Una -alta, despre carti

Am primit saptamana asta , coletul cu cartea Pendulul lui Foucault  scrisa de ireprosabilul scriitor, Umberto Ecco!  Cartea  a fost publicata in 1988 si este o carte de referinta a lui Umberto Ecco, dupa  Numele trandafirului, pe care am bifat-o pe la 20 de ani! Deja am ajuns la pagina 250 si va spun cu mana pe inima ca  merita sa o cumparati! Eu am achizitionat-o de la editura Polirom, dar de pe situl Libris.ro, care au uimitoare promotii la carti. Pe a mea, am achizitionat-o la umilul pret de 23 de lei!!IMG_20160402_103007

Am gasit in carte, un  scriitor, care vorbeste cu interlocutorii sai, intelectuali si ce sa va mai spun? cartea abunda in neologisme, caci recunosc ca stau cu DEX-ul  de pe Google,la indemana si are niste descrieri fantastice{!!!}ale celor mai mici amanunte ale vietii! Nu ma intelegeti gresit, cartea e cat se poate de realista, trateaza subiectul templierilor, si o oarecare conspiratie a unor grupari secrete, care la un moment dat, preiau franele  descoperirilor lor, pe acest subiect! Este cool cartea!! pe mine ma tine in priza si n- o pot lasa din mana decat dupa ore bune de citit!!! chit ca mai trebuie sa mai fac si cate alte cele!

Aici, ma aflam saptamana trecuta, la Mall la Afi Pallas Cotroceni. Va plac pantofii mei roz? Si nu , nu sunt blonda de la Drept, cu Cadilag roz, ci doar bloggarita cu pantofi roz si suvite blonde, mai nou!! Kisses!!!

Taximetristul crepuscular

Intr-o dimineata pe la 5, ma sculai sa ma duc la gara, sa iau trenul spre Moldova. Zis si facut. Pun mana pe telefon si sun la doua agentii de taxi, sa vina sa ma ia din fata blocului. Imi spune dispecera ca in cinci minute, soseste taxiul, de la „Pelicanul”. Eu aveam scris pe carnetel, doua firme de taxiuri:” Pelicanul” si „Taxi 2000”. Cobor jos in fata blocului si soseste un taxi, de la o alta firma, cu un sofer tanar si din cale afara de tupeist. Buna dimineata!, ii zic politicos. Sunt clienta cutare, eu v-am chemat! La care el, imi arunca in zeflemea, ca nu  sunt eu clienta la care a venit. Ok zic, mai astept. Poate mai este altcineva pe strada, care a chemat un taxi! Trec cinci minute, zece minute si ma duc la el, sa negociez si sa  dezleg misterul care invaluia intreaga situatie. Domnule, eu am chemat taxiul! Doamna nu auziti, ca nu e numele dvs in inregistrarea de la dispecerat? Ok! si atunci cum facem? daca clientul dvs, nu a aparut, nu ma puteti duce pe mine, la destinatie? Doamna, eu nu pot sa imi pierd clientul! Nu va pot duce! Domle’, dar pierd trenul! Atunci, pune mana pe telefon- acest sofer care cred ca avea chef de cearta si de contrazis cu cineva la cinci dimineata  si care cred ca era intr-o bula crepusculara, caci nu vroia sa realizeze, ca eu sunt clienta cu pricina. Si suna la dispecerat. Alo! Clienta Moldovanu a facut apelul catre firma noastra? Nuu! era un cu totul alt nume! Si ma intreaba: doamna la ce firma ati sunat? La „Pelicanul”, zic eu, destul de contrariata si amuzata in acelasi timp. Intre timp, iese sotul meu la geam si ma intreaba: draga, nu a venit taxiul? A venit , zic! dar nu ma recunoaste de clienta! Situatia era cat se poate  de verde, caci timpul meu se scurgea si eu trebuia sa prind trenul. Doamna, noi nu suntem „Pelicanul”, suntem ” Cobalceescu”! Pai eu am sunat la „Pelicanul” si ma intorc iar nedumerita pe banca. Scot carnetelul si ma uit la numerele de telefon cu taxiuri si la numarul de telefon pe care am sunat. Domle’, am sunat la „Pelicanul”, la numarul asta! si ii zic numarul. In graba mea, confundasem numerele de telefon  si am trecut numarul de la Cobalcescu la Pelicanul. Si imi zice taximetristul crepuscular: pai, asta e numarul de la Cobalcescu! Doamna, nu stiti nici adresa , nici taxiul! Da, zic, dar totusi sunteti aici! Da, era  sosit in fata blocului de douazeci de minute si nu a catadicsit, decat dupa o lunga lamurire si filozofie, sa ma duca la gara cu pricina. In cele din urma, m-am suit in taxi si crepuscularul taximetrist, intr-o apoplexie de contrarii si de intreabari, s-a convins  ca eu sunt clienta lui si ca eu chemasem taxiul. Nu de alta, dar  celelalte firme, erau concurenta si nu se cadea sa chemi un taxi de la concurenta si sa te duc eu, care sunt foarte corect si mai catolic decat insusi Papa!

Asa ca daca o sa va loviti de astfel de taximetristi, sa nu va intrebati de ce ati pierdut jumatate de ora, ca sa il convingeti ca dvs sunteti clientul lui si ca dvs. vreti sa il platiti pentru serviciul de a va duce la destinatie. Si sa nu va mirati ca uneori, realitatea bate filmul!

 

 

Am vizitat conacul Balcestilor

Am vizitat conacul Balcestilor, de pe  Valea Topologului, din Valcea. Peisajul este de vis, coline cu paduri cat vezi cu ochii, dealuri pline de istorie si de pitoresc. Ziua s-a vazut insorita si soarele stralucea prin desisul padurilor. Dupa calatoria cu masina, am ajuns pe Valea Topologului si printre padurile inverzite, cu multa fala , am gasit un conac- muzeu, plin de istorie. Aici, au locuit parintii lui Balcescu si rudele acestuia. Pe aici a trecut si Eminescu in vizita si a poposit printre zidurile deosebit de frumos construite.  Ce sa mai?familia lui Balcescu, a fost o familie burgheza,aristocrata, care si-a trimis fiul, la studii in Paris. De acolo, el nemeiputand continua studiile, datorita costurilor foarte mari, s-a inrolat in armata si s-a ridicat din grad in grad.Nicolae Balcescu a fost prezent in viata politica din timpurile sale si in miscarile revolutionare din timpurile sale.

Am mai vizitat o bisericuta, care a fost contruita cu donatii din partea satenilor si care ulterior, a devenit proprietatea Balcestilor, datorita donatiilor facute.Ce m-a mai impresionat in mod placut, a fost foisorul de la etaj, unde Balcestii isi invitau prietenii si multe cunostinte aristocrate, ca si ei.IMG-20150719-WA0013 IMG-20150729-WA0023 IMG-20150729-WA0021