Peștișorul de aur și Reclama

Iți dorești de mult să avansezi în carieră, să îți iei mașină sau să mergi în excursia de vis în Antalya? Cum ar fi să realizezi chestia asta, te întreb? În viață sunt momente cheie pe care dacă le-ai băgat în seamă când a trebuit, te pot propulsa fix acolo unde ai nevoie. Dacă prinzi peștișorul de aur, într-o zi vei reuși să fii în locul potrivit, la momentul potrivit și să întâlnești oamenii de care ai cel mai mult nevoie nevoie și uite așa  ți se îndeplinesc dorințele. Îmi amintesc de o reclamă veche care îmi ridica nivelul de bucurie și mă amuza teribil:

–  Nu ezita, îți spune o reclamă la Juicie Fruit, noi suntem aici pentru tine! Juicie Fruit este cea mai bună opțiune din viața ta!

Flying_dutchman
Flying dutchman

Altă reclamă cu pingi- pongi care dansează și fac tumbe tematice, nu are succes dacă  nu te amuză. Comentatorul îți dă  replici de pici pe spate  sau pur și simplu dă bine pentru ceea ce iese la final. E vorba de reclamele de la Orange, care mă fac să râd copios cu gura până la urechi. Deci cu alte cuvinte, mă fac să imit personajele hilare.

Nemaivorbind  de faptul că ceea ce este frumos și lui Dumnezeu îi place, că au fost vremuri bune în care o reclamă  transmitea ceea ce trebuie ca ea să transmită pe sticlă.

Aici mă gândesc la o combinație între poveștile lui Petre Ispirescu, Disneyland și românism la el acasă.  Ceva din reclama la Izvorul Minunilor, apa de legendă, care este o minunăție de reclamă în miniatură.  Să nu uităm că sunt povestitori care ar fi în stare să o vândă și pe mama pentru o poveste de succes.

Avem cu ce ne mândri cu siguranță, poate au fost și personaje din viața reală care au inspirat aceste reclame, ceea ce este complet mișto și foarte cool. La un alt nivel poate acele persoane au influențat locurile și timpurile dintr-o perioadă, care acum nu mai contează, pentru că timpurile sunt în continuă schimbare. Trageți concluzia numai dacă înțelegeți ceea ce este valabil într-o reclamă, adică inspirația, transpirația și o creativitate nebună, care nu se poate opri nici dacă pui un avion în fața Casei Poporului.

Inspirația lui Walter Disney

Vorbesc de inspirația aia care l-a făcut pe Walter Disney să creeze conceptul de Disneyland, cu desene animate și personaje îndrăgite de toți copiii. Genial aș spune! controversat, inspirațional și fresh pentru toată viața! Reclamele sunt sufletul comerțului, ceea ce în zilele noastre sunt   agresive și puternice sugestii, subliminale și paralele cu a noastră existență, dar care au devenit un detaliu pe care îl privim opțional, de plăcere  între două cafele. Reclamele  sunt așa ca și cum ne-ar durea măseaua, care nu te doare, dar o durere surdă care te sâcâie și te deranjează tot ai. De aici și succesul.

Secretul

Și fiindcă nimic nu se face fără a șoca, nici măcar o reclamă nu o să îți spună adevărul și nici secretul care stă în spatele succesului.

Ca să afli secretul va trebui să îl descoperi singur.

  • Va trebui să îți cumperi cărți de dezvoltare personală, să studiezi Secretul de Rhonda Byrne, să citești cartea #Călugărul care și-a vândut Ferrariul, de Robin S. Sharma, o fabulă reușită, în care protagonistul, avocat de mare succes, are un program innebunitor și un set rușinos de priorități spirituale.
  • O altă carte de Dezvoltare personală care ne arată cum să supraviețuim ca oameni excepționali ( fără să folosesc cuvinte mari) într-o lume în care trebuie să ne adaptăm informației,  este Best -sellerul de educație financiară- Tată bogat, tată sărac.  Lucruri de genul ăsta care te propulsează în viața reală și te fac să fii aliniat cu toate schimbările care se întâmplă nu numai în on-line ca blogger, dar și să faci față la orice noutate dintr-un job, care poate fi și meta job dacă știi să faci legăturile corect între tehnologie, gândirea ta, munca cu tine însuți și stilul tău de viață.  Practic să știi că orice idee pe care vrei să o pui în practică se cere să fie muncită până la epuizare și mai ales faptul că dacă vrei să obții ceva- orice, trebuie să îți însușești acel lucru  ca și cum ar fi al tău.
  • Cum arată viitorul reclamelor? Canva sau Fotoshop?

Acum când toată lumea se pricepe la Grafică, fotoshop și Canva, este necesar să spunem că și bloggingul pe care eu îl fac este o reclamă. Că nimeni nu știe asta, este a doua parte. Dar secretul cum o dai, este că a fi un blogger nu este un fapt care te propulsează în față, ci stai pe nisipuri mișcătoare fără să pretinzi ceva, ci doar să scrii dăruind din tine celorlalți.

În viitor, cred eu că reclamele vor fi proiectate pe cer și vor fi mult mai spectaculoase de privit, decât cele  pe care le vedem acum.

 A scris Ialina♥♥♥

Din ciclul -Aoleoo, viaţa mea!

 

Azi o să mă abat puţin de la stilul meu de a scrie şi o să divaghez puţin despre o mare nedumerire a vieţii mele şi anume  despre câteva cazuri de Alzheimer cu care întâmplător, am avut contact.

Blogul meu este despre frumos, despre lucrurile frumoase care mă mişcă să scriu şi blogul acesta  mi-a dat satisfacţii nebănuite, dar astăzi dragii mei, este despre Alzheimer.

Evit să spun asta, dar uneori am ales să mă aşez în interiorul unui glob de cristal-  blogul meu – şi să sondez cu cuvintele adâncul conştiinţei umane, dar mai ales frânturi din noi, oamenii.

Dar viaţa reală cum ştiţi şi voi, bate filmul şi le întrece pe toate.

 

Nu vă spun câtă durere am văzut uneori în viaţa mea, în ochii unor oameni care erau pe punctul de a se duce, sau erau în ghiarele dlui Alzheimer, neamţul ăla care ia minţile bătrânilor şi se transformă în cel mai temut torţionar al minţii lor.

Tragedia-vieții-constă-în-ceea-ce-moare-într-un-om-în-timp-ce-trăiește

Lăsaţi, o să ziceţi, nu avem timp de oamenii cu Alzheimer, pentru că sunt ultimii oameni şi pentru că sunt proscrişi pentru totdeauna! Dar să stai cu ei este un proces de sondare a creierului uman şi eu personal am avut această şansă de a lucra cu astfel de oameni necăjiţi. Şi ce să vă spun? am fost un fel de Young, Iisus şi Buda la un loc, pentru că un astfel de om a scos din mine, toate metodele mele de împăciuire, de contemplaţie şi de reflecţie posibile, privind fenomenul numit viaţă. Cei care trebuiau să fie bunicii cuiva, fie ei  italieni, nu au mai fost.

Căci compasiunea şi iubirea sunt limbajul universal, cartea mea de vizită cu care m-am prezentat şi aici, iar  esenţa întregilor întâmplări pe care le-am trăit, nu a fost nimic altceva decât întâmplarea.

Marii maeştri ar fi fost invidioşi pe calmul meu şi observaţia mea permanentă, care m-a făcut să plâng şi să mă bucur în rarele momente alături de ei. Ce să vă mai spun despre asta? faptul că suntem în final nişte animale hăituite, care nu mai au pe nimeni în  lumea asta? că iadul din interiorul acestor oameni este viu? faptul că mă uitam neputincioasă la omul din faţa mea, nedându-mi seama ce aş putea să fac pentru acest suflet condamnat? că viaţa lui nu mai exista, ci că era doar tortură psihică…

Sunt momente în care nu te mai poţi ruga pentru aceşti oameni, semenii tăi. Atunci am înţeles că umanitatea, compasiunea şi speranţa nu au graniţe. Că oriunde te-ai afla în lume, cei pe care îi întâlneşti sunt un răspuns al rugăciunilor trimise lui Dumnezeu, ca să îi întâmpini pe semeni în nevoile lor. Acolo în prezenţa lor, ecoul nu se mai aude şi vraja vieţii a dispărut demult, iar basmele sunt luxul la care pot visa doar copiii.  Şi adulţii sunt cei care  au luxul de a -şi face planuri şi de a le împlini, înr-un final.

Pe o scară de valori a umanismului şi  a calităţii vieţii şi a dreptului universal de a avea o viaţă normală, spuneţi-mi voi cum am putea să îi situăm pe oamenii ăştia.!!!! Mă gândesc cu groază la un cuvânt care i-ar putea defini  şi nu îl găsesc. Dar ce poate fi? o farsă a destinului? Ştii logic anume că atunci când te doare capul iei o pastilă şi îţi trece. Ca să nu rămâi însărcinată, iei anticoncepţionale şi ca să elimini o tumoare, te operezi. Dar aici e altfel… nu e nici luptă cu final şi nici cu niscaiva biruinţă.. nu este nimeni care a greşit şi nimeni pe care să-l poţi trage la răspundere. Este doar o teribilă selecţie a vieţii, o cedare a neuronilor care mor, celule moarte din creier într-un corp viu.

Poate că vulnerabilitatea lor şi creierul care i-a transformat în animale umanoide, m-a făcut de multe ori să le deplâng soarta. Probabil că încă nu am ajuns în iad, ca să descriu trăirile acestor oameni şi totuşi selecţia naturală ne face să vedem  cât suntem de vulnerabili. Ne arată cât de nesigură este viaţa noastră şi cum  întâmplarea este legea după care ne ghidăm de multe ori. Şi o spun pentru că  destinul ne poate juca la un moment dat o farsă ireparabilă şi de neexplicat, la fiecare dintre noi. Şi atunci ajung la concluzia unei mari neuro-lingviste din zilele noastre, care spune un lucru care poate fi sau nu poate fi adevărat : că este posibil ca tot ceea ce trăim să fie doar o hologramă şi nu o realitate.  Concluzia o trageţi voi singuri…

Mi-am băut cu amar ceaşca de neputinţă, am clipit din gene ca o păpuşă setată să deplângă viaţa bătrânei din faţa mea şi am început să număr stelele, care în acel moment îmi livrau un mesaj urgent – cum că totul trece pe pământ.  Şi până la urmă suntem ca un vânticel care a adiat şi care s-a întrupat  într-un colţ de lume, ca apoi să dispară pentru totdeauna din vieţile celorlalţi.

Din ciclul Aoleoo, viaţa mea…

Nu noi suntem pentru lume, lumea este pentru noi

Unii nisipdintre noi au nevoie de o exorcizare. Exorcizarea poate fi făcută cu o carte bună, în care cuvintele să îți alunge repulsia de a trăi curat și echilibrat. Eu una practic exorcizările cu ceai de mentă, ciocolată și pandișpan pufos. Realitatea este că devenim pufoase o dată cu trecerea timpului, mai iubitoare și mai tolerante după caz. Sunt și persoane acide, care au nasul ca o protuberanță vișinie din cauza gerului de afară, care miros în mod acut ocaziile de a -l reduce pe celălalt la o fișă sau la un act care nu spune nimic unui om normal. Apropos, dacă țineți regim de acte fiscale, nu puteți ține regim și de iscălituri pe care vi le cere orice funcționar pe la ghișee și care uneori îți dau buzna și în casă. Hello? Fascim? nO, just wanted to say that the politics is a sh… well, I’m not preoccupied.

Exorcizările se mai fac și prin cultură, prin artă, artcraft, sau handmade, depinde ce îți place. Uneori, unii dintre noi mai scriem câte o carte, mai rătăcim câteva vorbe într-o scrisoare expediind-o unei vechi prietene din liceu, punând-o în cutia poștală în cinstea vremurilor trecute.

Eu  azi m-am lăsat exorcizată de Maica Tereza. Este un model de cumpănire a vieții, care a trăit prin iubire și pentru iubire și care a înțeles în mod profund că viața nu este o cursă cu obstacole, ci este o cale de a trăi frumos, ajutându-ne aproapele.

maica tereza

Nu există cheia fericirii. Ușa este întotdeauna deschisă.

Cu cât mai multă iubire, înțelepciune, frumusețe, bunătate descoperi în tine, cu atât mai mult le observi în lumea din jurul tău.

Nu avem nevoie de arme și bombe. Pentru a cuceri răul, avem nevoie de iubire și de compasiune. Toate eforturile iubirii sunt lucrări pentru binele lumii.

Cea mai grea boală este aceea de a nu reprezenta nimic, pentru nimeni.”

Când condamnați oamenii, nu aveți timp să îi iubiți.

citate maica tereza

♥♥♥ Cu drag, Ialina