siropoase poezii…

Ieri s- a împlinit un an de când a văzut lumina zilei, prima mea carte de poezii.  Cartea mea de poezii  este un sufism de gânduri suave, gingașe și personale, ce ia alte conotații  în mâinile celor ce mă citesc. Am auzit reacții de genul – Vai, dar nu înțelegem, este prea grea, ni se întorc gândurile în cap! sau -este frumoasă, este inspirațională, te reprezintă ca femeie și reprezintă tot ce ești tu mai bun pe lume! Sau -Poza ta este frumoasă, arăți ca la Hollywood și sigur zâmbetul este photoshopat!

Nu mai departe -Stilul tău seamănă cu al cuiva, dar nu îmi amintesc cu cine..

Ai două poezii demențiale!- iar mie nu mi se par deloc așa, dar ceea ce contează este părerea cititorului până la urmă…-

deal-v1328023880

Și stilul meu   aduce  puțin cu stilul uneia  din surorile Bronte la capitolul dramă personală, din care rezultă aceste neprețuite „perle rare pe câmpia literaturii”, în lumea aceasta atât de plină de tâmpenii.

Practic o carte nu este  țțțț…cu degetul la gură sau un mdaaa…, nici fir-ar! Ci este un zbor flew -flew, un viitor best- seller,  poate un draci-laci. Cum doriți să vedeți situația…

 

În cartea mea de poezii m-am întâlnit cu Alinele din anii ăia în care eram conțopista de serviciu, boema cu păreri închipuite, sau docila fată romantico- dostoievskiană lovită de timpurile noastre acide. Nu mai târziu dintr-o carte se naște o poveste, în care Alinele sunt mai nesigure, mai mici, mai ahtiate după iubire ca niciodată și pe care le-am strâns la pieptul meu generos (ca fostul al Simonei Halep  și încă ceva -sunt conștientă  că atrage  atenția mai mult decât fața…. ) Și eu săraca victima propriei imaginații precum și a imaginației din capul sexului opus, în final m-am împăcat cu ideea fiind obișnuită cu chestii abrupte care-mi răscolesc viața… Bașca am învățat să nu fiu melodramatică, pentru că nu iese așa cum vreau eu ( deși am alt scenariu în cap) și să  mă dau lovită în circumstanțe „atenuante”.

sufletdrag

Apoi le-am spus Alinelor din trecut: putem să murim și mâine, pentru că ne trăim clipele perfecte acum!

Dacă iubiți ceea ce faceți, pe parcursul drumului vi se vor adăuga oameni, prieteni și locuri. Oamenii vor sări în ajutor cu efort fizic, cu donații, timp și iubire. Iar locurile pe unde ai trecut vor fi povești nemuritoare, chiar dacă tu ai fost în viața ta, o  nebăgată în seamă, așa ca o pasăre colibri care slujește un scop și nu un  mare imperiu.

Cafenelele din sufletul meu sunt locurile unde am scris poezii, semnate cu doruri, letargii, iertări și iubiri care sunt pierdute. Dragostea nu are sfârșit și nu suportă scrijelituri pe suflet, iar în final ea devine o poveste.  În prezent naște poezie, se răzvrătește că nu se consumă și varsă cuvinte, doruri și poteci. Apoi când se liniștește îți dă starea de bine și un dor nelămurit de plutire în eter. Stai suspendată între doi timpi și mai aștepți momentul de veșnicie ce îți aduce neliniștea inspirației, respirația îngerului trădării, muza  fiind aripile lui ce-ți clocotesc în suflet cu pasiunea ta înflăcărată. Te-ai  aprins ca un rug dintr -o vâlvătaie și arzi de ani buni, fără ca focul  tău să se consume vreodată.  Practic ai devenit o absentă, fosta din vieți trecute, care a urcat la nivelul următor.


Și atunci îmi zic:

-te iubesc  pentru că el, pentru că voi, pentru că ei...

 

Cu fior și fascinație, Alina

Inspiratie la feminin

bloglovin'-Warszawa

Ceasul biologic si multe cauze si efecte

Imi amintesc cand mi-ai zambit prima data. Eram intr-o gara prapadita si peste tot erau banci si oameni ponositi. Am vrut sa spun ca  ai ras  larg, ca si cum faptul ca ne-am intalnit a fost providential. Ca este mult mai usor cu tine, am inteles de la inceput.  In orice caz, scriu despre multe lucruri pentru ca nu vreau sa imi pierd identitatea. O persoana fara trecut, este o persoana fara identitate si scrisul imi da identitatea inapoi.

Ne reinnoim prin ceea ce ne bucura. Eu imi amintesc luminile din vitrinele colorate, cele care seamana foarte mult cu Matrioscele rusesti din facultate, colegele mele din facultate cu ochii mari  ce perinchipuiau spiritul rusesc venit in Moldova.  Ele vorbeau cand ti-era lumea mai draga, rusa  si recitau „gospadii pamilu” la fiecare sfarsit de acatist.

Cand vad vitrinele astea, imi joaca in memorie, vitraliile colorate pe care le-am vazut la catedralele din Italia si care nu au fost putine. Imi mai amintesc de culorile care spurcau foile albe, atunci cand le tranteam cu ciuda cu pensula pe suprafata lor si nu imi iesea mai nimic- doar reproduceri.  Si stiu  ca sunt o rafinata varianta a genezei feminine, cea care refuza multe lucruri doar pentru ca se simte in elementul ei si pentru ca o onoreaza pe prima Eva.

Pretextul de a fi tot timpul in examene

Pana la marea evaluare a examenului ala, pe care stii ca nu l-am trecut si pe care il dau in fiecare an cu indarjire si cu disperare desi raspunsul universului este de fiecare data „nu”, ma calmez ca sa pot invata mai bine. Cand o sa uit de examenul asta si cred ca deja am inceput sa o fac, o sa traiesc a doua viata. Stii si tu ca se cheama reinventare, univers paralel, intrare in tunel, self carry, hope si intr-un cuvant, „ma doare in cot de toate”.

Femeia asta , o sa ziceti, alta treaba nu are decat sa infrunte destinul in cautarea mirabolantului curcubeu, care vine si pleaca, vine si pleaca, ca stim si noi ca totul este un ciclu continuu, chiar daca ne amagim mereu ca suntem unici si ca ceea ce facem noi este atat de extraordinar si primit de divinitate, incat mai auzi o voce care iti spune: ‘si mie de ce nu mi-a spus nimeni?’

Obsesii sau cum este sa apesi obesiv pe butonul de la lift

Si ca vorbeam de culori, atunci cand te uiti in oglinda si iti vezi ranile care te macina si desi te crezi zeu in viata de zi cu zi, la sfarsitul zilei tot singur cu tine ramai. Asta este atat de penibil si atat de dureros, incat desi te uiti in oglinda si te vezi ca esti ca si ieri, esti mai viu acum ca esti celibatar. Te felicit pentru asta! si o spun pentru ca viata merita orice plata si orice banut dat la schimb, numai ca sa mergi inainte. Nu conteaza ca ii dai la schimb o pana, sau o ironie. Stii cum trebuie sa mergi inainte: pe branci, pe coate sau dand in colturi. Un tip destept care a plecat in America, si-a dat seama ca nu vrea decat sa stea in singuratate, cu o bere in mana si  sa scrie carti pe un laptop in camera cu fereastra ce da pe podul de langa lac. De fapt, am intrat in alt vis: era visul unei fete care visa ca este barbat si ca va migra in America si ca va fi celibatar ocazional si scriitor;

 

Iesi din mintea mea, iti poruncesc!

aaaa, despre cine vorbeam? despre un barbat sau despre o fata? sunt persoane pe lumea asta, care confunda grav sexul apartinatorului, sau propria perceptie despre orientarea sexuala este atat de distorisonata, incat ajjungi exact ca in momentul ala, cand conduci si ramai perplex cand intra unul cu masina in tine. Te intrebi ce o fi in cutia craniana a persoanei respective si ce treaba ai tu in ecuatia asta? Eu cred ca fiecare trebuie sa lase gunoiul vecinului acolo unde vecinul l-a pus, sau mai este o ipoteza: cand celalat iti scormoneste mintea ca tu sa il aprobi si vrea sa te domine pentru ca este prea las ca sa isi infrunte problemele, sa ii spui asa : iesi din mintea mea, ticalosule! Si eu fiind o tipa dezghetata, care are si niste notiuni de fiziologie de baza, am zis ca nu e treaba mea, dar am studiat cu curiozitate fenomenul, pastrand distanta ca sa nu se ia. Si am ajuns la concluzia ca mai bine stau inchisa in casa si citesc o carte si ma afund in cuvintele  inocente, incat vreau sa uit de problemele celorlalti care cred ca eu sunt panaceu la prostiile lor, dar care nu fac nimic sa si le vindece. Eu stiu ca atunci cand te doare o masea te duci la doctor nu? pai daca am ajuns la stadiul de animal zapacit si haituit, macar sa stim si noi.   La mine functioneaza foarte bine instinctul de autoconservare. Si chiar am citit azi un studiu pe Facebook, care zice ca cea mai inalta forma de inteligenta este intuitia si eu cred ca daca oamenii astia cu inclinatii subtile ar folosi-o, probabil am fi cu totii mai linistiti. Dar stiti cum e vorba: whatever! sunt destule domnisoare in lumea asta, care asteapta sa vina printul pe cal alb si bine fac.