Lina lină lună și amurgul -Poezie

Lina lină lună  și amurgul

 

 

Sunt cea mai frumoasă din orașul acesta

Când cad pe case ca un amurg sinistru alb

Atât de grațios port tristețea din Ave Maria

Și sunt luna ce coboară din bard.

 

Ești cel mai frumos din orașul acesta

De tine vorbește în taină cetatea

Atât de grațios porți inelul pe deget

Ești rege, ești prinț sau amurgul de cuarț?

 

Pe veșmintele tale ai  panglici, cordoane

Ești plin de nimicuri și fantezii colorate

Ești burgul, burghezul ce își întinde pâinea în sosul de roșii

Și face milostenii în case curate.

 

-Ce suspini? Ce trudești și ostoiești?

Ce murmuri în noapte și te trezești

Apoi iar plângi și tânguiești?

 

Eu sunt cel mai frumos din cetate.

Când pășesc pe pământ pășesc ca pe  soclu,

Am cunoștința lui Solomon

și mă lupt cu demonii și în somn.

 

Sunt un fost teuton, cavalerul venețian

Ce a trăit alte vieți în închisori

și toți se întreabă dacă sunt viu sau sunt om?

Sunt un june nemuritor.

 

Sub haina mea mijlocul mi-e supt ca prin inel

Și scot cu grație piciorul de sub el

Ca apoi să îl ascund în același fel.

 

Toți dinții din gură mi-  s pudrați cu aur

Pe cap îmi curge mir și am  cunună de  lauri.

Și nu știu de ce când plimbarea îmi priește

Și din nou  trezesc în juru-mi noi ispite

Din mine ies șerpi și limbi otrăvite.

 

În fiecare zi îmi sporesc frumusețea

Fac baie în frunze de mirt de trei ori pe noapte

Mă scald în lapte matern de femeie

Și fața mea este o Cale Lactee.

 

În loc de scuipat, am o turmă de porci

În care îmi scuip nonșalant  neputința,

Am puterea Magului și am știința,

Cabaliștii, coriștii, teatraliștii îmi sunt  feciori.

 

Sunt înconjurat de vrăjitoare cu ochi verzi,

Femei ce au fost arse pe rug, schingiuite

Maci mistici cu diamante împodobite

Cu doruri cumplite și  înțelesuri vădite.

 

Sunt cel mai frumos din cetatea asta.

Din mine cresc pomi  verzi, frunze și lespezi

Din mine își fac casă cei ce sunt leneși

Căci orice sărac este un leneș în viață

Iar eu cu făptura mea le dau viață.

 

Sunt cel mai frumos din cetatea asta,

Atât de grațios port floarea la ureche

Și-atât de înflorite mi-s umbrela și vesta

Pe străzile pline nu am pereche.

 

scris de Ionela M. 

Împărăteasa Cerurilor

 

fecioara-maria-342

Tu Maică Preacurată, a Cerurilor împărăteasă

Porfiră de iubire şi pruncă preaaleasă

Iubirea ta de oameni este ocean de lacrimi

Ce curge în veşnicie.

 

Şi chiar şi cei pierduţi de ţi se roagă ţie

Ies la liman cu bine, cu mila ta de mamă

Ceea ce eşti milă şi nu tăgadă,

Cum suntem noi cei în  nevoi.

 

Preasfântă împărăteasă şi pururea Fecioară

Tu  stai în genunchi şi rogi pe Fiul tău-

Adu  o umbră de speranţă şi sufletului meu.

Străin în lumea asta, în care toate se sfârşesc,

Greşesc mereu păcătuind şi uit tot ce-i firesc.

 

Grăbind vino spre noi, Preasfântă Împărăteasă

Ce eşti iubirea sfântă de îngeri preaslăvită

Curată floare din Ceruri şi mamă preaiubită

Şi pururea Fecioară.

 

Vino şi ne arată milă, căci după ea tânjim.

Avem nevoie de tine, ca de o dulce poartă

De graţie divină, de har şi de iubire,

De harul Duhului Sfânt, ca  scut în veşnicie.

Flori de iubire

 

femeie cu plasa

Coloana desenată de mâna ta emblemă,

Jucându-se cu linia obscenă,

Pune pe foaia albă imaculată

Morala efemeră.

 

Şi lăcrimez în mine  ca într- o peşteră nocturnă

Ce are hău şi picturi rupestre.

În mine sunt piei roşii ce frig cărnuri

Şi se hrănesc cu câte o poveste.

 

Nu mai ajunge carnea spre mâncare.

 Cu gura mea s-o muşc aş vrea,

Căci de ar fi nuferii de mâncare

Aş roade iubirea din florile de stea.

 

Şi rodul lor, un fruct nemuritor,

Născut în lume ca într-un cocon,

Din ruga universului în zbor

Şi din lumina de la sori.

 

Mi-e foame de iubire ca  de aer

 Să o respir şi să o înghit aş vrea

Să-mi crească-n trup aripi bizare,

 Să se răstoarne-n mine tot ce este stea.

 

Mai mitologic decât cerul

Şi decât poveştile cu zei şi sfinţi,

Să ardă iubirea rănile subtile

Din bube, flori şi din părinţi.

 

Şi de voi fi fugară-n lume,

Precum Cain cel odios,

Din mitologic mă vor chema pe nume

Cei ce fac troc cu simplitatea lor.

alb si negru

 

Din volumul de versuri Flori de lotus.

a scris Ialina