Oamenii in alb

citat eu

 

 

Am fost intr-o tara unde toti oamenii se imbracau in alb. Toti oamenii erau iubitori, prietenosi, de parca erau desprinsi dintr-un roman bun, in care toate personajele isi stiau lungul nasului si care le este locul, si aveau un cod de maniere prin care nu jigneau pe nimeni. Acolo ei stiau sa dea binete, sa zambeasca si sa te intrebe multe lucruri pe care pe ei ii interesa (si va spun ca ii interesau numai lucruri normale, ca pe restul nu dadeau nici doi bani), ceea ce mie mi se pare a fi un lucru bun. Tara de unde veneam eu, era tara unei framantari intense,  care numai civilizata nu se poate numi, la nivelul asta de intelegere a lucrurilor.

Strainii in tara lor erau primiti ca  niste musafiri de seama, pe care ii  asteptau demult timp sa vina, dar fara sa dramatizeze sau sa se isterizeze ca oamenii astia sunt diferiti de ei.

Strainii erau in pace, calmi, civilizati, vehementi uneori, nelasand nici un om din tara lor sa fie la voia intamplarii. Toti care veneau aici erau bine primiti, li se dadea bani, casa si o viata pe care noi in tara noastra nu o aveam.   Facand o comparatie grozava, acolo am fost iubita si omenita, iar aici sunt urata pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce nu sunt, ca sa nu fie dracul pierdut cu mine.

Acolo eram fata tonica si prietenoasa, care vorbea foarte bine limba italiana, aici sunt doar o femeie care este urata, pentru ca aici nu exista civilizatie, aici este locul unde ura este la ea acasa. Aici oamenii au 2/2 creier, oricat de buni ar fi unii in domeniul lor, calitatea umana si bunul simt de pe meleagurile noastre, nu o sa fie niciodata la nivelul italienilor. Rautatea gratuita, privirile piezise, mandria ca esti mai bun decat ceilalti, pozitia sociala care iti da putere in fata celorlalti mai mici ( care iti sunt automat inferiori din toate punctele de vedere, ca stii tu ca asa merg treburile…), si insasi credinta ca suntem credinciosi, fara sa fim decat niste produsi ai comunismului, care jignim in stanga si in dreapta si ne insusim dreptul de a face ce vrem cu semenul nostru. Practic jignim si il facem cum ne vine la gura, pentru ca Iisus sta in biserica in icoana, iar aici in Romania, este tara credintei, a celor care au ajuns de-asupra celorlati prin metode comuniste  si mai nou democratice, mergand cu valul, dar tinandu-se intotdeauna in fruntea societatii si facand din semenii lor doar niste trepte pe care le calca in picioare ca sa ajunga mai sus. ( (Dupa comunismul plin de ura prin care a trecut tara noastra si  care a inghitit acest popor cu totul, nu cred ca acest popor va mai sti vreodata alt cuvant decat „ura”si alt sentiment mai inaltator).  Despre dezbinare si parvenire nu va mai zic, ca o intalnim pe toate strazile, dar a vorbi despre vindecare, este greu, atat de greu, pentru ca este mai usor si mai de interes a manipula, a stalci omul de langa tine si a coaliza cu interesele obscure a celor care nu vad pretutindeni, decat castiguri.

Oamenii de acolo se imbracau in alb si isi intindeau mainile unii  catre altii, in semn de pace si de pretuire. Acolo nu mi s- a facut disectia personalitatii, nici macar a ceea ce sunt la nivel psihanalitic, cum in tara noastra multi o iau razna si confunda cartile de psihanaliza cu viata normala. Confunda conversatia normala cu vocatia sa, in cazul in care nu trebuie si nu ai voie sa fii tu insuti in fata unor astfel de oameni, pentru ca cel din fata ta stie el mai bine ce  e cu tine, sau ce e in capul tau- de parca i-ar pasa cuiva  ce indruga oamenii astia…

citat incredere

PS:

A fi om intr-o tara civilizata, este mai usor si mai practic decat a da cu barda in piatra si a face ca din piatra sa tasneasca iubire si dragoste.

 

 

About Linkin Park

 

Chester Bennington s-a născut în Phoenix, Arizona, fiind fiul unei asistente medicale și al unui detectiv care se ocupa de cazurile cu corupere de minori. Micul Chester a fost interesat de muzică la o vârstă fragedă – îi plăcea Depeche Mode și visa să devină membru al trupei Stone Temple Pilots.

Când avea 11 ani, părinții lui au divorțat, el trecând în custodia tatălui, care lucra în două schimburi.

La 17 ani, s-a mutat cu mama sa, care i-a interzis să mai iasă din casă după ce a descoperit că adolescentul se droga. În liceu, așa cum avea să povestească Chester, a fost bruscat și agresat în dese rânduri, pentru că era slăbănog și „altfel”.

A fost căsătorit de două ori și a lăsat în urmă șase copii. A avut un prim copil, Jaime, dintr-o relație cu Elka Brand, și a adoptat unul, pe Isaiah. Apoi s-a căsătorit cu Samantha Marie Olit, cu care a avut alt copil, Draven Sebastian Bennington. Relația cu soția sa s-a deteriorat o dată cu anii de glorie ai trupei Linkin Park, cei doi divorțând în 2005. Chester s-a recăsătorit, cu Talinda Ann Bentley, un fost model Playboy, cu care a avut trei copii, Tyler Lee și gemenii Lilly și Lila.

Din pacate, viata dezordonata pe care a dus-o, l-a impins pe Chester Bennington la sinucidere. De multe ori am crezut si am spus ca cei care se sinucid au probleme din copilarie si se lasa invinsi de ele. Mie mi-a placut muzica rock de cand ma stiu, dar nu mi-a placut stilul de viata al cantaretilor rock: droguri, viata sexuala libertina  si alcool.

Cred ca muzica rock e super, te duce in alte sfere si ne face tuturor viata mai suportabila. Mai ales cand eram adolescenta,Linkin Park a fost o revelatie, o muzica hibrid intre altrock, metal si rap. Noi am fost in liceu fanii inraiti a lui Linkin Park si totusi, undeva trebuie sa se opreasca o pasiune, ca ea sa nu devina distructiva. De aceea ajung si la vorbe mai intelepte,  care spun ca –  A-ti uita drumul sinelui in viata, este lucrul cel mai rau dintre toate relele care ti se pot intampla.

 

Londra si chiriasii ei

Un articol foarte bun, de pe blogul „Verzi si uscate srl”, care cred eu ca descrie perfect mentalitatea romanilor vis a- vis de lumea din Occident. Lectura placuta!

verzi și uscate s.r.l.

(Inainte sa incep, am o intrebare, nu cumva aveti aceeasi senzatie ca si mine ca zilele blogging-ului au cam trecut si ca vlogging-ul e mult mai interesant? cine mai sta sa mai citeasca articole asa lungi, fie ele insotite si de poze?)

scriu acest articol mai mult pentru cei care n-au fost niciodata in UK, sau au fost doar intr-un weekend, in cine stie ce hotel misto din centru. mai mult pentru cei care de acum incolo planuiesc sa se mute in Franta sau in UK (in America presupun ca e cu totul alta poveste). cei care sint deja aici sau au fost pe aici au observat si experimentat pe propria piele ce o sa va povestesc in rindurile urmatoare.

IMG_3598O masa minuscula dupa asteptarile romanesti, dar pe care cumva incap farfuriile, tacimurile, doua sfesnice, pahare samd. nu incap insa coatele si manierele de prost gust. pur si simplu la…

Vezi articolul original 2.246 de cuvinte mai mult