Superblog -show must go on!

Cu ocazia venirii primăverii, îmi anunţ şi eu participarea la Concursul Spring Superblog 2019. Concursul Superblog mă motivează să concurez cu bloggeri minunaţi şi foarte talentaţi. Se  pare că parcursul bloggerilor va fi tot atât de captivant ca şi la ediţiile anterioare.  Le doresc mult succes participanţilor şi deşi nu scriu în acest concurs pentru a câştiga, totuşi am multe certitudini, plus ceva idei puse deoparte  pentru zile negre.

Şi e clar că merg pe ideea că  nu ştii niciodată ce poţi scoate din tine, decât numai atunci când intri în joc şi când te poţi bucura de finalul povestirii  pe care o scrii.

Cum arată fericirea?

Cum arată fericirea? Un bol de cereale și o ciocolată caldă de dimineață, un croissant și o cafea cu  milk shake, care să îți dea barometrul peste cap. 40 de grade în aer și deșertul Egiptului, destul de mult timp încât să te simți binecuvântată că exiști. 20 de perechi de pantofi cu toc, aceeași măsură, dar de culori diferite și rochii minimaliste, bazate pe principiul sunt  eu, doar eu.

free

30 de ani în voaiaje în jurul lumii, orașe vizitate între timpul dintre un avion și un altul. Două geamantane cu suveniruri și tot atâtea aplauze de bun venit în țări cu frecvența redusă la studii. Farfurii liliputane de paste și mâncăruri excentrice și câte o poză făcută în fuga trenului dintr-o țară nebănuit de frumoasă. Targeturi atinse la limita dintre turist și plonjeur, oameni mulți care te văd, dar nu te deranjează. Civilizație și suprema armonie că exiști, că ești, fără filozofie, teme de făcut, fără serviciu de toată jena, oameni corupți sau teama pentru ziua de mâine. Ruptura de orașul de unde ai plecat, pierderea amintirilor negative, oameni pozitivi și fucsia. Vindecare prin respirația unei noi lumi, plămâni de oțel ai unei ființe care nu are trecut, ci doar prezent. Servitute anulată, zboruri de vreo douăzeci de ani care nu se mai termină și nu se vor termina vreodată. Vizite la catedrale care arată ca o galaxie de întrebări și răspunsuri venite de nicăieri.

Plățile care se fac cu banii cash sunt mai utile și te despovărează de erori, de oameni negativi care nu înțeleg  cine ești și de ce circuli ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic cu tine de când te știi și că oricum este neimportant. Cântece de oameni care se bucură cu adevărat de existența lor, trecut uitat, legi apărate prin protecție divină.

Și apoi, iar sala de așteptări a unui aeroport, servicii duty -free, parfumuri scumpe și multă energie investită în tine. Până la zi, ajungi la bordul unui avion, într-o altă țară pe care o simți ca pe o limonadă fresh și care ești conștientă că nu este pentru toată lumea. Da, serviciile divinității sunt scumpe la duty- free. Trebuie să ai pile puternice la Cel de sus, ca să poți să sari peste o masă și să nu simți chestia asta, să poți să te bucuri de tine ca și cum te-ai născut ieri. Asta nu este pentru oricine…majoritatea oamenilor sunt închiși în case, ducându-și viața între casă și rutina unui serviciu care este sordid și plin de insatisfacții. Sunt și oameni care nu trăiesc ca majoritatea și sunt sigură că nu sunt mulți. Sunt puțini cei ca conștientizează că au o singură viață și că ea trebuie trăită la maxim.

♥♥♥Cu prietenie, Ialina

 

Finaluri fără sens

 

citat de beauty

Suntem străvezii și copți pentru finaluri

Iubirea este un procent din festivaluri

și dor lacătele de pe morminte

paralizate stau și sanctuare sfinte.

Sufletul nu este decât un procent

din programul de eficientizare a partidului

restul este o glumă despre micul dejun

despre cafea și despre tutun.

Câți ani să treacă peste noi,

să fim activi, bogați și competenți,

miniștri fără diplome reale,

fără școli, repercursiuni și manuale?

Suntem doar praful de pe stânci,

simboluri de creiere  arse,

băgate în focul unei spelunci,

Acea   academie de vorbe tăioase.

Unde este astăzi  poetul,

să descifreze

cu viziunea sa subtilă,

ce a rămas din noi ?

extaz sau umbre și rugină,

din viața asta searbădă ca o amfetamină?

Zicând apoi în final, că a murit persoana

și dacă a murit, cine a fost de vină?