Orice mister dezlegat, merita un premiu

 

Daca ar mai fi trait Virginia Wollf, as fi pus-o sa scrie o carte cu subiectul si intrigile pe care le voi descrie. Dar cum nu traieste ca sa iau legatura cu ea,  ma simt nevoita sa dezvolt eu subiectul.

 

images (42)

 

Daca esti sub protectia energiilor pozitive si esti bun, iertator, devreme acasa si esti un om fericit,  uneori esti ca un ghimpe in coasta celor care te cunosc si  nu te pot ierta pentru asemena lucruri.

Daca mai spui si lucrurilor pe nume, se intampla sa fii dusmanul lor de moarte, dupa principiul sanatos al romanului: eu am casa mai mare, eu am mai multi bani si mai bine sa moara capra vecinului, decat capra mea!  Sportul asta al romanului, este o ocupatie permanenta pentru unii oameni, care nu au auzit de multe legi din cele nescrise si le ignora, pentru ca nu au auzit de ele nici in familie, nici in scoala.  Si asta pentru ca   scoala nu te invata nici cum sa gandesti, nu te invata nici cum sa-ti indreptezi minusurile si invidia, care te omoara dintr-un motiv sau altul. Cred ca e nevoie de multe drumuri pe la manastiri,ashramuri, sau citirea unor carti bune ca sa corijezi  ceea ce nu te-a invatat nimeni, din cele spirituale. Recomand pentru asta si o carte: ” Mananca, roaga-te, iubeste” de Elizabeth Gilbert- si ca prin minune, se vor deschide caile de acces la iubire. Sau de ce nu, filmul cu acelasi nume, dar mai profunda este cartea.

Cine spune ca trebuie sa fii bun domle’? Cine spune ca trebuie sa ai bun simt? Tu? Un prapadit care nu ai banii pe care ii am eu, casa pe care o am eu si numele pe care il am eu? Da, asta am observat de multe ori in diverse discutii- comparatia celuilalt cu persoana in cauza. Si toata blasfemia asta se rotunjeste si creste si creste ca o paine dospita, dar care contine multa otrava in ea-  buna sa otravesti si o furnica si un elefant! Din pacate, asta e mentalitatea romanului si unde te duci,  te lovesti de ea ca de o carie ce mananca in lemnul nobil.

Faptul este ca  daca persoana cu pricina te vede ca esti bine, are o nesfarsita  ranchiuna fata de tine, pentru simplul fapt ca respiri si ca esti bine! Si tu nu poti decat sa ai o nesfarsita compasiune, sau dupa caz, daca te prinde intr-o pasa proasta, nu -ti ramane decat sa te transformi intr-o spirituala, care si-a facut temele si stie cum sa riposteze.

Respiri, esti sanatos, te descurci? ” Big problem” pentru cei care nu te suporta! Daca ar avea puterea  ti-ar scoate ochii unul cate unul si ti-ar manca si ficatii, numai ca sa se simta romanul in apele lui. Cred ca aici gasim reminescentele  barbarilor carnivori, care nu distingeau raul de bine si luau de buna orice imprejurare din viata lor!

Dar noi in zilele noastre, nu prea mai avem scuze! Desi suntem de doua mii de ani un popor crestin( chiar daca nu am inteles nimic din religia asta nabadaioasa, care cere si cere de toate, numai ce vrem noi, nu!)!   dar uite ca exista si persoane  pe care nu le intereseaza subiectul  ” grija altora ca mod de viata” si le intereseaza mai mult sa se cultive si  sa isi faca viata frumoasa. Adica sa traiasca in lumina si pentru lumina. Si sa aduca lumina oriunde merg! Poate pe o astfel de persoana neadaptata la barfe si invidii, o intereseaza  subtilitatile care nu pot fi intelese de niste spirite grosolane, pe care le intalnesti la tot drumul! Cred ca  babuinii ar fi fost mandri de descendentii lor!

 

Daca noi suntem aici intr-o scoala si in scoala asta trebuie sa invatam iertarea, inseamna ca mai avem multe de invatat, desi varsta ne spune ca am cam ramas repetenti de nu stiu cate ori! Oricum noi femeile  avem spiritul invidiei mai ascutit!

De fapt, cand il aratam cu degetul pe aproapele nostru, un deget este indreptat catre el si trei degete sunt indreptate catre propria persoana. Asa ca nu prea avem scuze, dar oricine poate invata lectia iubirii, numai daca doreste acest lucru.

 

De fapt, vezi evolutia unui om, dupa capacitatea de iubire si de iertare, pe care o manifesta catre ceilalti. Si aici nu vorbesc de un anume  sistem, dragii mei, care este o alta mancare de peste. Acolo se aplica militareste, zicala: „Dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce e a lui Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, dati-i Cezarului datoria pe care o ai si aproapelui, daruieste-i iubire!

 

Dar atat timp cat cerul este albastru si  cat ne mai tine planeta, mai exista speranta! Si atat timp cat mai exista naivitate, prefer sa fiu naiva!

PS:

Virginia Woolf ar fi avut mult mai multe de comentat, dar eu m- am rezumat doar la partea spirituala ca despre asta am  citit si am studiat.  Oricum ar iesi un roman bun din asemenea intrigi, cred ca foarte valabile in orice epoca!

Atat timp cat suntem radioase fetelor, e normal sa fim invidiate! Unde mai pui, ca uneori trebuie sa exersezi sa fii o tipa cu atitudine si o fata cu stil, intr-o lume in care naivitatea si bunul gust, isi face cu greu loc!

 

 

 

 

Despre Italia, cu plus si cu minus

Cum e viata in Italia? Oamenii sunt foarte relaxati, se imbraca comod si traiesc comod. Femeile nu folosesc Mascara, nici ruj, de fapt nu folosesc machiaj deloc. Singura lor  optiune de frumusete, este coafarea parului. Pentru italience este uzual sa mearga saptamanal ca coafor, unde se vopsesc si isi aranjeaza parul.

Pe strada vezi frecvent, tipul femeii italience de 40- 50 de ani, vopsita blond, cu tenul inchis, ochi caprui si cu riduri de la fumat. In mare, femeile arata bine. Spre deosebire de vedetele de la TV, care au „nspe mii de operatii estetice si sunt agresive in opinii. Cum poate stiti si voi, sportul national al italiencelor este „chiachiarare’- adica „barfa”. Daca intr-o emisiune sunt 10 invitati, astia se ocupa cu barfele si vedetele nationale ca Monica Belluci, sau  Vittoria Belvedere, sunt aparitii de senzatie! Au si ei vedete autentice, dar sunt si multe starlete care incearca de o viata sa se impuna pe plan international si nu prea reusesc, dar care sunt invitate frecvent in emisiunile zilnice si sunt prezentate ca mari frumuseti. Nu zic ca nu sunt vedete nationale, dar starletele italienilor au buzele botoxate de  cinci ori mai mult decat normalul si fata neteda ca o foaie de hartie, fara un rid! ( bineinteles care ascund o varsta!) Sa traiasca bisturiul si botoxul!

Italiencele de pe strada, nu prea poarta fuste sau rochii. Nu, ele sunt imbracate casual, cu adidasi cu talpa dubla, cat mai comoda. In Italia se poarta numele de ” ragazza” pentru orice femeie single, fie ea si de 50 de ani. Adica, e „una brava ragazza”!( Daca lucrezi si esti cinstita, esti „brava”!) O alta mentalitate, este nu numai viata comoda, adica prin asta zic ca ei nu se chinuiesc ca romanii sa traiasca. Au de toate, vila mostenita de la parinti, cate doua- trei masini, paste si brocoli. In general,  intr-o vila locuiesc doua trei generatii, ca asa e moda. Sau mai este genul care traiesc o viata intreaga cu parintii, fara sa se casatoreasca. Deci fiica are vre-o 50 de ani si mama vre-o 70 si convietuiesc fericite impreuna. Nu au ei mentalitatea aia „sa construiesti o casa, sa faci un copil si sa sadesti un pom”, a romanului, dar  sunt niste oameni suculenti, care coabiteaza  in sucul propriu si toate astea intr-un ritm de viata  care nu este tulburat de forfota si de ambitii prea mari.

Am avut experienta de a-mi gasi un job, dar din cauza ca nu aveam masina sau carnet de conducere, am pierdut jobul. Ca sa fiu mai clara, toti italienii au masina! La ei carnetul se ia foarte usor si examenul se da cu un instructor, cu care faci si orele de conducere, dar trebuie sa ai buletin cu adresa de Italia. La ei,  vezi frecvent pe strada masini conduse de babute sau mosneguti de vre-o 80 si ceva de ani, care isi traiesc viata in cel mai firesc mod. Si legea este permisiva in legatura cu varsta inaintata.

Italienilor le place mult sa calatoreasca. Tinerii calatoresc prin Europa, sau chiar prin Italia, iar pensionarii isi petrec vacantele in croaziere de neuitat. Ce am observat in mod deosebit, a fost ca italiencelor le place sa aiba incaltaminte de cea mai buna calitate si cat mai comoda. Nu am vazut pe strada italience cu pantofi stileto, sau dezgolite, cum vezi in Romania. Nu au fetisul asta de a cuceri masculii, sau privirile trecatorilor! Ci sunt firesti si de o simplitate dezarmanta! Stiti voi, genul europenilor, care nu au vanitatile si ambitia de a parveni, a romanilor si nici nu au frustrari! chiar deloc! Si nici nu am intalnit rautatea si dezbinarea pe care o au romanii unii fata de altii. Ei sunt o specie diferita, in vocabularul carora  cuvantul „Brava” este folosit de zeci de ori, ceea ce iti da o stare de bine si de siguranta. Doamne, ce oameni buni si verticali! De aia ii si apreciez mult ca popor si nu poti sa nu vezi cat de apropiati sunt de de ospitalitatea romanilor, dar cu o gandire de zece ori mai integra si mai asezata!

Mai este si partea dura a italienilor, care atunci cand negociezi cu ei un salariu, te pun cu spatele la zid si iti spun cam asa: „Asta este pretul meu, daca vrei asa bine, daca nu, mai sunt si altii care asteapta!” In orice caz, isi cunosc foarte bine interesul si totul se negociaza in avantajul  aparent al tau, dar mai ales in avantajul lor.

Ca sa te intelegi bine cu italienii, trebuie sa fii cat mai sigura pe tine si sa iti pui punctul de vedere cu vehementa. Atunci  ei stiu  ca esti o persoana pe care se pot baza. Deci  secretul este si in modul de a comunica  si in modul tau de a fi. In orice caz, sunt niste oameni cu care poti colabora  „fair play”.

Concluzii

Italia este o tara frumoasa, cu oameni frumosi. Mi se pare o oaza de comoditate si de oameni care nu te bruscheaza nici cu vorbele, nici cu privirea, doar pentru ca esti strain. De aia s- au mutat romanii, cu catel, cu purcel si cu neamul de indieni, in Italia! Cum sa nu te simti bine intr-o asa tara si cu asa oameni? Cum spunea un italian, cu care discutam despre romani: „Romanii au gasit aici in Italia, America!” – si putem spune ca nu este asa?