Cu ce se mai preocupa Idila si prietena ei

Doua pastile erau bune ca sa opresti tavalugul evenimentelor din mizerabila viata a romanilor. Dar nu era vorba de chestii atat de patrioate si abstracte, caci Idila si Andreea erau preocupate de multe alte chestii fierbinti ale ordinei zilei.    Idila studiase indelung problema si cu toate astea, toate ii erau indiferente asa cum indiferenta era cu majuscula in viata ei. Plimbase caini, babe democrate, babe fasciste si stia ca guvernatoarea lui Petru nu se va arata decat la a doua venire a lui Iisus. Se lasa seara peste casa. Potarnichile de prin santuri, paduri si orase, se plimbau ca vai de ele in tumultul renascentist si aparent democrat al lumii. Nu era locatie de om unde sa nu fie potarnichi, coropisnite si paianjeni. Fie si asa, spuse Idila… stana de piatra sa fii ca tot iti vine sa plangi amarul celor de langa tine. Penitenta nu era o treaba usoara pentru nimeni, ci era o buna parte din viata unor cunoscuti, cu metode bune de disciplinare. Uneori metodele erau insotite de vizite la biserica, asa cum odata toata lumea facea astfel de vizite.

cofee

Reminescente catolice in viata unora au fost si au sa mai fie. Cand viata cu acestia a fost presarata cu vizite la prietene, la Bingo si multe mese la restaurante, nu poti sa spui nimic despre ei. Nu uitati ca Idila a trait ani de zile pe pamant catolic si  a gustat plenitudinea Mesei catredralelor somptuoase. Stia cum suna in sufletul ei rugaciunile in imensitatea unei astfel de catedrale -era ca sunetul unui clopot urias, al carui dangat se lovise de sufletul ei, trezind-o din morti. Explica-i unui ortodox cum este sa fii purtat pe aripile diminetii de niste fiinte structurate ca un cristal multifatetat si slefuit din nascare, care are multe laturi ascutite si stralucitoare ca si diamantul.  Si asta fara sa fie templieri care cauta Sfantul Graal in fiecare colt de carte, desi lucrase si ea cu manuscrise si stia orientativ valoarea manuscriselor, fie ele si  crestine. Dar catolicii cei care urmarisera  diferite relicve de-a lungul istoriei, chiar pana la Ierusalim si care aveau multe juraminte de castitate dar si razboaie, aveau totusi o mare limita in a propovadui credinta. Pentru Idila ceva nu era pe deplin credibil, mai ales avand in vedere puterea politica si sociala pe care acestia o aveau in lume.

Nu zic spuse Idila -ca ei nu au probleme, dar de cate ori i-am auzit mi s-a parut ca aud trambita apostolului, sau mai bine zis vocea lui Dumnezeu in inima mea. Idila  slefuise multe vase la viata ei, dar vasul cel mai de pret era insasi sinele ei, mai ales ca prietena ei Andreea era psiholog. Vorbea cu ea de multe ori si se ascultau asa cum un glas isi asculta ecoul. Pretendentii in  viata ei au fost multi, desi au ramas multe semne de intrebare…

Practic numara zilele de maine cat numara binecuvantarile si fortele ei se inmulteau odata cu multele discutii despre viata, pe care le purta cu Andreea. Acestea toate ii intregeau partea de minte blocata in trecutul maiestuos. Cine stie ce ar fi fost astazi, daca atunci ar fi zis „da”? Mai mult decat atat, ea se plimbase atata prin tara unde toate erau posibile in anii aceia tembeli si frumosi, incat nu semanase cu nimic din viata ei, nici de inainte nici de apoi.  Lasase urme in drumul ei? da, foarte multe si asta o bucura si o satisfacea la maxim. Practic era bucuroasa ca pe unde trecuse nimic nu a mai fost la fel. Si asta o umplea si era ca o binecuvantare pe care ea o cautase si o  gasise.

Se poate sa iti creasca vitalitatea din discutii? sa arunci noroiul pe care il ai ca bagaj in neant, fara sa stii ca tu ai hotarat sa te debarasezi de el printr-un simplu act de vointa? asta facea ea cu Andreea. Erau doua terapeute nedescoperite, una deja psiholog, cealalta sfatuitoare ocazionala. Doua femei pline de personalitate si in acelasi timp de paradoxuri. Paradoxul principal era ca nimic nu era atat de clar pe lumea asta, decat faptul ca ele  desfaceau cu detasare, panza de paianjen a efectelor secundare din cauzalitatea nelogica a vietii. Efecte secundare sunt multe: nopti pierdute, dimineti in care te trezesti odata cu rasaritul si te miri ca mai traiesti.

-Si la varsta noastra, te miri ca suntem asa de  ciufute, dar si relaxate in acelasi timp? Ce vrei Andreea? sa ne miram ca suntem atat de lucide? ma mir ca nu am facut Psihologia si daca as fi facut-o as fi fost mai dezamagita decat atat.

-Ei de asta cred eu ca e bine sa-ti vezi de ale tale! Te-as fi crezut sincer ca ai facut Psihologia, chiar de nu mi-ai fi spus. Dar ca femeie exprimi o idee ce are nevoie de un mesager.

-Da si eu sunt mesagerul de serviciu, care stie ce sa livreze celor ce au nevoie de mesaje clare.

  • Hai, ca la asta nu ai esuat!
  • – Pai nici nu aveam cum sa esuez, ca omul nu stie cu ce misiune a venit pe pamant. De aia are atata treaba zilnic, cat nu incape in 24 de ore de iubit si de iertat si de facut o mie si una de lucruri.

Mesagerul era Idila, care tinea steagul sus in lungul si in latul lumii, oriunde umblase. Intalnise in drumul ei multe femei care traiau fara sa isi cunoasca misiunea, dar din aproape in aproape isi cunosteau interesele. Isi cunosteau si prioritatile si faptul ca lumea vrand nevrand era o mare scoala de evolutie. Si ea era mandra de faptul ca le ajutase, pe fiecare dintre ele.

Idila si Andreea se indreptau spre piata… lumea era o mica piata financiara, un loc unde puteai obtine bani din diverse chestii, care se puteau dovedi mai mult sau mai putin folositoare. Practic toate care se cumparau erau folositoare, pentru ca demulte avem nevoie de-a lungul vietii.  Lumea se invartea in jurul lor si vrand nevrand erau sub puterea vorbelor, a psihologiei si a catolicismului. Idila avea pe fata un zambet timid, care iti spunea ca totul este doar o parere trecatoare si nu un act definitiv de vointa. Si acest zambet era ca o amprenta si o binemeritata multumire de sine, dupa lungi ani si clipe de toleranta, in care acceptarea este doar o minune.

 

 va continua…

Parfumurile de lux si capricii valoroase

Idila pleca inspre mall cu sufletul strans in pumni. Avea o multime de lucruri de rezolvat, dar pe drumul spre lumina, trebuie sa treci prin multe incercari- isi spuse.Mallu era locul unde isi rezolva cele mai multe ganduri, acolo unde oamenii cosmopoliti se plimbau in nestire, dar fiecare cu scopul precis de a-si achizitiona ceva valoros. Idila era genul care tinuse cont de multe lucruri in viata ei, dar de un singur lucru ii pasa cu adevarat. De triunghiul unei relatii care nu se mai termina si care era alcatuita dupa prima investigatie a ei, dintr- un sarmant Don Juan , Victor si ea. Cercul era perfect in itinerariul spre realizarea ei ca femeie. Trecusera multe luni de cand nu se mai vazuse cu Victor, acesta fiind plecat pe undeva prin Franta, desi acum nici un loc din Franta nu mai era in siguranta, datorita atacurilor teroriste. Tineau legatura prin telefon si isi trimiteau mesaje pe I-phone, mai reci, sau mai calde. Idilei nu ii mai pasa. Devenise acea femeie care vedea totul exact asa cum este.

Intre timp, Alina, prietena surorii ei din Spania sosi in viata celor doua surori, ca un cadou. Alina, o pestoaica mignona, cu ochi verzi deschisi, transparenti ca ai unei libelule, statea acum si se uita in ochii Idilei, care avea ochii de un verde inchis. – Ma bucur ca etsi aici! Ce mai face miliardarul tau, ciqua?

  • Este bolnav de cancer si a imbatranit foarte mult in scurt timp. Il regret pentru ca l-am iubit si puteam sa am un copil cu el, dar n-a fost sa fie. Alina era o fiinta foarte puternica. Lucra intr-un aeroport din Spania, la un magazin de parfumuri de lux. Ii adusese Virginiei sora Idilei, cat si Idilei, doua parfumuri „per celebrer la vie du fammes”… ele le foloseau ca „agent provocateur” si ca blestem razbunator intr-o lume a lui  „noir”. Caci asta era Virginia- scorpion – si stim foarte bine ca intepatura lui este fatala. Alta data ii povestise cum colega ei de camera din Bucovina, s-a sinucis din dragoste. La inmormantare nu fusese decat familia fetei si ea. Idila nu vazuse ochi mai frumosi si mai inlacrimati, in acel moment, cand Alina povesti de intamplarea tragica din viata colegei ei. – Ochii astia frumosi sunt mirifici! ii spuse Idila , Alinei. – Ne-ai lipsit mult, gagico!

Cosmeticele frantuzesti si parfumurile, se aflau in cutia scumpa si sofisticata, gata- gata sa ia cu asalt lumea fragila a celor doua iubitoare de lux.

-Imi plac lucrurile valoroase, spuse Virginia, dar nu recunosc niciodata cu voce tare. Virginia care avea apartament in Bucuresti, era super incantata de orice cadou fin si scump. -Eu stiu  ca sunt binecuvantata cu lucruri  valoroase. Nu mai departe, Virginia primise cadou de la niste copii, cu care lucrase la scoala, alte parfumuri tot de lux, care ii intregise colectia frumoasa. Incepand de la Guerlane, Christian Dior, Samsara si Nina Ricci, femeia asta le avea pe toate, dar nu recunostea ca are priza la lux.

-Eu trebuie sa fiu atenta cu Karma mea, spuse Idila. Nici nu mai stiu de cand nu m-am mai relaxat cu adevarat. Cred ca trebuie sa ma iert pe mine , ca sa merg mai departe. Idila avea in schimb priza la sexul opus. Citise in astrograma natala, ca in alte vieti dezvoltase un magnetism deosebit, de care acum avea parte din plin. In prezenta ei, se simtea acea aura de atractie pe care numai barbatii o puteau simti. In schimb Virginia, sora ei, avea o aura benefica extinsa atat pentru femei cat si pentru rude si prieteni. Felul impersonal de a vorbi, era uneori atat de enervant penru Idila, incat o apucau toti nemtii. Nu se pricepea cum sa o ia pe sora ei, care era o femeie dominatoare din multe puncte de vedere, dar stia un lucru:  nici macar nu  merita sa incerce. Practic orice incercare de a o scoate pe sora ei din impersonal, era sortita esecului, ca si cum o mana din astral o tinea pe Virginia intr-un nor de vise abstracte din care ii era interzis sa iasa.

  • E periculos sa fii sincera, daca nu esti proasta, zise Alina. Eu una nu sunt sincera decat cu voi si este normal sa va spun ca ati evoluat foarte mult de cand va aflati in Bucuresti. Eu nu am deschidere in Spania, decat la cateva chestii. Ultima data cand mi s-a rupt lumea in doua, a trebuit sa invat sa ma iert. Luigi ma parasise pentru ca eu ramasesem insarcinata si el nu vroia copilul.
  • Cam extravagant pentru un milionar, nu-i asa? zise Idila si se intalni cu nuanta magnetica a ochilor Alinei. Pana la urma , Alina, ti-ai luat apartament in tara si stii si tu ca nu ai nevoie de miliardar sa te intretina. Da-l naibii! Te-a facut sa suferi prea mult.

Ciocolata cu lapte fierbea in ibric pe aragaz si ochii verzi a celor doua, posibil sa fi fost ochii unor vrajitoare din alte vieti care au fost arse pe rug. – Noi suntem foste vrajitoare arse de Inchizitie, nu-i asa Alina? Asa se explica succesul nostru la miliardari, care iubesc femeile cu ochii verzi.

  • cred ca ni se trage din alta viata, spuse Alina.

Si cele trei prietene plecara la piscina  de langa Bucuresti, unde nimereau de obicei. Locul era  perfect pentru lumea in care se invarteau si in care apele termale, salinele si mallurile erau prefacute in aur si in lux doar pentru cele trei prietene de o viata.

Va urma…

Sa fii femeie intr-o lume a barbatilor

cbf793c3d16b568bda64b43407a3b171

Viata este ciudata isi spuse Idila- numai parfumul de orhidee, luat de la mallul din colt ii ridica moralul facand-o sa transpire prin parfum, doar vesti bune si cum era  optimista incurabila, era normal sa fie asa. Desi  era clar ca nimeni nu era de partea ei, ea avusese un ‘deja-vu’ cand il intalni pe ‘dl x’, ce avea de a face cu ceva mijlociri din tineretea ei. Basca noaptea visa ca un procuror a venit la ea acasa si ca o ameninta sa se declare vinovata, fortandu-i usa de la intrare. Asta era deja o avertizare…

Iesind la cumparaturi, Idila se opri la Sensey, Kinvalo si Pulenbear si isi lua cateva tricouri la reducere, un parfum de la Reserved, un pachet de tigari  si o pereche de ochelari retro. Avea ca orice femeie mania hainelor si nu isi inchipuia cum pot trece patru zile si sa nu isi ia o bluza sau o rochie. Era o refulare, de cand ajunsese in Bucuresti, era clar ca vroia sa se trateze de lichele, prin shopping. Cei carora ea li se deschise sufleteste si care profitasera de cand se stia de niste situatii in dezavantajul ei, (adica aveau un atu datorita faptului ca erau niste ticalosi), acum le ura acum sa isi linga sangele din propriile rani si nu avea de gand sa mai sucombe in fata ticalosiei ce se prezentase sub forma de putrefactie morala- mirosea a principii morale, dar Idila intotdeauna a avut niste principii de la care nu s- a abatut.  Acesta era ultimul lucru la care se gandea acum… mai erau niste lucruri de pus la punct in legatura cu calatoria in Spania: cateva rochii vaporoase tot trebuiau cumparate, pentru a se simti femeie in lumea barbatilor. Desi povestea cu pantalonii tinea strict de alegere personala, existau si acum cunostinte care ii subliniau faptul ca are picioare frumoase si ca orice femeie trebuie sa poarte fusta, mai ales vara. Idila era de acord, pana intr-un punct: cand era la volanul masinii, nu se simtea cool decat cu pantaloni, eventual militari daca se putea. Destinul ii harazise multe calatorii si avea notat pe agenda o intreaga esplanada de calatorii pentru tot anul: urma Spania, Venetia, Milano, Paris si cu putin noroc, Oslo. Cand era singura cu ea, in una din aceste metropole, se oprea in piata cea mai mare si la una din mesele cele mai vizibile isi comanda o cafea americana cu biscuiti, facandu-si o prima impresie despre locuitorii orasului cosmopolit, sau observand gesturile si toata culoarea excentrica a locului, ce ii aparea dinainte. Idila stia sa fie feminina cand iesea in astfel de locuri publice, un gen de frison strain ii strabatea tot corpul, stiindu-se admirata din mai multe parti, ea care era ca o prada, avand profilul unei femei singure in mijlocul barbatilor. Desi vedea clar cum sta treaba, nu avu niciodata impresia ca nu este admirata, dimpotriva de fiecare data ii multumi cerului ca este femeie si ca are ochii albastri si cu oacazia asta se bucura de fiecare privilegiu pe care ti-l da faptul ca esti femeie si inca una draguta.  De fiecare data cand  intamplator se intalnea cu un barbat, avea deja o sumedenie de informatii despre el si anume intuitia era cea care nu o insela. Limbajul corpului, pozitia capului, vocea, privirea si vestimentatia, precum si forma corpului si genul de personalitate, ii dadeau indicii pretioase pentru a-si face o imagine vie si veridica despre cel care era in fata ei. De cateva ori intalnise in viata ei, cativa barbati care stiau sa citeasca la fel de bine ca si ea, o femeie  pe care o inalneau pentru prima data,  si a avut si ea de invatat de la acestia multe lucruri pretioase. Desi barbatii intuitivi, isi foloseau intuitia pentru a ajunge in patul ei, lucru putin probabil pentru ea. Cand isi lua valiza de calatorii, organizandu-si fiecare raftulet, dupa rafturile din creierul ei (una era cartea pe care o citea in romana si de care nu se putea desprinde emotional; alta erau adidasii care ar fi scapat-o de la multe belele in cazul unor drumetii montane, imprevizibile, sau chiar plimbari lungi cu bicicleta prin Piata Spaniei din Milano; iar nu in cele din urma, rochita alba, vaporoasa, prilej de a iesi cu o eventuala cucerire la o cina romantica sau eventual la o plimbare de neuitat pe faleza oceanului). Toate astea sub privirile militaresti ale Idilei, care isi lua pozitia de militar ori de cate ori trebuia sa plece la drum lung, unde o puteau  pandi diferite pericole: erau multi psihopati in lumea asta larga si stia foarte bine sa se apere in calatoriile ei, de acesti indivizi: pur si simplu ii mirosea de la distanta. Intr-o lume a barbatilor, Idila era o supravietuitoare, femeia divortata care isi stia drumul , scopul si durata vizitei. Stia mai ales ca urma sa faca si un pelerinaj de regasire, avand ca titlu de coperta: regasirea mea dupa varsta de 40 de ani. Ca orice femeie stia sa faca bilantul ce ii aducea implinirea sufleteasca. Nu putea spune insa, daca ar fi facut pelerinajul pentru ea sau pentru Dumnezeu: asta ramanea de vazut.