Ursuletul Winny vrea o schimbare

very-happy-vrea-o-schimbare1

Ursuletul Winny a plecat intr-o zi in Wonderland. La dracu’ cu toate, si-a zis! Padurea nu mai este impadurita si se aud sforaiturile padurarului, din orice colt al muntelui! Nu mai am  ghinde si alte cele, sa ma infrupt, nu mai am rodii si jiruri. M-am saturat de padurea asta  plina de animale flamande , care cauta sa-si puna de o mamaliga la pirostrii si tot ce gasesc sunt niste cioturi de copaci, ucisi si ciopartiti din puterea nu stiu cui.

Cui pe cui scoate! Arborii isi deplang decesurile si nu mai contenesc sa frunzeasca cu frunze sangerii, tot peisajul. Ma duc in Wonderland! acolo, ma voi intalni cu Toto si cu Alice! Are ea o alta padure, mult mai faina, acoperita cu rumegus de vise si cu lavanda prinsa de crapaturile viselor. Am ajuns la concluzia asta, dupa ce am visat azi noapte ca ma aflam pe o planeta verde , verde si mirosea a praf de copt si bunica mea ,Winona, imi facea nsite placinte cu dovleac, din alea bune! si pe planeta asta, erau multe manunchiuri de flori, care aveau ca virtute, culorile curcubeului. Erau infinit de multe si fiecare din ele, degaja cate un miros de viata cruda.

Pe cand  ma plimbam asa, am dat de o caprioara  ce bea dintr-o apa limpede si roza ca sarea aia grunjoasa, de care au parte doar ursii privilegiati. Nu era decat o apa ce fiinta ca o stare de reverie, pura, crsitalina si imbietoare; curata ca oglinda si in ea puteai sa te visezi, asa cum esti! Aici am  sa ma cunosc si aici imi voi gasi fericirea! ma voi privi in oglinda apei si voi visa lumea in care vreau sa fiu! zise ursuletul, lasand in urma cioturile sinistre si foamea padurii! Vreau pace si libertatea animalelor, fara a trai cosmarul gradinei zoologice si fara sa fiu  gladiatorul padurii!

I’m going to Wonderland, in lumea in care pot sa fiu eu, fara capcane si fara cliseu!

Asa Winni nu este doar o victima, ci este un erou al povestirii noastre si important este ca a vrut ceva mai bun pentru el-o lectie mai buna pentru un suflet  de ursulet.

atentie-ursi_34198

Tangoul interzis

La o bataie de ritm, piciorusul damei,porni naucitor  in ritmul tangoului. Picioarele aveau pielea neagra, de la nylonul negru, ce era dincolo de legea uzualului. Ar trebui sa se dea o lege numai pentru femeile care danseaza tango- ma gandeam. Tinuta acra si senzuala,trimitea cu gandul la martoaga din vis, care avea o postura nobila si  demna si era si femela. Dama, facea pasi de dans intr-o lege a damelor, un foc interior o misca in unduiri sceptice si evazive, ca cele ale paunitei ce isi joaca rolul imperecherii-  dansul acesta era tangoul interzis! interzis, pentru ca iti bruia simturile, la nivel subliminal. Era extaz, companie si  cu siguranta, orgasmic. Dama, intr-o rochie neagra, cu franjuri obraznici, facea un pas, imprejurul partenerului, apoi altul, apoi, inca unul inapoi. Jocul negru al sexului slab, era ucigator si febril- femeia asta trebuia arestata la domiciliu, ar fi gandit unii dintre barbati. Fundul ce iesea ca o curbura mica, de sub rochita minuscula, era destul de obraznic. Numai il puteai gini. Paraschivo! si ce talent artistic! asta sa fi insemnat talentul de artista? dama fura orgasmul barbatilor si il transforma intr-un joc de soapte, pe care le soptea megafonul, care canta tangoul descreierat. Da, descreierat era, pentru ca descreierate sunt toate femeile, care danseaza tango. Vazut cu lupa, nu mai aveai un locsor gol, sa gandesti  liber sau sa rasufli (Era cert ca barbatii erau prizonierii acestei femei!). Era tangoul visceral, care se impletea cu respiratia partenerului si a privitorului. Nu mai era loc de respiratii de oxigen, ci era loc de respirat doar tangoul etern!

Visceral, fiziologic si manipulator, acest tangou, care intrupa definitia damei! Dama era periculoasa! Tangoul era o absurditate , dar o inventie letala, ca atunci cand Lara Croft isi scoate arma si e dura rau de tot! Nu am vorbit despre capul damei, pentru ca acesta conteaza mai putin in jocul asta obscen . Trupul era cel care dansa matematic si care se unduia intr-un joc al diavolului. Tangoul era interzis de bun! Ce artista , ce stil, ce spirit o insufletea sa intre in transa si sa se miste asa, ca o gazela? Pantofii rosii, cu toc fin si promiscuu, bateau pasii a celor care stiu  sa minta frumos, prin dans. De fapt asta era: era un joc de minciuni patimase , desuete si usuratice, spuse de trupul femeii. Ea era atractia, lozul castigator si reduta finala. Ea era finalitatea din vocea tangoului, trupul  ce il anima,  scriindu-si petitia de acceptare in societate. Femeia nu putea sa intre oricum in societate, ci trebuia sa danseze tangoul si apoi, toti o stiau ca e ea.  Toti o stiau ca stie sa minta frumos si sa cada pe spate, fara un motiv anume si atunci era stiuta ca e ea. Era acceptata ca femeia penal de frumoasa, penal de sincera, desi totul erau numai niste minciuni, spuse frumos  si artistic. Sa nu uiti niciodata femeie tanara, ca distanta dintre tine si admiratori, sta intr-un tangou, dansat pe ringul de dans si atat. Atunci vei fi letala, iti vei da voie sa fii promiscua ( asa cum este femeia undeva intr-un colt ascuns  al inimii ei) si vei fi senzuala! Atunci iti vei implini scopul tau artistic si iti vei da  tu tie voie, sa fii vulnerabila, ca sunetul francez: „ma cherrie!”

Jocul vietii  de abia acum incepe, pentru tine,dama! Mai ramane sa- ti gaseti ringul de dans!