Indragostita de obiective noi

images (19)

Eu traiesc ca sa ma indragostesc. Si cand o fac, ma indragostesc de un pom, de fiecare lacrima, de tine om drag, de lumina din tine si de ce mi-e drag pe lumea asta. Traiesc pentru a sorbi lumina si a ma indragosti iar si iar… pana la apusul cel din urma.

Culorile ma indragostesc si se indragostesc si ele de mine. Nisipul face la fel cu marea. Muzica clocoteste in urechile indragostite de ea. Cuvintele sunt nimic altceva, decat indragostiti plecati la plimbare prin urechi si prin orificii. Vatamarea  cu indragostitul este  constatarea ca arzi. Ca esti si ca respiri.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt…Azi. Pana maine, mai indragosteste-te de copilul tau, de mama ta, de bunica ce se afla dincolo de lume. Indragostitul este o chestie subtila care ma face sa cred ca nimic nu e ciudat, nimic nu e stramb si nu e vid, pentru ca vidul este plin si ocupat.

Lovitul ca nu esti indragostita, este mai fals astazi ca niciodata.

  • Never say never

Pana si picioarele alea futuriste din picturile lui Salvador Dali, si alea sunt indragostite. Indragostitul este datul drumul la acul ala din piept care ne tine pe noi, in  fals si in  steril. Acul ala care a ramas acolo de cand ceilalti te-au invatat sa te dezindragostesti. Fa cum vrei. Dezandragosteste-te. Dar apoi o sa-ti para rau. O sa plangi si o sa ierti.

Dar va fi prea tarziu. Vor fi multe ace in inima ta, mai multe. Mai tembele. De acolo o sa plece deselenizarea lunii din capul tau. Altfel o sa te sugrume si o sa te faca sa revii la viata si la indragosteala. Recunoaste acum asta.

  • Doar lasa sa treaca…

Recunoaste ca te simti ok cand esti putin extraterestra si cu capul in nori. Dar nu-i nimic, stii si tu ca  totul se vindeca pe lumea asta. Pana si trecutul se vindeca, ca sa faca loc  prezentului. Pana aici am stiut si eu  sa zic ceva…de aici, nu mai stiu.

PS:

Viseaza in noaptea asta la indragosteala. Iti amintesti  cand aveai cinspe’ ani (si doi ochi negri – vorba cantecului) si toata lumea era a ta, desi iti venea sa mori in fiecare clipa? Aveai fluturi in stomac si lacrimi in ochi si erai putin extraterestra, atunci mai mult ca niciodata. Si desi  ti s-a mai intamplat, asta a fost partea  frumoasa si viata a mers mai departe, cu inima  sau fara inima ta.  Ai suferit, ai zis: uraste-ma! ai strigat in zadar, ca peretii nu te auzeau, ca doar nu erau polifonici. Si ai cedat de multe ori, odata ti-ai si pierdut sinele, crezand ca celalalt te va ajuta. Ai fost disperata ca un caine infometat care ar da orice pentru o bucatica de dragoste. Dar nu, nu erai o diva de la Holywood, ca sa apara un ‘el’ si sa te ridice din mocirla. Nu erai o diva, ca alea ajung direct pe lumea aialalata, dupa o supradoza de medicamente si alcool. Tu erai o fata obisnuita, care era condamanata sa traiasca. Sa lupte si sa chinuiasca pana nu mai poate. Pana la urma, te-ai luat de un umar cu mana stanga si te-ai ridicat,  asa cum se ridica un om sfarsit- Ca tot vreau sa citesc „Un om sfarsit” de Giovanni Pappini. Ai folosit mana stanga pe post de umeras. Si ce bine a fost! si cati n-or mai fi fost ca tine, oameni sfarsiti care isi asteptau slavarea…

Aveai varsta Julietei si Romeo era si el pe undeva. Ce a disparut? Nimic, doar timpul a colorat totul cu culori gri. A fost un cadou al destinului, sau o baliza de directie? Cred ca directia duce intotdeauna inapoi in camara inimii. Roaga-te sa ramai pentru tot restul vietii o indragostita…

  • Si daca ma crezi, nu vei avea  nimic de pierdut, desi ‘ceva‘ cantareste greu-  Foarte greu.(∞∞♥♥♥∞∞).