Picatura de speranta

 

citat motivational cu munti

 

Azi e sambata tacerilor pentru mine sau cum ii mai spun eu, timpul de meditatie si de regasire a sinelui. Prea mult ne abtinem sa nu spunem binele si prea mult il tagaduim, dintr-un orgoliu prostesc, amestecat cu amareala si insatisfactii  repetate ale vietii noastre, punandu-ne eu-l in prim plan. Ajungem pana la urma sa uitam care este acel bine si care este scopul lui.  Si cand spun asta spun ca trebuie sa ne regasim drumul, dar nu vorbesc de yoga, meditatii transcedentale sau  de cine stie ce tehnici futuriste. Vorbesc de acea elice care pune in miscare avionul, la bordul caruia tu esti pilotul. Vorbesc de caii putere care se afla sub capota masinii in rezervor, sau mai bine zis de  vestitorii ingeresti care falfaie prin gandurile mele si pe care ii simt atat de apropiati uneori. Dar stiti ca drumul spre virtute este pavat cu renuntari, sacrificii, de multe ori cu intamplari pe care nu le putem controla si nici nu ar trebui.   Asa ca uite ce mi-a venit in cap sa va intreb : Cum il scriem pe Iisus cu diminutiv? vedeti ca nu se poate? Iisus nu poate fi trecut la diminutiv pentru ca este mult prea dulce pentru asta. Ar trebui mancat ca sa iti dai seama cum este.

O sa va povestesc o poveste frumoasa a unei fete de 20 de ani, care era studenta  si alerga pe la o biblioteca din Iasi pentru a-si procura carti. La un moment dat, i-au cazut in mana niste carti ale unor sfinte catolice, pentru ca nimic nu este intamplator pe aceasta lume si fata s-a indragostit de aceste sfinte… desi diferenta dintre catolici si ortodocsi este destul de mare si nu vreau sa pun in evidenta acest lucru, aici.  Poate ati auzit cu totii de controversatele vieti ale unor sfinti catolici care se biciuiau sau aveau stigmate pe corp, ceea ce pentru noi ortodocsii este o mare curiozitate, dar pentru religia catolica este o realitate. Pana sa va dumiriti despre ce vreau sa vorbesc in articolul asta, vreau sa va spun ca am invatat si din cartile  cu sfinti catolici, ceea ce mi-a completat ca o gura de aer proaspat, cunostintele despre sfintii ortodocsi… Lunga perindare prin tara catolica nu a facut decat sa-mi formeze o imagine pitoreasca si clara despre o religie atat de raspandita. Pe mine m-au marcat profund aceste carti si biografiile povestite acolo, in timp ce ma rugam sa intalnesc oameni care sa ma lumineze in anumite aspecte sensibile, uite ca asa cum se spune viata bate filmul, dar mai mult, nu reusesti de multe ori sa iti spui de ce ti s- a intamplat un anumit lucru bun, desi poate au fost putine lucruri bune in viata ta (dar asta mi-a intarit convingerea ca Dumnezeu stie ce face si   trebuie sa privesti in perspectiva).

  • Coincidenta este modul lui Dumnezeu de a-si face simtita prezenta.

Si ideea suna cam asa: viata Sfintei Tereza di Avilla m-a marcat profund. De ce? o sa ma intrebati si o sa va spun cateva motive:

  •  viata in austeritate pe care a dus-o, faptul ca nici gandurile ei nu erau impure ci ii erau dedicate in totalitate lui Iisus, faptul ca i s-a aratat Iisus in nenumarate viziuni, alaturi de Sfanta Treime, Iisus numind-o „mireasa lui adevarata”. Faptul ca fiind calugarita si stareta  a avut de a face cu multe personalitati din timpurile ei, incepand de la oameni politici, episcopi, inalti prelati, dar si faptul ca a infiintat manastiri de calugarite. Ea a dus o lupta pentru dobandirea sfinteniei ani de zile, mult timp luptandu-se cu ispita de a dori sa fie in totalitate a lui Dumnezeu, dar nu reusea sa-i dea timpul si afectiunea sa.

Incercata de suferinte fizice, ea isi revine in mod miraculos de fiecare data si la varsta de 39 de ani cand citeste  Confesiunile Sfantului Augustin, isi schimba viata total, mai ales cand i se arata Iisus pe cand era intr-o stare suferinda, acest lucru dandu-i lovitura de gratie.  Pentru ea incepe o perioada de extraordinara lumina, de viziuni si iluminari  de care ea ramane  perplexa.

Am tinut sa scriu un articol despre aceasta sfanta catolica, deoarece am vrut sa subliniez ca nu este intamplatoare trairea in religia in care suntem, ca chemarea sufletului de catre Iisus nu este de lepadat si ca multi sfinti care au trait in interiorul bisericii, in efortul de a duce o viata de perfectiune si de sfintenie, au avut iluminari si revelatii sau viziuni, astfel ajungand la multa lumina sufleteasca. Si daca ma gandesc bine, ce este mai placut si mai dulce decat sa stai de vorba cu Iisus si sa te perfectionezi in trairile tale, chiar atunci cand nu primesti raspuns? Darmite atunci cand primesti raspunsuri si haruri duhovnicesti?

In lumea de azi este o smintire sa vorbesti despre aceste lucruri, dar cu siguranta, pana la urma totul se petrece intre mine si Dumnezeu. Asa a fost dintotdeauna si asa va fi pana la sfarsit.

Am intalnit oameni in perindarile mele prin Italia, care nu spuneau ca se impartasesc, ci ca „il mananca pe Iisus”, dar cat poate sa fie de mare legatura dintre un crestin care se impartaseste si dragostea lui Iisus?

Haideti sa privim si partea mistica a credintei si nu sa traim orbi in lumea consumatorista, in care alergam dupa multe lucruri, nestiind pana la urma dupa ce mai alergam. Cand ti se face ordine in cap, in minte si in inima, atunci vine Iisus si isi face loc in inima ta, de iti vine sa lasi toate in numele Lui si sa ii slujesti.

  • Întotdeauna la pornirea unui proiect pentru Dumnezeu, în urma unei bune inspiraţii, e necesar un efort mare şi depăşirea fricii. Dar odată luată decizia, trebuie insistat. Cu cât mai mare e piedica şi tulburarea interioară ce trebuie depăşită, cu atât mai mare e răsplata, chiar în viaţa aceasta.Sfanta Tereza di Avilla