Cadourile sunt ecoul unei emoţii din fiinţa noastră

 

Majoritatea oamenilor fac cadouri în mod anapoda, neavând ca obiectiv mulţumirea celui  căruia i se adresează.

De multe ori persoana care primeşte cadoul se simte mai mult decât jenată de obiectul sau flecuşteţul, care ar trebui să fie dăruit în aşa fel încât cel ce îl primeşte să se bucure realmente de el. De asemenea refuzul cadoului, îl  pune pe cel care îl oferă, într’o situaţie neavizată, învăţând el singur pe pielea lui, ce înseamnă să fii drăguţ şi să fii tratat in mod invers proporţional cu gestul tău de mărinimie.

cadouri

Nu degeaba se spune că zodiile de foc sunt cele mai generoase, dar având în vedere că în viaţa de zi cu zi ne întâlnim şi cu alte tipuri de personalităţi, este frumos să nu le dăm apă la moară celor care au drept scop refuzul.

Un echilibru trebuie căutat şi găsit, altfel cadoul poate crea resentimente, adică orice bine se plăteşte cu opusul său. Astfel încât aceasta vă poate costa în plan relaţional şi  afectiv.

Sunt bineînţeles şi momente sensibile în viaţa noastră, când un cadou simbolic valorează mai mult decât unul scump. O singură floare sau un obiect modest, are această încărcătură în plan spiritual şi  sufletesc.

Woman making heart symbol with snowy hands

Câteva reguli în ce priveşte  cadourile sau despre cum să fii iubibil ♥♥♥

nu se oferă drept cadou bani, decât angajaţilor tăi.

nu se oferă cadouri de regulă, care depăşesc nivelul material al celui care le primeşte.

nu se oferă dulciuri sau ciocolată celui care vrea să slăbească.

nu se oferă ţigări cuiva care tocmai s+a lăsat de fumat.

nu se oferă cadouri drept parfumuri, săpunuri, sprayuri decât unor apropiaţi care îşi doresc aşa ceva, sau în familie.

nu se oferă copiilor cadouri care ridică o problemă părinţilor, cum ar fi animale de companie, poney, jucării periculoase.

În concluzie, un cadou este un obiect, un gest sau un dar simbolic care aduce veselie, descreţeşte frunţile şi nu intră cu bocancii în viaţa celui care îl primeşte. Dacă vrei să fii autentic şi nu delăsător, dacă vrei să fii discretă şi feminină chiar şi atunci când dăruieşti un cadou, ţine cont că acesta nu ţine nici de studii, orgolii, culoarea părului, sau tinuta vestimentara.

Din Codul bunelor maniere pentru toate vârstele♣♣♣♥♥♥

 

Cum se fac prezentările în codul bunelor maniere

Cum îți poate fi de folos codul bunelor maniere?

romantic dinner
ea.md

Ne întrebăm de multe ori dacă mai există cavaleri, gentlemani sau dacă mai există un cod al bunelor maniere pe care trebuie să îl respectăm în anumite locuri unde ne duce destinul și viața. Fără aceste reguli pe care e musai să le știm, nu numai că lăsăm o impresie proastă, dar e posibil să ne fie dat de gol statutul social, sau apartenența dintr-un neam mai puțin evoluat. De la clasicul „nu vorbi cu mâncarea în gură” (de care ne-am lovit toți când am fost copii), până la celelalte reguli ale unui cod bine stabilit, sunt multe lucruri de care trebuie să ținem cont, atunci când ne aflăm în situații și în locuri deosebite.

Codul bunelor maniere este un sistem de percepte care sunt bine integrate în mediile înalte și nu numai. Eu de exemplu am avut ocazia ca în familia mea să se practice acest cod al bunelor maniere, care mi-a fost insuflat de tatăl meu, care a fost militar. Apoi mai târziu de o mătușă care era pe cât de complexă, pe atât de manierată. De exemplu la masă se puneau pahare de cristal și lingurițe de argint, alături de șervețele albe. Fața de masă era albă și atmosfera era întotdeauna plăcută, pentru că nu aveai voie să vorbești decât anumite lucruri, dar cu mult amuzament și umor. Vorbind despre citate din cărții și observând  pe ceilalți în tăcere, totul având un șarm aparte pe care rar îl mai întâlnim astăzi.  Discuțiile cuprindeau idei din cultura generală, literatură, religie și multe alte subiecte general valabile.

Sper că v-am făcut curioși, pentru că bunele maniere nu vor dispărea niciodată și după părerea mea, un gest făcut la timpul potrivit îți poate salva nu numai pielea, dar uneori și viața. Cel puțin avantajele pe care ți le poate aduce faptul de a te purta impecabil într-o situație, este un fapt care îți poate aduce foarte multe avantaje și te poate salva de la situații de viață greu de prevăzut. Tot așa zic eu se poate întâmpla și cu o replică bine plasată, care te poate face memorabil și prin care poți lega prietenii de o viață.

Englezul și codul bunelor maniere

Englezul cel întrutotul manierat ar fi  în stare să stea o seară întreagă singur, deși în jurul lui vor conversa, vor petrece și vor bea zeci de oameni. Motivul? Nu l-a prezentat nimeni.

Societatea mai veche sau mai nouă a avut dintotdeauna un set de reguli în domeniul prezentărilor de persoane

-la o întâlnire comună, gazda va face prezentările, deoarece ea îi cunoaște pe toți participanții

-prezentările vor începe cu cei mai mici în ierarhia socială și cu cei mai tineri

Codul bunelor maniere între femeie și bărbat

-întotdeauna bărbatul va fi prezentat femeii și nu invers

-întotdeauna tânărul va fi prezentat celui mai în vârstă

-întotdeauna inferiorul va fi prezentat superiorului

-întotdeauna o persoană singură va fi prezentată perechilor sau grupurilor

-Dacă la o prezentare se va face schimb de cărți de vizită, primul care va oferi cartea de vizită va fi persoana cu rang mai mare, sau dacă e vorba de un bărbat și o femeie, femeia va oferi prima cartea de vizită

-persoanele cu funcții mari, vor fi prezentate doar cu funcția și rareori cu numele

-Când este prezentată o pereche, soț-soție- prezentarea se va face potrivit formulei „domnul și doamna X’

-când se prezintă familii altor familii, primii prezentați vor fi cei mai în vârstă și cu grad social mai mare

-este posibilă și auto prezentarea mai ales când persoana în cauză este singură

-la plecarea de la o petrecere, invitații de grad inferior nu vor spune în nici un caz „la revedere”, ci „bună seara”, sau „bună ziua”, „bună dimineața”.

Uganda din România

Dragi prieteni, astăzi vreau să vă vorbesc  despre un job în învățământ pe care l-am avut pentru un an de zile, într-un sat uitat de lume, unde copii de țigani erau mai necăjiți ca cei din Uganda. Mi se strângea inima când mă duceam la ore și vedeam la clasele mici, copii murdari pe față, cu hainele rupte și murdare, mirosind a fum. Eu i-am asociat cu cartea Mizerabilii, și mai exact cu Cosette. Satul Băcești, este un sat din județul Vaslui, unde majoritatea locuitorilor fac parte din casta șătrarilor, deci o comunitate cu reguli proprii. Din păcate, am auzit că ei trăiesc în case în care nu se poate trăi așa ușor, casele lor fiind în același timp și grajdi pentru măgar. Ei stau cu casa căzând pe ei, și chiar nu știu din ce se descurcă pentru traiul zilnic. Copiii de țigani, erau în majoritate analfabeți, chiar și când ajungeau în clasele mai mari, pentru că nu aveau condiții să învețe. Mi s-a strâns inima când am văzut atâta suferință și mizerie umană. În sinea mea mi-am spus că locul acela este uitat de Dumnezeu și oamenii aia aveau nevoie de sprijin material mai mult decât copiii din Uganda. Faptul că erau murdari pe față de funingine, că iarna nu aveau nici strictul necesar, nu mai zic de lemne ca să se încălzească, este strigător la cer. Eu mi-am dorit dintotdeauna să fac voluntariat pe undeva prin Africa, dar uitându-mă în urmă, mi-am dat seama că am făcut voluntariat la o școală unde analfabetismul este în floare, cu câteva clase excepție. Și zic asta, dragii mei, pentru că salariul care mi se dădea atunci pentru a fi suplinitoare de religie și franceză, avea valoarea unui coș de cumpărături. Acestea erau salariile în 2014 în acest județ uitat de lume.  Cu toate astea, nu m-au  interesat condițiile grele în care am lucrat, și faptul că salariul era practic un fel de bacșiș la nivel de Vaslui, ceea ce cred că se întâmpla și în restul țării, nu numai acolo. 

În acest loc uitat de lume, mai nou, am auzit că s-a implicat o fată care este baptistă și merge și ajută aceste comunități de oameni săraci, cu produse, lemne și chiar le construiește case. Domnișoara a plecat din București de la un job în marketing și s-a dus să ajute familiile sărace din zonă. Văd tot timpul postări pe Facebook cu ea și  cu ajutorul pe care îl acordă acestor oameni uitați de toți. Nu pot decât să o felicit pentru inițiativa pe care a luat-o și să îi doresc curaj și putere de a continua ceea ce a început.

La polul opus, se află un alt sat din zonă, numit Parpanița, unde un preot cu suflet uriaș, a construit case pentru familiile sărace, precum și cantina socială a bisericii, unde le dă masă zilnic.  Le-a făcut o bibliotecă și îi susține să studieze la universitate. Oamenii din sat spun că nu au avut preot așa niciodată și sunt foarte mulțumiți de minunile care se întâmplă în viața lor. Și toate astea, le-a făcut din banii lui. Implicit și calitatea vieții acestor oameni, a crescut simțitor și se simt ajutați și ocrotiți de un om cu suflet mare.