Oamenii in alb

citat eu

 

 

Am fost intr-o tara unde toti oamenii se imbracau in alb. Toti oamenii erau iubitori, prietenosi, de parca erau desprinsi dintr-un roman bun, in care toate personajele isi stiau lungul nasului si care le este locul, si aveau un cod de maniere prin care nu jigneau pe nimeni. Acolo ei stiau sa dea binete, sa zambeasca si sa te intrebe multe lucruri pe care pe ei ii interesa (si va spun ca ii interesau numai lucruri normale, ca pe restul nu dadeau nici doi bani), ceea ce mie mi se pare a fi un lucru bun. Tara de unde veneam eu, era tara unei framantari intense,  care numai civilizata nu se poate numi, la nivelul asta de intelegere a lucrurilor.

Strainii in tara lor erau primiti ca  niste musafiri de seama, pe care ii  asteptau demult timp sa vina, dar fara sa dramatizeze sau sa se isterizeze ca oamenii astia sunt diferiti de ei.

Strainii erau in pace, calmi, civilizati, vehementi uneori, nelasand nici un om din tara lor sa fie la voia intamplarii. Toti care veneau aici erau bine primiti, li se dadea bani, casa si o viata pe care noi in tara noastra nu o aveam.   Facand o comparatie grozava, acolo am fost iubita si omenita, iar aici sunt urata pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce nu sunt, ca sa nu fie dracul pierdut cu mine.

Acolo eram fata tonica si prietenoasa, care vorbea foarte bine limba italiana, aici sunt doar o femeie care este urata, pentru ca aici nu exista civilizatie, aici este locul unde ura este la ea acasa. Aici oamenii au 2/2 creier, oricat de buni ar fi unii in domeniul lor, calitatea umana si bunul simt de pe meleagurile noastre, nu o sa fie niciodata la nivelul italienilor. Rautatea gratuita, privirile piezise, mandria ca esti mai bun decat ceilalti, pozitia sociala care iti da putere in fata celorlalti mai mici ( care iti sunt automat inferiori din toate punctele de vedere, ca stii tu ca asa merg treburile…), si insasi credinta ca suntem credinciosi, fara sa fim decat niste produsi ai comunismului, care jignim in stanga si in dreapta si ne insusim dreptul de a face ce vrem cu semenul nostru. Practic jignim si il facem cum ne vine la gura, pentru ca Iisus sta in biserica in icoana, iar aici in Romania, este tara credintei, a celor care au ajuns de-asupra celorlati prin metode comuniste  si mai nou democratice, mergand cu valul, dar tinandu-se intotdeauna in fruntea societatii si facand din semenii lor doar niste trepte pe care le calca in picioare ca sa ajunga mai sus. ( (Dupa comunismul plin de ura prin care a trecut tara noastra si  care a inghitit acest popor cu totul, nu cred ca acest popor va mai sti vreodata alt cuvant decat „ura”si alt sentiment mai inaltator).  Despre dezbinare si parvenire nu va mai zic, ca o intalnim pe toate strazile, dar a vorbi despre vindecare, este greu, atat de greu, pentru ca este mai usor si mai de interes a manipula, a stalci omul de langa tine si a coaliza cu interesele obscure a celor care nu vad pretutindeni, decat castiguri.

Oamenii de acolo se imbracau in alb si isi intindeau mainile unii  catre altii, in semn de pace si de pretuire. Acolo nu mi s- a facut disectia personalitatii, nici macar a ceea ce sunt la nivel psihanalitic, cum in tara noastra multi o iau razna si confunda cartile de psihanaliza cu viata normala. Confunda conversatia normala cu vocatia sa, in cazul in care nu trebuie si nu ai voie sa fii tu insuti in fata unor astfel de oameni, pentru ca cel din fata ta stie el mai bine ce  e cu tine, sau ce e in capul tau- de parca i-ar pasa cuiva  ce indruga oamenii astia…

citat incredere

PS:

A fi om intr-o tara civilizata, este mai usor si mai practic decat a da cu barda in piatra si a face ca din piatra sa tasneasca iubire si dragoste.

 

 

Lumea cinica, vazuta prin ochelarii roz

 

 

Daca un brazilian va privi luna, aceasta va fi albastra. Asta este diferenta dintre un vietnamez, chinez, sau un  francez- modul in care fiecare dintre aceste lumi, privesc luna!  Este adevarat ca am trait mai multe vieti in viata mea- sute. Sa nu cerem foarte multe destinului si sa nu fim lacomi! Universul mi-a dat mult si mi-a dat infinitatea de trairi cu care i-am trait pe oamenii cu care m-am intalnit!

Odata am spus  Cerului, ca vreau sa intalnesc oameni, care sa imi fie prieteni si cred ca mi s-a dat acest dar, din plin! Sa vezi lumea prin ochelarii roz, asa cum o vad eu, nu este atat de rau! Chiar daca in jur se intampla crime oribile, manipulare si tradari, am ales sa vad viata cu ochelari roz. Practic, este un bine pe care mi l-am facut mie si pe care l-am adus ca dar, lumii in care traiesc. Atunci cand vezi totul in roz, iti dai seama ca totul poate fi reparat. Ca nimic nu este prea greu, atunci cand inchizi ochii si spui „da!” lumii. Darul meu este cel de a vedea prin prisma optimistei care are imbolduri de „Zana buna!”-( si trebuie sa va spun ca  mai mereu mi se intampla asta!) Nu mai conteaza  atunci, nici ca ti-a fost greu, nici macar contributia ta minima  la umanitate (ca tot ne facem probleme  de constiinta mai mereu si intalnim numeroase prejudecati in cultura romaneasca, cum ca traim degeaba, daca nu lasam ceva in urma noastra!) Nu, dragilor! ceea ce am lasat in urma este ziua de ieri si ziua de azi, vreau sa o privesc ca pe un miracol ! Si cu siguranta  si sunt sigura de asta, ca maine va fi o zi mult mai buna decat cea de astazi! Voi citi o poezie mai frumoasa, voi invata un lucru nou si imi voi manifesta inca cele o mie de trairi, care imi dau o mie de vieti, intalnind oameni sau o faptura noua pentru mine! Faptul ca imi cititi aceste ganduri, este un lucru deosebit pentru mine! Ceea ce am adus eu in lume, au fost trairile mele din numeroasele zile de „ieri”, vointa de a nu ma da batuta si cred ca si Universul a complotat un pic la dorinta mea, fie vorba intre noi! Mi-a dat sanatate ca sa mai daruiesc cate ceva, din ce aveam de daruit!  Daca ai fluturi in stomac, daruieste fluttttttttturi in stomac! Daca ai vise, daruieste-le pe ele! Daca ai prieteni in alte tari cu care te-ai intalnit si te-ai cunoscut si intamplator, acolo ti-ai indeplinit destinul care ti-era scris, trimite-le ganduri bune, alaturi de rugaciunile tale!!

E adevarat ca totul este efemer si chiar in clipa asta, eu sunt pregatita sa plec, desi dorinta de viata este mareeee!! O sa mai stam de vorba  si pe tema asta! Deocamdata, acum cand ma gandesc la contextele in care am trait in diferite civilizatii, asta ma bucura si ma face sa fiu si acum fericita! Dincolo de spiritul balcanic si spiritul mioritic, mai exista o lume!- cea de azi, a ta! Nu mai spun ca e demodat sa vezi lumea in roz si ca e demodat sa nu fii pragmatic pana la sange si cinic, ca asa e spiritul romanesc pe care il vedem in toate sursele media!! EE, uite ca eu imi permit luxul asta, aici pe blog, de a nu fi pragmatica, ci  de a-mi aduce contributia modesta la o lume mai buna, mai surazatoare si la a „Dovedi contrariul” a ceea ce exista in lume! Si anume ca din urat rasare Frumosul si din inima rasare o lume mai buna! Din inima fiecaruia dintre noi, rasar splendide flori de bine si de iubire!! Si nu, nu suntem nici mici, inapoiati, nevalorosi si sclavi! Nevalorosi pentru ca suntem prea educati si prea cu bun simt, ceea ce in lumea de azi, bineinteles ca este un mare defect! Suntem stapani pe noi, atata timp cat ne iubim si suntem conectati cu Sinele nostru, cu rozul ce invaluie tot ce ne inconjoara, ca intr-un dans al pasarilor Flamingo!!

Din atata cinism cat exista imprejur, care ne indeamna sa ne indatoram tuturor si sa plecam capul,( ca doar- doar, nu vom mai trai decat dezamagiri si mizerie, asa cum le place celor mai puternici sa ne vada), va trimit gandurile mele de bine, de dragoste si de binecuvantare, dragi prieteni!!  Si nu uitati niciodata dragelor, ca lumea e mica privita prin ochelari si persepctiva se schimba de la inaltimea tocurilor!