Ce este o femeie?

 

MAHABHARATA (Marele război al neamului lui Bharata)- este o vastă operă a literaturii indiene și  cea mai vastă din întreaga lume -este de 8 ori mai lungă decât Iliada și Odisea la un loc, de 3 ori mai lungă decât Biblia –  având asupra civilizației umane un mare impact, ca si Biblia, operele lui Homer, dramele grecești, operele lui Shakespeare și Coranul.

Ea numara 400.000 de versete impartite in optsprezece sectiuni. Nucleului razboinic i se adauga mii de episoade anexe, povestiri independente, poeme-in-poem. Se crede ca aceasta povestire densa in dorinte i-ar fi inspirat poetului suprarealisat Henri Michaux urmatoarea reflectie: Daca o sa spuneti aceasta poveste unui ciot uscat, o sa faca din nou frunze si radacini!.

(Poezia este tradusa de George Cosbuc).

mana cu fluture

 

Câinele-a văzut o fată:
„Carne!”-a zis, bătându-şi dinţii.
Şi-şi priveau părinţii fata:
„Floare!”-au zis, plângând părinţii.
Şi-a văzut-o un călugăr:
„Bestie!”-a strigat ascetul.
Şi-un poet văzut-a fata:
„Înger!” a şoptit poetul.

Femeile sunt carne, cadavre, un secret
Aşa gândeşte-un câine, un preot, un poet.

Dincolo de tine, e ingerul

 

INIMA

Aici nu ma tem de consecinte. Aici stiu ca este locul unde invat sa respir, sa traiesc, sa imi gasesc un scop pentru care traiesc, invat sa iau lucrurile asa cum vin si sa le iubesc pentru ceea ce sunt, asa cum crinii sunt splendizi in faptura lor regala si doar sunt. Aici este evident ca nu este loc de compromisuri, de indoieli, de cedari in fata ispitei. Aici, este simplu, locul in care ma aflu. Alaturi de mine, sunt intuitia si glasul fulguit al unui inger, sau al unei entitati care ma vegheaza din astral si imi spune tot ce trebuie sa fac. Nu mai este loc de mult de indoieli, pentru ca entitatile bune nu imi mai dau voie sa ma indoiesc. Acum trebuie doar sa ma supun cu bucurie, cu smerenie si cu dorul ascuns,ala prin care ne iubim si ii iubim pe toti,  pe care il simt de fiecare data cand imi vorbeste  ingerul.

Am cunoscut candva, sau mai bine zis am avut in drumul meu prieteni care erau in diferite secte… si m-au impresionat de fiecare data intr-un mod placut. Am vazut in ei ceva atat de pur, incat mi-am facut mia culpa, crezand ca sunt mai buna decat ei. Am invatat apoi de la ei niste lectii pe care nu ma mai saturam sa le invat… aveau acel ceva divin, curat ca un diamant slefuit si  pur ca zapada moale. Desi eu nu am aderat la religia lor, totusi am avut multe de invatat de la prietenii mei, dragii de ei, care au stiut sa aduca cu fiecare cuvant, un strop de racoare, de har si de bine, o lectie pentru tot restul vietii. Desi acum ei sunt in diferite colturi de lume si stiu ca isi traiesc frumos adevarul lor, cu bucuria de a-l avea pe Iisus si de a-l trai asa cum stiu ei.

Pe caldaramul unui trotuar poate zacea un betiv, un cersetor, un om care a cazut si s-a lovit la cap, dar trecand [pe} acolo, intamplator sau nu, te gasesti pe tine ajutandu-l, ridicandu-l si oblojindu-i ranile, asa cum samarineanul milostiv a facut-o fara sa ceara nimic in schimb. Si apoi totul, dar totul se preschimba in har, in dimensiune sacra, in stari in care nu te mai gasesti decat intr-o largime de inima, intr-o duiosie de suflet in care nu mai incape decat tu si El. O stii si atunci cand uiti de tine ca sa-l ajuti pe celalalt, semenul tau si  iti dai seama ca asta este misiunea! pentru asta esti aici, pentru asta ai venit, asta e scopul pentru care esti in acel loc si nu in alta parte si  nu poate fi decat asa.        Imi amintesc de un  film pe care l-am vazut mai demult, ca undeva prin America, un tigan din Kazahstan, umbla prin lume sa adune lacrimile unei fete, pentru ca in cultura lor, lacrimile unei fete erau cel mai de pret lucru – asta asa ca un lucru care m-a impresionat mult, vorbind de obiceiurile unei culturi diferite- gipsy’s tears. Si de aici ma gandesc la cat de multe culturi sunt in lumea asta mare si oamenii care fac parte din ele si sunt adeptii lor convinsi , sunt niste oameni extraordinari, doar ca au alte cutume, alte obiceiuri, au trait in alte medii sociale, au facut alte scoli si au alte mentalitati. Diversitatea mi-a placut dintotdeuna si m-as fi vazut sa fac o cariera in culturile lumii, doar ca sa fac un job care imi place si care sa imi dea satisfactii pe masura. Si marturisesc ca de cate ori am fost in alte tari straine,  m-am bucurat enorm  pentru ca mi s-au deschis in fata atatea unghiuri si laturi si posibilitati pe care nu le cunosteam si la care am avut acces fiind acolo.   Oamenii astia cu culturi diferite, care ma faceau sa uit de mine intr-atat incat nu eram decat un pumn de bucurie ca am intalnit ceva atat de  nou si ceva care mi-a dat   posibilitatea de a ma exprima  de a fi eu insami si mai ales, dea evolua. Asa incat   am ramas la aceeasi idee pe care am avut-o dintotdeauna, eu fiind o conservatoare prin definitie, ca nimic nu este pierdut din ceea ce am trait, nimic nu a fost de castigat pe care  sa nu-l castig si tarele este faptul ca desi nu am avut parte de cariera aia despre care va vorbeam, ideea  este ca  a fost totul intr-un  asa fel incat pare ca am si avut-o (gandindu-ma la cate bucurii si satisfactii au fost in urma).  Si daca ma gandesc bine, de fiecare data mi-am abandonat gandurile ca sa le imbratisez pe ale celorlati, in penumbra unor oameni care mi-au fost dascali. A fost dovada  de tarie de caracter, a fost o prostie, a fost  o lectie , sau toate astea imbinate intr-o mica mare certitudine???  tot ce stiu este ca ingerul nu isi face aparitia decat atunci cand uiti de tine, de aici …si lasi sa se produca minunea, calea, chiar si atunci cand esti trist, tulburat, esti tu si ceilalti.

 

Iubeste si fa ce vrei!

 

images (55)

 

Azi e duminica! V-ati odihnit sufletele, mintea si trupul? Darurile lui Dumnezeu nu se pot numara in cifre ci in multimea bucuriei din inima noastra. Lacrimile de odata, se transforma in bucurii mici si mari si in binecuvantari angelice.

Ai vorbit azi cu ingerul pazitor ? Eu chiar cred ca am un inger de lumina bun, care imi arata calea. Al tau cum e? albastru, mov, sau roz? Al meu cred ca e alb, cu aripi din pene ceresti, inalt cam de doi metri, strafulgerator, care imi stie toate poantele, gandurile varza, precum si pe cele clasice. Chiar daca pare un cliseu povestea cu ingerul, nu e frumos sa fie adevarat? Permite-ti macar o clipa sa te relaxezi si sa vorbesti cu el. N-ar fi rau, nu? Ai sa te miri ca acel „cineva” sta de vorba cu tine si te asculta- minim minimorum, tot ai sa primesti un raspuns: un mesaj pe un panou de publicitate, un numar, o pana, un cuvant de la cineva intr-un context care are legatura cu tine, o melodie. Ingerul meu pazitor, mie imi linisteste spiritul si chair nu ma intereseaza ca toata lumea vorbeste despre sfarsitul unora si al altora, atat timp cat sunt cu ingerul meu. Ti-am dat de gandit? Poate te gandesti ca nu esti genul, ca ar trebui sa crezi mai mult in tine si ti-ai dori sa fii mai transparent, mai spiritual si mai translucid. Sau cel putin poti sa ai incredere in el, daca nu poti crede in tine! De cate ori iti vin ganduri rele, cheama-l si el te va calma, va aduce lumina si va opera pe spiritul tau, tot ce  doare, te copleseste sau te zgandara.

Nu uita totusi ca nu toate gandurile vin de la el. Atunci cand vei invata sa nu te identifici cu mintea ta, cu tenebrele din ea si cu partea ta intunecata, atunci ai sastii ca  ai ales lumina.

Pentru ca da,  a vorbi cu ingerul tau este o alegere. Ca si faptul de a vorbi cu un preot, pastor sau o persoana a lui Dumnezeu. Nu te pierde in deznadejdi, ci alege Arhanghelul de lumina, iluminarea si trairea. Chiar nu iti trebuie scoli sa vorbesti cu El, ci doar coborarea in sine, bunavointa si starea de a primi darul, sau harul. Atunci el te va invata sa vorbesti mai des cu el, sa te rogi si sa te iubesti. Daca nici acum nu esti sigur de asta, adica esti un spirit mai pragmatic, cinic si mai cu atitudine- adica nu crezi si punct- iti spun ca nu e nevoie sa fii sigur de ceva, pentru ca el este cel ce crede in tine!

622379_272004012914899_1964335190_o

Si acum va scriu cateva citate di Fericitul Augustin, care a scris multe despre iubire:

„Cunoaste-te. Accepta-te. Depaseste-te”

„Omul bun este liber, chiar daca e sclav. Omul rau este sclav, chiar daca e rege”

„Iubeste si fa ce vrei!”

„Învață să-ți scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă.”

„Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.”

Frumusetea conjugala este curatirea procreatiei… aceasta este menirea casatoriei.

Masura potrivita in dragoste este sa iubesti fara masura.

Cine il are pe Dumnezeu, acela este fericit.

Marturisirea faptelor rele este inceputul faptelor bune.

Caci definitia omului este aceasta: Animal rational muritor.

Rugaciunea este unitatea de masura a dragostei.