Impresii despre Papa

Dragi prieteni,

astăzi  scriu un articol despre vizita istorică a Papei Francisc în România, care este  deosebită și plină de multe semnificații. M-am hotărât să scriu despre acest subiect, în urma multelor comentarii pe care le-am văzut pe rețelele de socializare și mărturisesc că  unele m-au uimit, iar altele m-au intrigat în mod neplăcut. Dar cel mai important este că ne putem bucura de noi și de binecuvântările lui Dumnezeu în viața noastră.

Fără să  intru în detalii teologice, vizita Papei cred că este ca o gură de aer pentru noi. Avem nevoie de toleranță azi mai mult decât oricând. Avem nevoie și de bunătate, compasiune, regenerare din propria cenușă, precum Pasărea Phoenix și de uitarea trecutului și a relelor  din jurul nostru și din noi.

Republica
Republica

Impresii despre Papa și vizita sa

 

Deși cred că noi românii suntem  foarte dezbinați și cei care ne conduc nu au ceea ce se cheamă umanitate,  cred că vizita Papei în aceste condiții sociale, este  providențială. Am simțit că ne unește ceva ce ne-a lipsit foarte mult timp și că se unesc contrariile dintre cele două confesiuni, ortodoxă și catolică. Cu atât mai mult contrariile din noi, care au devenit ca o piatră grea de moară ce atârnă de gâtul nostru și nu ne lasă să mergem mai departe. Eu una mărturisesc că m-am regăsit în vizita Papei, ca locație geografică pe harta României și ca și creștină care are nevoie de binecuvântarea celor mai mari.

Modestia  pe care Papa Francisc o afișează, ne face să ne gândim de două ori la viața pe care o ducem.

Faptul de  a iubi necondiționat- trăsătură pe care am văzut-o la Papa Francisc (și mai ales pentru că este o personalitate uriașă), este un prag care m-a șocat și care cred că schimbă valorile oricărei persoane  care sesizează acest lucru.

Prezența Papei este pur și simplu vie, tangibilă și are un pic din umilința pe care am văzut-o la Maica Tereza. Totuși când un uriaș al catolicismului vine la noi în vizită, mi se pare că lucrurile se așează  numai datorită acestei prezențe.

Ce m-a impresionat la Papă?

M-a impresionat  zâmbetul Papei, care spune că viața este un dar atât în umilință cât și în mărire.  Luminița de la capătul tunelului care poate fi văzută indiferent de cât de triști și abătuți suntem ca popor, este dată de credința fiecăruia dintre noi.  De fapt, aveam nevoie să fim în afara noastră un pic, ca să vedem ceea ce este cu adevărat bine pentru noi.

În legătură cu discursul Papei, m-a impresionat faptul că a amintit despre sacrificiul românilor plecați în străinătate și despre faptul că ei muncesc  pentru a-și ajuta familiile rămase în țară. Cred eu că este un fapt binevenit, mai ales că românii plecați sunt într-un fel adoptați de biserica Catolică, deoarece aceasta a dăruit locuri de rugăciune  comunităților ortodoxe române, pe tot teritoriul  Italiei. Sacrificiul acestor români este imens și mă bucur că  Papa Francisc i-a amintit în discursul său. Vorbesc mai ales ca una care a trăit în Italia niște ani și cunoaște viața românilor de acolo.

Trei cuvinte care îl caracterizează pe Papa Francisc

Modestia, pentru că a fi modest este o trăsătură a sufletului nobil și Papa Francisc este un astfel de om.

Inocența, pentru că zâmbetul sincer nu poate minți și transmite enorm de multă afecțiune.

Acțiunea de a merge înspre oameni, pentru că oamenii au cea mai multă nevoie de bunătate și de un mesager al iubirii lui Dumnezeu.

Vizita Papei cred eu că ne face să înțelegem mai bine cine suntem, cum suntem și ne face să ne găsim reperele  pierdute. Și deși venirea Papei este plină de semnificații religioase, totuși din ceea ce se vede cu ochiul liber, ne regăsim într-un context binecuvântat și într-o mare de  toleranță și  iubire creștinească, cel puțin pentru trei zile.

 

A consemnat Ialina 

 

 

22 de lucruri pe care le poți face ca lumea să fie mai bună

De multe ori avem intenții bune, dar pe care nu reușim să le ducem la împlinire, datorită ignoranței sau pur și simplu pentru că lăsăm să treacă momentul de bunătate pe lângă noi.

Gesturile mici sunt faptele bune care pot schimba lumea, începând cu noi. Să dăm mai departe cu mâinile noastre ceea ce ne-a fost dăruit cu siguranță și nouă.

  • Dacă mergi în vizită la cineva, du-i în dar fructe sau prăjituri făcute de casă. Astfel vei rupe plictiseala și proasta dispoziție.
  • Oferă-i unui cerșetor de pe stradă un bănuț. Cu siguranță îți va fi recunoscător.
  • Mergi în vizită la un azil de bătrâni și du-le din prăjiturile făcute de tine.
  • Dacă ești blogger, scrie despre cum am putea să facem o lume mai bună.
  • Trimite o scrisoare bunicilor tăi sau o felicitare părinților de sărbători.
  • Fă voluntariat pentru copiii orfani sau fă cursuri de prim ajutor, prin care poți ajuta oamenii să trăiască.
  • Dacă locuiești cu o colegă de apartament spală vasele sau fă curat, fără să îi spui. O să aibă o mare surpriză!
  • Dacă ai doi prieteni care nu se cunosc dar despre care consideri că s-ar înțelege bine unul cu celălalt, fă-le cunoștință.
  • Dacă locuiești în București și mergi la părinți într-o zonă defavorizată, du produse și haine unei familii sărace cu mulți copii.
  • Iartă pe cineva care te-a jignit.
  • Propune-ți să renunți la orgoliu în relația cu soțul sau iubitul tău, chiar dacă asta cere sacrificii.
  • Trimite un email de încurajare cuiva care are nevoie de o vorbă bună.
  • Amintește-ți de profesorul preferat  din liceu și trimite-i o felicitare de sărbători.
  • În zilele călduroase de vară, lasă la locul unde știi că stau cerșetori, o sticlă cu apă rece.
  • Fă un gest de bucurie pentru cineva în fiecare zi.
  •  Dăruiește cărți unor copii săraci, îndemnându-i să citească.
  • Dăruiește din hainele tale moderne unor adolescente care vor să fie în pas cu moda.
  • Fă voluntariat o săptămână, ceea ce îți va lungi durata de viață.
  • Ține ușa pentru o persoană străină sau unui bătrân care iese din bloc.
  • Predă în învățământ o perioadă, pentru ca să înțelegi cât de frumos este să fii învățătorul unor copii.
  • Transmite-ți cunoștințele celor care știu mai puține decât tine, având în vedere că te pricepi la un domeniu oarecare și că există oameni care au nevoie de cunoștințele tale.
  •  Fă-te folositor oriunde ești! Prin atitudinea ta, îi vei câștiga pe cei din jurul tău.

 

 

 

 

 

 

 

Aţi trăit vreodată un stil de viaţă care să nu vă dezamăgească?

Eu, da! Am trăit acel stil de viaţă nu un an, ci ani de zile şi m-a făcut să mă întreb de multe ori  de ce este o aşa mare diferenţă de trai acolo şi aici. Despre victimizarea noastră ca români,  sunt multe de spus. Românului îi stă în fire să se victimizeze, aşa cum americanului îi stă în fire să fie cu cinci sute de ani înaintea noastră. Cică dacă ajungi în America, nu poţi să nu te podidească plânsul la diferenţa de mentalitate de acolo faţă de cea de aici… O prietenă îmi spunea că după ce  s- a întors din America a plâns… probabil că a plâns de amarul  cu care ne primeşte ţara asta, ori de câte ori ne întoarcem în ea.

Italia este cu mult deosebită de România, cu toate comentariile haterilor asupra celor care se întorc de acolo şi înfundă spitalele cu boli nervoase. Da’ tu ai fost acolo?! ai bătut  la pas toată Italia şi ai văzut că sunt cu o sută de ani înaintea noastră? ai gustat din mâncarea lor de o fineţe ireproşabilă şi ai trăit în casele lor unde luxul este sută la sută roman, amintindu-mi de fiecare dată cât de scârbos este individul român, aruncând vrute şi nevrute celor ce lucrează în Italia?  ai bătut la pas catedralele lor, aşa încât ţi s- a schimbat percepţia despre tine ca om, ca fiinţă care este aparţinătoare unui spaţiu vast, mult mai vast decât ţara ta? „Ţoapele alea” care au muncit ani de zile în Italia, au susţinut economia unor zone defavorizate şi   banii pe care i-au făcut, i-au cheltuit tot în România, pe asta o ştii?? Şi care acum se confruntă în mass media cu multe alte injurii nemeritate.

italia, portofino

Mie uneia  viaţa din Italia mi-a priit la nivel pragmatic şi personal  şi recunosc că a fost prima mea iubire. Am vizitat Italia în lung şi în lat şi mi- a plăcut tot ce am văzut!  Nu poţi să îţi dai cu părerea despre  un stil de viaţă până nu îl trăieşti pe pielea ta, având în vedere  că  orice fapt trăit este ca o a doua natură!  Păi acolo şi soarele este mai strălucitor şi casele sunt atât de mari şi încăpătoare, încât tu nu poţi trăi  primitiv în aşa lume! Într-o lume în care stilul  roman  este împământenit încă de pe vremea împăratului Cezar, cu apelativul de rigoare Ave Cezar!♣♣♣

Nu poţi plânge şi nu te poţi victimiza în Italia, pentru că viaţa de acolo nu îţi permite. Pur şi simplu nu ai timp de aşa ceva, ai timp doar să trăieşti în ritmul lor -il dolce di fare niente. Apoi  să ai relaţii omeneşti de o demnitate maximă şi să trăieşti senzaţia că eşti într-o vacanţă continuă, care nu se mai termină niciodată. Cel puţin aşa am trăit eu! Şi faptul că te mai  afli înconjurat  şi de plaje cu mări albastre, nesfârşite, este cea mai mare dovadă a faptului că eşti într-o ţară unică.

Paste-Arrabiata

Mai ai timp apoi să lucrezi ca o persoană care face parte din familia lor. Şi să te bucuri  nimicurile  de zi cu zi, în care acest popor este expert.

Eu care sunt o persoană ce îmi dedic mult timp mie insumi şi  plăcându-mi atât singurătatea, dar şi  călătoriile, am găsit acolo multe variante de a trăi pe pielea mea şi pe gustul meu. Dar asta a cerut o capacitate uriaşă de adaptare la toate schimbările prin care am trecut şi care nu au fost puţine. De asemenea plăcerea de a întâlni necunoscutul şi o mare doză de umor, m-au ajutat întotdeauna. Neuitând totuşi nici o clipă că de câţiva ani m-am mutat în Bucureşti şi visul care mi-a acaparat tinereţea s-a terminat, totuşi rămânând cu zicala  cât a fost, a fost frumos. Mă aşteaptă poate alte aventuri, alte destinaţii, spiritul meu ludic şi explorator încă îmi dă bineţe în dimineţile în care mă trezesc cu faţa la cearceaf.

Revenind la dulcea Italie şi la faptul că am vrut să scriu pe blogul meu despre viaţa pe care am trăit-o acolo, am vrut să vă împărtăşesc şi vouă, prietenilor mei, câteva din trăirile  care m-au marcat.

Iar pentru ca să te victimizezi,  trebuie să vii în România. În Italia trăieşti totul aşa cum vine,   viaţa italienilor în general, nu poate fi decât bună-  ca să citez din înţelepciunea poporului italian. Nu zic că nu am întâlnit şi multe cazuri grave, doamne care aveau nevoie de ajutor ca de aer, destine triste, aşa cum sunt şi în România. Totuşi ceva m-a ţinut de-asupra disperării şi norilor negri din drumul meu. Pe de altă parte, ca nivel de trai şi de bogăţie nelimitată, Italia este o ţară foarte populară şi datorită climei meridionale. Ţara măslinelor şi a plajelor nesfârşite , dar şi ţara în care am întâlnit foarte multe cazuri de Alzheimer, cu care am lucrat şi care m-au marcat. Până la urmă fiecare în drumul lui are trăiri şi întâmplări unice şi pun pariu că dacă s-ar duce unii din cititorii articolelor mele acolo, ar trăi cu totul altceva.  Ăsta se cheamă destin şi mai ales şansă.