voi susţine, ca scriitor, profesor sau ca învăţător. Dar cu asta nu poţi face avere… şi pe bune, nu încapi nici în spitale la o consultaţie fără acea brumă de avere de care  toţi avem nevoie.

Practic eu două sferturi din viaţă le-am trăit în Italia şi nu am plecat cu gândul de a mă îmbogăţi, ci am plecat cu ideea de a uita de coşmarul pe care o comunitate, o societate şi o facultate mi le-a oferit drept cadou de început de drum. Nu am nimic cu sistemul în care trăim, pentru că fac abstracţie de el, cât pot de mult. Prefer să fiu o ciudată visătoare, care îşi vede de cărţile ei, decât să reiau iar şi iar, bucăţile de viaţă care mi-au dăruit foarte mult patos, într-o societate bolnavă. De altfel, mentalitatea pe care am întâlnit-o în altă ţară, mi-a arătat că se poate  şi altfel.

De ce să nu ai copil***? Ce îţi poate oferi el la bătrâneţe? Îţi poate oferi afecţiune, un umăr pe care să te sprijini, dar va trebui să îi trăieşti amarul pe care îl trăieşte şi el, va trebui uneori să îl vezi murind, pentru că nu poate lupta cineva cu viaţa fără să cadă în genunchi. Cu noi nu este nici începutul nici sfârşitul. În final, parcă văd grămezile de morţi din cimitirul din satul uitat, unde zac toţi cei dinainte. Acolo o să fie îngropaţi şi părinţii şi apoi copiii. Aşa că într-o zi se va termina totul aşa cum a început şi uneori când mă gândesc, mă simt  uşurată.

Dacă va creşte şi te va trage de mânecă pentru faptul că nu i-ai asigurat strictul necesar? O casă, o masă? De restul sunt sigură că se va ocupa el.

Procesul prin care treci ca femeie însărcinată, nu este pentru toate femeile

Procesul prin care treci ca mamă, pe mine m-a înspăimântat dintotdeauna. Nemaivorbind de complicaţiile medicale  din timpul sarcinii şi al naşterii. Unele suntem făcute să nu privim la buba care cauzează durerea, iar pe unele din noi, ne doare şi ideea de a fi mamă. Nu suntem construite toate la fel şi nu avem aceeaşi doză de serotonină în creier. De aceea pentru unele din noi subiectul cu copilul este un subiect tabu.

Viaţa se desfăşoară pe bune şi fără copil. Nu mă simt stingheră pentru că nu am un copil, deşi uneori am vrut să mă conving singură că aş vrea să îl am. Ştiu că viaţa ţi se schimbă radical şi că eşti o femeie împlinită. În afară de asta, pentru o femeie este o binecuvântare gândind în termeni arhaici. Asta o întregeşte, o face să îşi îndeplinească menirea cu care a venit pe pământ.

Citisem de o descântătoare bătrână, ce spunea că fiecare femeie este făcută să nască copii, dar adevărul este că nu toate femeile o fac. Pentru multe din ele este o alegere, iar pentru altele este o simplă necesitate al unui proces normal, fiziologic.

 

 

Cum să îți atingi targeturile în noul an

Scrisul planurilor este o metodă bună ca ele să  se împlininească


Pentru a-ți atinge visurile și scopurile în anul ce va veni, trebuie să iei o foaie de hârtie și să îți notezi planurile și gândurile, vis-a vis de acestea. Cu carioci, marker și cu multă concentrare, cu categorii și subcategorii. Astfel, planul pe care îl ai în minte, devine un plan scris pe care l-ai verbalizat și care are o formă bine definită. Acesta deja a luat forma unei scrisori, care îți va aminti de targeturile tale. 

Concentrarea și vizualizarea

Mai departe, planul pe care l-ai scris pe foaie, trebuie vizualizat ceea ce îi va da o aură de bunătate și compasiune în jurul lui. Vizualizarea te ajută să crezi în planul tău și să îl urmezi, indiferent de obstacolele pe care le întâlnești. Deși avem multe forme de a ne realiza dorințele  (pe care și eu le-am încercat și am văzut că unele din ele funcționează), important este să crezi în acest plan. Alte metode de încărcare pozitivă, sunt Feng- shuiul– arta de a -ți așeza locuința în funcție de energiile din casă. Această metodă chiar o recomand, ea aducând doar beneficii. Eu personal, m-am lovit de multe ori de Feng- shui și de  folosirea proastă a mobilierului, a așezării opuse a patului unde dormi și am descoperit daunele pe care mi le-a adus acest lucru. În Feng -shui, contează și  așezărea oglinzilor din casă, care precum știți, sunt porți către alte dimensiuni. De aceea este foarte important unde așezăm oglinzile și faptul că în dormitor este aproape interzis să așezăm oglinda. Deoarece visele noastre pot intercala și se pot materializa într-un mod negativ, cu lumile din oglindă. 

 De asemenea Feng- shui sunt și plantele din casă. Unele  ne dau energie ca să putem răzbate și chiar ne ghidează gândurile, făcându-le mai bune și mai liniștite. Nu vorbesc de studii științifice, pentru că acestea nu sunt pe aceeași linie cu Feng -shuiul. 

De asemenea un mod de calmare și de echilibrare a energiilor din casă, este împăturirea hainelor și curățenia de primăvară, de toamnă sau din sezonul acesta, de iarnă. Că tot vine cu pași repezi Crăciunul,   pe lângă șmotruitul cu lavetele și cu produsele care fac minuni (  care sunt de cea mai bună calitate, fie vorba între noi), cuprinde și curățenia energetică a locuinței. Dacă vrei să aduci abundență în casa ta, dăruiește toate lucrurile care sunt în plus și care stau pe rafturi, răftulețe, etajere și în dulapuri, făcându-le cadou prietenilor sau altor persoane din viața ta.

Eu am descoperit ca o metodă bună de a păstra energia pozitivă în casă, ordinea din șifonierul de haine. Poți să îți faci un dressing improvizat și să îți pui hainele pe cât mai multe umerașe, sau să folosești metoda japoneză de împachetare, care îți va pune ordine și în viața de zi cu zi. Mai multe despre metoda japoneză de împachetare a hainelor, găsiți aici. Important este să aplici ceea ce ai învățat. 

 O altă metodă de curățare energetică, este stropirea casei cu apă sfințită, rugăciunea pe care o faci în spațiul personal, meditațiile și aprinderea lumânărilor la icoanele din casă. Metoda spirituală, pe care o practicăm cu toții și care funcționează de fiecare dată. 

Debarasarea de gândurile negative, se poate face prin spovedanie. De asemenea mai putem încerca să scriem un jurnal, în care să povestim traumele pe care le-am avut de-a lungul vieții. Acel jurnal intim, este un panaceu la depresia pe care o poți depăși, dacă ai mai multă grijă de gândurile tale, deci e musai să îți faci o igienă emoțională. 

Locul trecutului în viața ta, trebuie să rămână în trecut. Nu îl poți schimba cu ceva. Nu trebuie să îți pară rău de eșecuri, pentru că persoana care ai fost ieri, te-a făcut persoana minunată care ești astăzi. Nu ne ajută cu nimic să ne reamintim traumele sau eșecurile personale, indiferent câte au fost acestea. 

Entitățile care ne vampirizează mintea și spiritul

Fiecare dintre noi suntem agresați mai mult sau mai puțin de entități negative, de energia colectivă, sau chiar de energia unui anumit gen de persoane. Nu-i nimic! Conștientizează că te afli în fiecare clipă în fața Divinității și că totul este între tine și Dumnezeu. Ceilalți sunt cei  pe care îi poți iubi, sau îi poți povățui dacă au nevoie, sau poți să ai grijă de ei. Iar cu cei care te vampirizează, nu poți lupta decât pe calea nobilă, a spiritualității. Recomand rugăciunile și cultivarea optimismului și a stării de bine. Iertarea și nejudecarea sunt de asemenea metode care te ridică spiritual. 

#Darurilespirituale cu care am venit pe pământ

tea

Atunci când ne naștem, toți venim cu #darurispirituale, pe care le avem cu toții și pe care le folosim mai mult sau mai puțin.

 Acestea sunt:

  • Intuiția– vocea din surdină care ne spune ce să facem, atunci când ne este mai greu. Toți o avem și trebuie doar să ascultăm de ea. Deși uneori este acoperită de alte voci care ne spun ce să facem.
  • Zâmbetul- toți avem zâmbetul, forța care ne apropie și ne ajută să ne facem plăcuți. Citisem undeva că în viața  aceasta nimeni nu este dator să ne iubească, nimeni nu ne este dator cu nimic. Iubirea celorlalți trebuie să ne- o câștigăm prin propriile puteri.
  • Inspirația– inspirația ne ajută să fim mai prezenți în viața noastră și să ne manifestăm personalitatea și misiunea cu care am venit pe pământ. Putem să fim o inspirație pentru ceilalți atunci când nici nu conștientizăm, dar și să fim inspirați de ceilalți.
  • Puterea de a merge mai departe– toți avem puterea de a merge mai departe, adică voință și de multe ori când ne este greu, facem noi o jonglerie și ne victimizăm, uitând de ea. Dar de fapt, ea este acolo și nu trebuie să facem nimic altceva decât să o scoatem din adâncurile noastre și să o folosim.
  • Îngerul păzitor– fiecare din noi avem un înger păzitor, care ne transmite de-a lungul vieții ce e bine să facem și ne trimite semne, mesaje și simboluri, care ne ghidează în drumul nostru. Eu una recunosc că dintr-un orgoliu prostesc am ignorat mult timp simbolurile, dar după o perioadă de timp, mi-am dat seama că este un instrument  pe care Universul îl folosește, ca să vedem drumul drept.
  • Familia– toți ne-am născut într-o familie iubitoare și fiecare am pășit pe pământ sub îndrumarea părinților. Iubirea lor necondiționată, a fost și este toată viața ca un far pentru fiecare dintre noi. Nu vom mai fi iubiți niciodată, așa cum ne-au iubit părinții când eram copii.
  • Darul de a procrea– Femeia are darul de a procrea și de aceea eu cred că este foarte valoroasă ca entitate. Dacă este atât de ușor să procreezi, este pentru că te-ai născut în corp de femeie și cu un destin de femeie.
  • Compasiunea și recunoștința– A fi recunoscător este a avea un dar în plus față de ceilalți, pentru că aceste valori nu mai au căutare în lumea noastră. Deși asta nu înseamnă că nu au valoarea de a aduce binele în viața noastră.
  • Iertarea– a greși este omenește, a ierta este dumnezeiește, spune o vorbă mare.  Iertarea este starea omului împăcat cu sine și cu Dumnezeu, care trăiește în armonie cu sine însuși și cu Dumnezeu. Acest om  se va vindeca singur atât trupește cât și sufletește, deoarece el Își este doctorul și în același timp este și maestrul, care a înțeles sensul cel mai profund al existenței pe pământ.
  • Puterea de a dărui- a dărui este atât de banal și  de firesc, încât acest gest îl poți face fără prea mari eforturi. Trebuie doar să vrei.

Acestea sunt numai câteva dintre #darurilespirituale cu care am venit pe pământ și pe care eu le-am punctat, și care cred că sunt mult mai multe. Pe celelalte vă las pe voi să le descoperiți și să meditați la ele.