Odihna lui Moromete

 

 

images (61)

 

Conturul pajistilor de la tara, deseneaza un cimitir de frunze moarte. E liniste rastalmacita  de  taranii care nu mai sunt Moromete, ci sunt niste suflete ratacite si abandonate intre dealuri si paduri, intre final de lume si sat. Nu le pasa nimanui de ei, nu da nimeni pe ei, nici doi bani!

Nici linistea casei nu mai este liniste. Painea care a avut de multe ori gustul amar al pribegiei, are grau ce a crescut ca din intamplare. Totul in satul asta, este o intamplare. Un proverb si o zicere, dar zicere amara, din suflete rascolite de dor si de vieti pierdute. Granele nu mai sunt pe camp, iar fetele sunt tot triste, tot infasurate intr-o aura de gri si asteapta o sarbatoare.

E seara. Chinul noptii incepe cand cainii incep sa urle si spre dimineata, cucosii canta in ograda saraca.

Din sat au plecat multi in pribegie si au ramas doar batranii uitati. Si a ramas ura…ura de viata a celor tineri, cativa la numar, care urau tot : semenii, pamantul, sapa si saracia.

Peste Moromete nu a trecut nimeni. S-a dus si a facut politica la adunarea din sat si apoi, a ramas cu gandurile lui. Nu putea sa il contrazica nimeni, pentru ca era ca un Oracol al satului. Avea ceea ce se cheama al saptelea simt si fiecare idee era o rastalmacire de pret a mersului timpurilor si a vietii. Si fiecare pas era cu rost si fiecare cuvant avea un rost. Inca se mai aude un Moromete prin sat- si atunci cand omul ramane cu gandurile lui, este salvat de la pieirea  sufletului!

Excentricitati de vara

 

asiatica la mare

 

Caut marea in duminici si mi se pare ca in fiecare duminica ploua cu excentricitati si culori de curcubeu.

Daca am sti cum sa ne traim duminica, aceasta ne-ar fi lumina in umbre si ecouri in rasarituri.

In duminici, nimic nu se poate clinti din coapsele femeii, pentru ca ea se odihneste. Si dupa ea trage intreg mapamondul, cu ate de viatasi sfori de plamadit fericirea. Si  dupa ce se imbaiaza in valurile spumoase ale marii, se trezeste ca a naufragiat pe insula cu alge,bananieri si cu scorpioni.

Parul ei valvoi, este vinovat de curgerea fireasca a timpului si de inrauriri de gene omenesti, prea slabe pentru a nu fi sensibile si prea puternice pentru a nu iesi la suprafata din intunericul nefiintei.

Iar acolo pe insula, nu exista decat muzica scoicilor, a valurilor si a papagalilor colorati care suiera a bogatie si a timp de omorat plictisul.

 

Daca nu stii cum te cheama in timpul saptamanii, spune-ti „zi de duminica” si atunci ai sa te bucuri ca un unicorn nemuritor in fiinta lui, venit din alte dimensiuni, mai bune, unde odinele, ingerasii si sirenele sunt cat se poate de reale.

Si nu uita:  vorba ta este medicamentul pentru sufletele intalnite in drumul tau! Fa din vorba sabia ta ascutita, fara sa uiti ca are doua taisuri-

Si acum iti zic:

bun venit in cercul Poetilor, a   celor ce salveaza lumea de la pieire, dar si a celor ce platesc un pret scump  pentru fiecare vorba!

Idei in forma de ou

Gandurile odata scrise, nu mai revin in tine in forma in care au fost. Se risipesc, se curma si cantecele devin prietenii de o viata. Prieteniile sunt scumpe si sunt numarate in lacrimile sterse de pe obrajii calzi, ca niste paini dospite la cuptorul stravechi al stramosilor.

Dupa ce ma trezesc si deschid radioul, imi dau cu apa pe fata si spal toate pornirile de bravura care s-au copt in timpul noptii- noptile in care te hartuiesc spiritele care se preumbla prin cenusiu si vor sa te acapareze. Nu-i nimic! aseara le-am spus sa plece spre lumina si azi dimineata mi-am pus o melodie cu Smokie, in cinstea eliberarii, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat!

Prieteniile ce au fost si s-au risipit pe un taram dincolo de ziua asta, isi vara coltii de Haski alb, in fiecare noapte, in visele care vin si pleaca. Si eu alunec , alunec  in tunelul viselor, nestiind ce ma asteapta intr-o lume paralela. De fapt, trebuie sa am grija sa nu deranjez vre-o musca in lumea paralela, ca dupa aia, nu mai stii de tine!

Oamenii  sunt gloante oarbe, sau stele divizate la iubire. De fapt oamenii se convertesc la Mama- natura in fiecare zi si pasesc diminetile din patul lor de muritori, pe iarba din curte, dupa ce  si- au baut cafeaua si si-au fumat tigara.  De altfel, „Nu poti scrie despre viata, decat cu un stilou inmuiat in lacrimi” si chiar cand iti dregi glasul sa canti o melodie la chitara ( de prea mult plictis), iti dai seama cat esti de norocos- ca esti om!

O petala, o maslina, o frunza de hibiscus si praf de pusca- astea sunt ce iti trebuie dimineata cand te trezesti si vezi ca toti sfarsim prin a avea iesiri de nervi, vis-a-vis de ceilalti.