Te cunosc dupa nume

 

decizii

Pe langa faptul ca exista o groaza de semnificatii ale unor nume care sunt date copiilor la nastere si ca Nostradamus se afla si el undeva pe aici prin ecuatia asta, este normal sa te intrebi daca numele anumitor vedete este direct proportional cu statutul lor. Mie mi se pare ca da si atunci Nostradamus avea dreptate, fara sa fi trisat in gandirea lui atat de conceptuala si profetica. Ma gandesc ca a te chema Magdalena este logic legat de Maria Magdalena din Biblie- deci ai asadar niste trasaturi care te arunca acolo si cred ca si destinul iti este trasat cam pe o anumita linie. Apoi sa te numesti Ioana si sa te alinte cei dragi Mihaela, cred ca iti schimba destinul la 180 de grade, ca nu mai stie lumea cum te cheama, sau de unde sa te ia. Eu in viata mea, de exemplu, am intalnit multe femei cu numele Mihaela care au ajuns unde vroiau si prin asta vreau sa spun ca este un nume predestinat succesului. Da ce te faci daca te numesti Alina si esti intr-o tara corporatista, in care sistemul este atat de minimalist incat iti vine sa iei primul avion si sa pleci in lume? Numele tau poate avea mai mult succes in tarile europene, acolo unde destinul tau se poate implini fara doar si poate in societatea de acolo.

De exemplu chestia cu numele este legata foarte mult de sfinti si va zic inca una: la catolici sfintii sunt atat de titrati, incat am observat ca numele lor coincid cu destinele celor pe care le poarta. O coincidenta fericita sau nu, oamenii astia din strainatate au un isntinct de conservare extraordinar care m-a uimit dintotdeauna si culmea ca sunt si atat de normali si de uniti in ganduri si in simtiri, incat ma intreb daca  va exista si la noi vreodata acest tipar de gandire. Practic sunt oameni care merg pe acelasi drum, fara sa se planga de probleme si neajunsuri. Cum e asta ca sa nu te plangi de neajunsuri si sa nu te vaicaresti toata ziua buna ziua?  Cred ca asta este lucrul pe care l-am admirat cel mai mult la oamenii astia, utilizand cuvinte simple, dar daca as utiliza altfel de cuvinte, cred ca le-as ridica o statuie la fiecare in parte, atat mi se par de meritorii oamenii astia.

Cu putina istorie si cu mult talent, s-au construit imperii si s-au ridicat cetati care mai apoi au dat nastere la cetateni care  traiau in cetate si  astfel se supuneau regulilor si legilor cetatii. Ca tot sunt eu pasionata de istoria antica a Romei si nu numai, din care noi am putea sa invatam multe si vorbind  de filozofii din acea perioada si  de strategii militari, asa cum a fost Alexandru cel Mare, care  a devenit artizanul unui imperiu ce  se intindea din Albania pana in Pakistan. Trist este ca el a murit la varsta de 32 de ani, fiind otravit.

Cum arata de fapt Alexandru cel Mare? Mai departe o sa va descriu in cateva cuvinte ca el era  un tînăr nu prea înalt (1,55 m), slab, cu o bărbie mai pronunţată şi cu un nas acvilin  (ca al tatălui său), lăsa vîntul să-i ridice părul lung, arămiu. Ochii negri şi puţin bulbucaţi străluceau de dorinţe încă neîmplinite: vroia Troia, vroia Asia, Persia, India, vroia LUMEA! Îmbrăcat într-o armură făcută din plăci metalice, strălucitoare, îmbinate cu cureluşe din piele, pe piept avînd capul înfiorător al unei divinităţi uitate, scruta zarea, în timp ce preoţii jertfeau un bou negru al cărui sînge îl aruncau în mare, pentru îmbunarea zeilor. Ajungînd la ţărmul Asiei, el va sări primul din corabie, punînd piciorul pe acest pămînt, ca un stăpîn. O sa va redau cateva detalii despre viata lui Alexandru cel Mare, a carui destin este fascinantam fost fascinant si chiar cred ca oamenii marisi ma refer la cei ce au murit tineri (asa ca si Alexandru cel Mare), au construit in scurta lor viata mai mult decat  au construit predecesorii sai in o suta de ani.

Cei care au complotat impotriva lui in final, au fost cei din jurul lui. Dar alte relatãri ne vorbesc despre altceva. Astfel, Alexandru devine febril chiar în timpul banchetului, mai exact dupã ce bea o cupã de vin, dupã care îşi fac loc şi alte simptome precum dureri insuportabile, convulsii şi delir. Nu este menţionatã însã febra. O durere mare dupã consumul de vin ar sugera otrãvirea, dar Plutarh o neagã cu desãvârşire.

Cine sã-l fi otrãvit? Filmul lui Stone nu dã un rãspuns, priviri dubioase schimbându-se între companionii lui, dar nicio clarificare a identitãţii fãptaşului. Mulţi autori greci şi romani îi aratã cu degetul pe Antipater, pe care Alexandru îl lasã pe tronul Macedoniei, şi pe fiii sãi, Cassander şi Iollas. Antipater avea într-adevãr motive sã se descotoroseascã de rege, pentru cã tocmai fusese chemat în Babilon şi nu cu gânduri paşnice. Autorii povesteau ca Antipater şi-a trimis fiul la curtea regelui cu o cantitate de apã colectatã din legendarul râu Styx, despre care se credea cã ar curge puţin şi în nordul  Peloponezului;apã transportatã într-o copitã de mãgar, singura pe care nu o eroda. În Babilon ”cupa” ajunge la fratele sãu Iollas, ”paharnicul” lui Alexandru. Elementele de bazã sunt aceleaşi în relatãrile antice, diferã doar detaliile. Uneori Aristotel apare şi el în complot, alteori Medius. Evident cã pânã de curând istoricii au clasificat relatarea drept fantezie, probabil o tentativã de a-l submina pe Antipater. Chiar şi ideea cã apa de râu ar putea fi toxicã pãrea absurdã.

În 1913 clasicistul J.G. Frazer declarã cã apele râului Mavroneri, identificat cu legendarul Styx, sunt curate. Dar în 2010, la o conferinţã în Barcelona, istoricul Adrienne Mayor şi toxicologul Antoinette Hayes susţin cã pe lângã Mavroneri calcarul ar fi putut cu uşurinţã întreţine o bacterie letalã numitã calicheamicinã, care ar fi putut provoca o moarte similarã celei descrise pentru Alexandru cel Mare. Cassander cãlãtoreşte din Europa în Asia cu câteva sãptãmâni înainte de declansarea simptomelor regelui, plus cã el ordonã execuţia mamei, soţiei şi fiului lui Alexandru. Totodata şi spânzul intrã în discuţie, plantã folositã foarte des de medicii greci, dar letalã în doze mari. Chiar şi aceştia se poate sã-l fi omorât încercând sã-l vindece…Oricum, este dificil de realizat o analizã toxicologicã la 2300 de ani dupã eveniment.

Ce avea el de gând în Africa, Carthagina şi Coasta Mediteranã cerea puţin cam mult de la ofiţerii sãi. Cu toate acestea, autorul respinge ideea otrãvirii, pledând pentru boalã şi descurajãrile oamenilor sãi. Şi aşa continuã dezbaterile şi misterul se tot adânceşte, mai ales cã s-au înmulţit variantele şi nu mai persistã dihotomia de dinainte (otravã vs. boalã):boalã+otrãvire, otrãvire din greşealã, etc. Dacã s-ar gasi mumia cu totul altfel ar sta lucrurile, dar aceasta a dispãrut prin secolele III-IV. Între timp cercetãtorii vor continua investigaţia analizându-i pe Plutarh, Arrian, Diodor, Iustin sau Quintus Curtius.

Asa ca dragi prieteni, cu acest articol am atins un subiect destul de scortos pentru lumea feisbucista, dar  a vorbi despre Alexandru cel Mare aici pe blogul meu, pentru mine este  un mod cat se poate de transparent de a ma exprima pe blog.

Si ce spuneau cei din antichitate? ca filozofia si observatia sunt  cel mai inalt grad de constiinta al omului. Iar destinul nu ni-l facem noi, ci  ne este  dat de Dumnezeu.

 

 

 

Sfarsit de eclipsa

 

luna

 

Sub imperiul supremei ignorante de a trece cu vederea eclipsa de luna, care este un eveniment clar-obscur si atat de admirat de lume, incat si-ar dori sa o ia cu ea in pat si acolo sa faca un amor nebun, ma situez si eu undeva intr-o pozitie de semi-ignoranta, dar constientizata cel putin. Dupa ce eclipsa a disparut si  s-au mijit zorile teribile, ca luna cu eclipsa ei s-a subtilizat si a cazut intr-o grota din cer, departe de noi si de asternuturile noastre, inca fidela in apucaturi vreo doua saptamani de acum incolo- chiar si mai bine de atat. Apoi sa ne reluam rutina? cum am putea, cand se acopera luna care in noptile astea feerice a aratat ca o minge de aur, prea trista spre a fi aruncata in neant si prea sterila spre a face pui de aur?

Daca mi-am pus dorinte la eclipsa asta care e chiar in semnul meu zodiacal? pai da,,, dorintele mai trebuie sa aiba si spirit si suflu si sa fie si furate destinului- constientizate, visate, voite, trecute prin filtrul inimii si al ratiunii, impunse cu sageti de concentrare si rugi si chiar vizualizate, ca pana la urma sa ne regasim in ele, noi fiintele care ne cautam pe noi insine si  care nu putem avea decat ceea ce am avut si pana acum. Asa cum nu putem pierde decat ceea ce nu avem, noi care am venit aici sa ne reamintim ca am fost odata in aceleasi ipostaze, calatori si pelerini ai aceleiasi planete…

Si ca sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu, nu ar fi rau sa ne dorim sa ne apropiem de spiritualitate, intr-o asa vibratie puternica pe care ne-a dat-o aceasta eclipsa de luna. De exemplu v-ati gandit sa faceti un pelerinaj vreodata? daca nu sunteti destul de siguri pe treaba asta, eu zic sa il faceti pentru experientele pe care le veti trai acolo. Stiti voi pelerinajul gen „El camino de Santiago del Compostela”- pe jos, cu o carja si cu o pelerina de ploaie in spate- asa scrie si la Biblie, nu? nu degeaba toti care au parcurs drumul asta, s-au vindecat interior. Bine, ca poate fi si drumul Crucii pe Golgota, la fel de bine, voi alegeti, eu v-am aruncat pastila. Si apoi o sa mai vorbim despre experientele pe care le-ati avut… Daca voi fi si eu una din pelerinii aia, nu o sa-mi para rau catusi de putin, pentru ca stiu ca am multe de explorat si de utilizat : viata, credinta si aventura. Subit, m-am vindecat de mine povestindu-va lucrurile astea, ceea ce va doresc si voua!

 Va continua…♣♣♣