Primavara cu iz de ispasire

Martie si martisor. Ne legam snururi de alb si rosu, ce ne aduc primavara in suflet. E primavara, anotimpul in care fluieri, desi cizmele ti se afunda in noroi. Babele in frunte cu Baba Dochia, isi scutura cojoacele cu ploi, soare si triluri de pasarele. Chiar printre copaci, cantau ieri dimineata niste bazdaganii de pasarele, foarte vesele si in alerta ca a sosit primavara. Martisorul vesteste inca o renastere si un an prosper. In suflet incoltesc ghioceii si toporasii. Gandul imi zboara  la renasterea spirituala din luna asta. Martisorul este un obicei pe care il gasim doar in zona Balcanilor: in Romania, Iugoslavia si Bulgaria. Ce-i al nostru, e pus deoparte!

Ieri,  la statia de metrou, am trecut pe langa o fata care cersea. Ce mi s-a parut aberant este ca statea  in genunchi, cu o poza cu  fiica ei bolnava. Stand de vorba cu ea, mi-a spus ca este venita de putine zile in Bucuresti si eu stupefiata i-am zis – in fata oamenilor,  sa nu stai niciodata in genunchi! In genunchi stai numai in fata lui Dumnezeu! Si ea mi-a povestit ca are o fetita cu picioarele lipite si ca vrea sa stranga bani pentru ea. Doamne, ce nu face o mama pentru copilul ei? face chiar si gesturi disperate , dar totusi mi s-a parut prea de tot! Tu ca femeie ai multe posibilitati sa faci rost de bani pentru trai. Femeile sunt mult mai bine vazute decat barbatii, sau gasesc joburi chiar si la ore, numai sa vrea sa munceasca! Din nou, mi-au trecut prin minte fragmente din carti, in care demnitatea omului este pe primul loc si mai bine mort, decat viu si in genunchi! Totusi, nimic nu e ceea ce pare si un adevar universal nu va fi niciodata adevarul personal. De fapt, nu trebuie sa luam nimic personal din ceea ce se intampla in jurul nostru, dar suntem responsabili pentru gesturile pe care le facem. Gesturile mici, venite din plinatatea inimii, sunt mai pretioase decat gesturile mari, pe care le-am face in alte circumstante-Daca as avea un avion personal, as calatori maine in Hono Lulu! de aia zic, maine si cu daca, sunt pentru  cei care dispera, si in disperarea lor nu mai vad luminita de la capatul tunelului. E,OAMENII ASTIA sunt pe jumatate pierduti!  Daca vrei sa te pierzi cu dinadinsul, te pierzi! doar daca vrei sa te salvezi, este salvare si pentru tine! Nimeni nu iti poate impune nimic, tocmai asta este cel mai greu in viata asta. Esti tu si liberul  arbitru! Poate si asta este un castig al epocii noastre, ca am invatat- cei open minde- sa ne automotivam si sa traim inspirational. Cuvantul, pentru cei care sunt pasionati de scris, este plin de inspiratie si de motivatie. Atunci cand scrii mai prost sau mai bine si stii ca esti citit, fie si de putine persoane, te motiveaza sa fii mai bun. Important este, ca inspiratia si motivatia sa circule. Asta este meritul tehnologiei si al celor open minded!

Cu iz de  self care si de martisor inecat in propriul suc gastro-intestinal, nimic nu este ce pare a fi! Viata latifundiara ar fi mai buna, undeva in Africa, pe o plantatie de canabis, daca ai fi cum am spus, un latifundiar.Daca traiesti din economiile facute in tinerete, se schimba iar datele problemei- esti stapan pe destinul tau! ca stiti si voi: no money, no smile, no love! Dragostea trece prin burta, iar arta se face in saracie. Scriitorului ii sta bine nefericit, iar celui ce nu are si ce are i se va lua! M-am facut inteleasa? Deci posesia o are cel ce si-o doreste, dar in cazul asta, nu poate avea o misiune de om nefericit, adica de creator. Si  asa cum stim fiecare dintre noi, scopul scuza mijloacele, dar dragostea trece prin burta si Zeul posesiilor – si aici nu ma refer la Poseidon!- este zgarcit! Si va mai zic una: sintagma ai carte ai parte, nu stiu cat mai este de valabila in zilele noastre. Dar ce este valabil este asta: ca niciodata nu vor disparea artistii boemi, carturarii- (cei care stiu tot si pentru asta sunt si cautati)  si cersetorii de vise. Candidatii pentru cersetorii de vise, suntem noi. Mai mult sau mai putin ignoranti, batuti de soarta si marginalizati uneori, priviti cu indiferenta, sau alteori platitori de polite si greseli a cine stie caror vieti trecute! e simplu, asa cum nu pare, dar e simplu! Viata privita ca un targ de martisoare, care  de care mai frumoase, ieftine  si scoase la licitatie, fara un pret prea mare. Paradisul: primavara pe pamant! Iadul: starea de om, sau constiinta. Judecatorul: orice are legatura cu omul, este judecator! Dumnezeul omului: se gaseste in interiorul sau. Confirmarea vietii ce va urma: visele, in care vedem toata realitatea ca in oglinda. Totusi, sa nu ne dorim sa fim mai mult decat ce suntem, dar nici mai putin! Ne trebuie ingrediente luate din cer, ca sa ne regasim faptura si vinul cel mai bun, sunt cele cateva picaturi baute  atunci cand ti-e sete. E simplu , atat de simplu, incat chiar respiram si ne este de ajuns. Restul este neimportant!

 

„Adevărul, dragul meu Brutus, nu trebuie căutat în astre! Adevărul trebuie căutat în noi.” 

William Shakespeare

O cafea si un nod in gat

Viata mea s- a impartit intre scoli superioare incepute pe la 19 ani si „terminate” pe la 28.In lumea de azi,daca nu ai bani esti un rebut,nu reusesti sa termini o scoala fie ea si cu bani.Daca ar fi sa pun cap la cap, anii de scoala pe care i-am facut dupa liceu  ar iesi vre-o 6 ani, adica o facultate de medicina! Cu precizarea ca las posteritatii toate cunostintele mele din biografia mea, care in ziua de azi sunt egale cu nimic deoarece nu s-au finalizat intr-o diploma.Nostalgia continuitatii le apartine numai oamenilor rezolvati financiar sau buni de munca 24 din 24!Da bine, ca daca stai sa te gandesti, nici Eminescu nu a finalizat studiile si uite ce succes a avut! Sadoveanu nu a avut studii superioare, dar a avut o creativitate iesita din comun,din care s-au ivit la lumina zilei atatea romane de succes! Si totusi exista o portita si o cale de scapare intotdeauna! Dar sa fim seriosi, cine se mai gandeste in ziua de azi la posteritate? Doar la bani si la  jobul ala de vis, ma mai gandesc si eu, de imi vine  sa ma duc in capitala Romaniei si sa ma apuc de jobul ala corporatist! dar vorba romanului:nu se potriveste planul de acasa, cu planul de la piata! Trecand prin diverse situatii de viata, de-a lungul timpului, mi-am dat seama ca cel mai bine este sa traiesti viata la maxim , cu ce iti ofera ea: mai o plimbare pe la Roma, mai una pe la Venetia sau Milano, mai o plimbare prin Ungaria, sau Bruxelles si cu siguranta te vei simti  ceva mai implinit, decat sa stai intr-o unitate corporatista si sa produci timp de munca, pentru  buisnisul multinational,care mai ales, are loc in echipa-ca de unul singur, chiar nu mai esti valabil  in ziua de azi!- nu ca as fi impotriva muncii,chiar imi place munca bine organizata,dar nu sunt adepta muncii de 12 ore,in care esti sclavul si  seful e dumnezeul tau!In care esti novicele in ashramul budist si esti initiat in viata comunista,in care se lucreaza in echipa:adica eu spun una , tu spui alta,invatam unul de la altul si uite asa, se naste ideea comunista si iti aduci contributia la maretia si cresterea multinationalei!

Privind viata, printre sorbiturile de cafea ,mai cu dulceata mai cu un nod in gat,imi dau seama ca am  ajuns la o varsta respectabila de 35 de ani si nu am un drum bine definit, precum  al celora   carora nepotismele si mamica si taticul le-a aranjat un post caldut,cu spaga si cu relatii, in care esti tratat foarte bine si stii ca invatand la locul de munca ,nu vei fi dat afara de acolo, deoarece postul este cumparat, vandut, licitat si adjudecat! Dar viata linistita si cu un post caldut nu este pentru oricine,ci pentru  favorizatii sortii, restul suntem prostimea, care traieste de pe o zi pe alta sau de pe un salariu mizer, pe altul. Spaga in ziua de azi e atat de comuna , incat nu mai functioneaza nimic fara ea si ma intreb,cat o sa mai functioneze asa lucrurile in toate mediile  societatii din Romania.

Suntem intr-un mare rahat si ce e mai rau ca lucrurile nu pot lua o intorsatura  verticala peste noapte! Daca ai avut norocul sa dai spaga la un post de munca in care te afli si acum  esti un norocos! altfel,te lupti cu morile de vant si cu viata de fiecare zi, nemaisperand la  cine stie ce realizari marete, pe care  nu le poti implini fara acei arginti multi ,care se platesc  ca” dare”la spagari.

Eu azi, vad viata in Romania intr-o culoare incerta si viata mea de aici, din Italia o vad intr-o culoare albastrie, plina de imprevizibil intotdeauna, cu surprize facute de maria sa Destinul, care le aranjeaza si le aseaza pe toate,intr-un puzzle colorat pe care viata il joaca in fiecare zi. Printre sorbiturile de cafea dulce amaruie, asa cum e si viata mea, mai traiesc o stare de spirit a  bucuriei sau a eului superior si ma intreb :incotro urmatoarea destinatie? Probabil ca va fi mai incitanta si mai plina de suspans ca data trecuta!Cel putin, meseria de  debutant  si de aspirant la posturile caldicele mi se potriveste foarte bine! Turismul nu va disparea niciodata  de pe harta personala si destinatiile sunt multe si pline de imprevizibil!Printre sorbiturile de cafea, imi traiesc viata dulce- amar si imi refac omusorul  dupa nodurile in gat  si dupa o alta sorbitura de cafea, imi mai trag sufletul si  astept cu nerabdare  sa vad ce imi mai rezerva in continuare, destinul.