Picaturi de iubire

 

 

inger

 

Avem nevoie de cuvinte care sa ne intareasca si sa ne aminteasca  ca suntem fiinte divine. Fiintele divine care suntem,  se hranesc cu iubire si avem nevoie orice s-ar spune, sa ascultam cuvinte frumoase si puternice, care sa ne aduca acel strop de lumina, iubire, duiosie si intelegere. Cuvintele noastre daca sunt venite din iubire, sunt foate puternice si au forta de a ne iubi si mai mult pe noi insine.

Fiecare zi ar trebui presărată cu gânduri bune, pozitive, frumoase, menite să aducă soarele în viața noastră.

Fiecare zi ar trebui trăită gândind curat, simplu, entuziast.

Gândește frumos despre alții și frumos se va gândi și despre tine. :
  • “Nu veți fi niciodată fericiți, dacă așteptați mereu pe cineva să se gândească la voi, să vă înțeleagă, să vă ajute, să vă iubească, fiindcă toate lumea are grijile și problemele ei. Cineva va fi poate aproape de voi un moment, dar în clipa următoare va fi ocupat în altă parte și va trebui să vă descurcați singuri. De aceea vă sfătuiesc: nu vă bazați atât de mult pe alții, deoarece atenția, prietenia, iubirea lor sunt prea nesigure. Într-un moment vă simțiți înțeleși, susținuți, dar ce se va întâmpla în momentul următor? Nu trebuie să așteptați nimic de la alții, și mai ales iubirea lor. Ea poate veni, desigur, poate veni chiar fără încetare; dacă vine, să fie binevenită, și veți mulțumi Cerului, dar nu trebuie să o așteptați. Vreți să fiți fericiți? Nu cereți să fiți iubiți, ci iubiți voi, zi și noapte, și veți fi mereu fericiți. Poate că într-o bună zi veți întâlni o iubire formidabilă… Da, de ce nu? Aceasta poate veni, dar să nu o așteptați.” (Omraam Mikhaël Aivanhov)
  • Pe măsură ce am început să mă iubesc m-am eliberat de tot ce nu era benefic pentru sănătatea mea – mâncare, oameni, lucruri, situaţii, şi de tot ceea ce mă trăgea în jos sau departe de mine însumi. La început am numit această atitudine ‘egoism sănătos’.Astăzi ştiu că se numeşte ”iubire de sine (Charlie Chaplin)
  • Oamenii sunt deseori nerezonabili, ilogici şi egocentrici; Cu toate acestea, Iartă-i. Dacă eşti amabil, Oamenii pot să te acuze că ai motive egoiste sau că urmăreşti ceva; Cu toate acestea, Fii amabil. Dacă ai succes, vei dobândi câţiva prieteni falşi şi câţiva duşmani adevăraţi; Fii de succes oricum. Dacă eşti onest şi sincer, oamenii pot să te înşele; Cu toate acestea, Fii onest şi sincer. Ceea ce construieşti de-a lungul mai multor ani, cineva poate să distrugă peste noapte; Cu toate acestea, Construieşte. Dacă găseşti serenitatea şi fericirea, ei pot fi geloşi; Fii fericit oricum. Dă lumii ceea ce ai mai bun, şi poate să nu fie de ajuns niciodată; Cu toate acestea, Dă lumii ceea ce ai mai bun. Vezi tu, analiza finală este între tine şi Dumnezeu; Nu a fost oricum niciodată între tine şi ei.” (Maica Tereza)
  • „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”- Sfantul Apostol Pavel,3-67
  • Dragostea este o forţă care ne dilată (şi această dilatare se regăseşte în mişcările respiraţiei), care ne leagă de toate fiinţele, de tot universul.-
  • Sufletul omului nu este altceva decât un paradis… Nimic nu se poate compara cu marea frumuseţe şi capacitate a unui suflet; oricât de ascuţite ar fi minţile voastre, ele sunt incapabile să se înţeleagă pe ele sau să-l înţeleagă pe Dumnezeu, întrucât, aşa cum El ne-a spus, El a creat în noi propria Lui imagine şi asemănare.- Maica Tereza
  • „Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite departe, stă pe loc, scoate la iveală, împarte cu alţii, vindecă.” – Neal Donald Walsh
  • „Dumnezeu iubeşte fiecare părticică din tine!”- Neal Donald Walsh
  • “Cea mai bună zi din viaţa ta este aceea în care decizi că viaţa ta îţi aparţine ţie! Fără scuze şi pretexte… Fără cineva pe care să te poţi sprijini, baza sau pe care să-l poţi acuza. Darul este al tău – este o uimitoare călătorie – şi numai tu eşti responsabil pentru ceea ce trăieşti. Aceasta este ziua în care viaţa ta începe cu adevărat!” –Bob Moawad

Femeia zeita a lumii

 

 

Arhetipul femeii- zeita a pamantului , a iubirii si a frumusetii, iata care este valoarea ei adevarata. Dincolo de lumea trista si pragmatica, femeia trebuie sa se dedice ritualelor, rugaciunii, meditatiilor, precum vechile preotese care erau vindecatoare ale trupului si inimilor. Femeia care are focul sacru al pantecelui lumii, ar trebui sa fie precum o floare de aur, spirituala si terapeuta, desi ei i s-au furat demult mintea si puritatea spirituala. Pantecele lumii este pantecele Mamei supreme, care este fecioara Maria, Maica Domnului. De aceea ca sa DESCOPERIM floarea de aur a feminitatii din noi, trebuie sa privim in urma la istoria preoteselor vestale (la cea mai buna varianta a femeii) care erau sfintite pentru a sluji in temple. De aici ma gandesc la templele noastre, la templul trupului femeii in care se  ascund atatea binecuvantari de care noi femeile de azi am uitat. Binecuvantarile de a ne onora iubirea, feminitatea, organele feminine care asteapta din partea noastra sa fie iubite, acceptate si aduse la lumina prin compasiune si iubire. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne negam feminitatea, ceea ce azi este normal, sa ne inlocuim sentimentele si senzualitatea cu biroul si relatia cu barbatii, care ne vor atat la munca cat si pe strada, o parte masculinizata a conceptului de femeie. Credeti-ma ca si femeile din trecut care faceau parte din ierarhia vestalelor, traiau alaturi de oameni politici si chiar aveau un rol preponderent in societatea din Roma ( si nu cred ca nu se confruntau cu probleme  sociale si de responsabilitate), dar isi pastrau cu sfintenie ritualurile si onorau ceea ce erau- adica femeia, templul sfant care suntem fiecare dintre noi. Ceea ce azi se cheama traditie, atunci se chema altfel, dar avea acelasi scop de a pastra si a sfinti cea mai sfanta parte din noi, cele ce suntem cheia spre iubire si fertilitate. Faptul ca suntem senzuale este mai mult decat orice lucru placut omului, dar poate ca tocmai asta a dus la razboaie si la pedepse ale zeilor care  au iubit prea mult femeia, incat au ajuns sa se coboare pe pamant si sa se impreuneze cu ele.

Existau si in vechime preotese vestale care erau obligate sa traiasca in castitate si care erau privilegiata in Roma. Ele se numeau Sacerdos Vestalis
…adică preotesele vestale. Acesta este numele oficial al celor care slujeau în templul Vestei. În popor, ele erau însă cunoscute ca Virgo Vestalis, adică „virginele vestale”. Întemeierea Ordinului Vestalelor a avut loc cândva în secolele VIII-VII î. Hr. şi se datorează Împăratului Numa Pompilius. Istoricul Livius susţinea că Numa a fost cel care a decis ca vestalelor să li plătească salarii din trezoreria publică. Aulus Gellius continuă supoziţiile lui Livius, scriind că, la întemeierea Ordinului, însuşi Numa a luat fetele din casele părinţilor. La început, numărul vestalelor era de patru, pentru ca mai apoi să crească la şase şi respectiv la şapte. Primele vestale au fost Gegania, Veneneia, Canuleia şi Tarpeia, scrie Varro. Pentru ele a fost ridicat un mic templu rotund cu coloane, în

For, pe colina Palatinului.
De la începutul existenţei, ordinul Vestalelor s-a bucurat de privilegii în Imperiul Roman, iar preotesele aveau mai multe drepturi decât femeile obişnuite. De exemplu, vestalele erau transportate cu un fel de trăsură acoperită, ce era precedată de un lictor, iar alaiul avea întotdeauna prioritate pe străzile Romei. Dacă în drum spre locul de execuţie, un condamnat la moarte întâlnea o vestală, acesta era iertat şi eliberat. La jocuri sau în amfiteatre, vestalele aveau locuri de onoare. Cu multă încredere erau onorate vestalele atunci când era vorba de treburile statului: li se încredinţau documente, jurăminte sau testamente, precum cel al lui Cezar sau Marcus Antonius; vestalele puteau elibera condamnaţi printr-o simplă atingere şi aveau dreptul să aibă proprietăţi. Persoana lor era socotită a fi sacrosanctă, aşa că cine făcea rău unei vestale era pedepsit cu moartea.

Namaste!

 

 

Numai ganduri bune

 

A fost odată un preot atât de sfânt, încât nu putea gândi niciodată ceva de rău în legătură cu cineva, oricine ar fi fost el.

Într-o zi, el s-a aşezat la o masă într-un restaurant şi a comandat o ceaşcă de cafea, singurul lucru pe care îl putea servi, căci era o zi de post. Spre surpriza lui, el a văzut la masa vecină. un tânăr din congregaţia lui, devorând cu mare poftă o friptură imensă

– Sper că nu te-am şocat, părinte, i-a spus tânărul, zâmbind.

– Nu! Bănuiesc că ai uitat că astăzi este o zi de post şi de abstinenţă, i-a răspuns preotul.

– Nici vorbă. Ştiam precis acest lucru.

– Înseamnă că eşti bolnav şi doctorul ţi-a interzis să posteşti.

– Nici vorbă. Pleznesc de sănătate.

La care, preotul şi-a ridicat ochii către cer şi a spus:

– Ce exemplu minunat ne oferă tânăra generaţie, Doamne! Iată, acest tânăr preferă să îşi mărturisească păcatele, decât să spună o minciună!