Rumi, poetul inimilor

Rumi a fost un poet persan, sufi mistic ce a trăit în secolul 13. Rumi a avut o filozofie a iubirii pe care a transformat-o în iubire mistică și a crezut puternic faptul că îl poate găsi pe Dumnezeu prin poezie, muzică și dans.

Poeziile lui Rumi au puterea de a pune inimile în legătură cu intimitatea noastră care este iubirea, de a trezi conștiințe și de a deschide inimi. Cred că dacă mi-aș dori să fi cunoscut o mare personalitate din istorie  în viața mea, mi-ar fi plăcut să îl cunosc pe misticul Rumi.

El a trăit în Persia și mai târziu în Turcia. Tatăl său a fost un renumit teolog, jurist și mistic, Rumi provenind dintr-o familie înstărită. În perioada invaziilor tătare, Rumi a fost nevoit să plece cu familia sa în mai multe orașe, unde a intrat în contact cu alte culturi și civilizații.

La vârsta de 18 ani l-a întâlnit pe marele poet sufit Atar, care i-a oferit o carte numită Asrarnama, în care se vorbea despre cum omul își pune piedici spre cunoașterea lui Dumnezeu și se leagă pe sine de lumea materială.  În Turcia, a fost un lider religios și a învățat de la mari maeștri să se roage ( se retrăgea în rugăciune și meditații 40 de zile, ținând și post). Se spune că mergea în Allepo și Damasc ca să primească cunoaștere de la cei mai înalți maeștri. În zece ani Rumi ajunge renumit jurist, teolog și predicator.

Rumi s-a  dedicat practicilor mistice, abandonând căutarea intelectuală și a început să dicteze  poeme mistice, pe care prietenul lui Husamedin Chelebi i-a promis să i le recite. Se spune că după întâlnirea cu  Shams el a atins pragul de  Maestru perfect și că vizita teritorii inaccesibile muritorilor de rând, de aici având inspirația divină, care i-a permis să scrie aceste poeme mistice.

„Nu a pus niciodata mana pe un stilou, in timpul compunerii volumului Mathnawi. Oriunde se afla cand il prindea inspiratia, fie ca era la scoala, la bai, la terme, sau in vie, eu scriam tot ceea ce el recita. De multe ori, abia puteam tine pasul cu el, pentru ca dura zile si nopti, la rand. Alteori, nu compunea cu lunile, iar altadata, nu a compus nimic timp de 2 ani. La terminarea fiecarei carti, ii citeam inca o data ceea ce am scris, pentru ca el sa corecteze ceea ce am scris.”

În 1273 la moartea sa, se spune  că au venit oameni de toate religiile ca să își ia rămas bun. Vestea despre darul său și despre lumina sa, ajunsese departe. Astfel oamenii au înțeles autenticitatea și universalitatea mesajului său.

Poemele lui Rumi astăzi sunt la fel de puternice și de vii, ca acum 800 de ani și sunt traduse în toate limbile lumii. Dealtfel mesajul său este un mesaj universal al iubirii de Dumnezeu, care ne îndeamnă a – L  trăi pe Dumnezeu și a-l căuta neîncetat pe Cel iubit.

Nu pot decât să spun că Rumi  ne privește de dincolo și fiecare om care îi citește poemele ajunge la un extaz mistic, astfel încât poemele lui nu sunt din această lume, ci vin din inspirația divină pe care a avut-o din plin.

Daca Ma Iubesc, de fapt Te Iubesc! Daca Te Iubesc, de fapt Ma Iubesc”

„O viata fara Iubire este lipsita de sens! Iubirea este Apa Vietii. Soarbe-o cu inima-ti si sufletul!”

„Iubirea vine din infinit si ramane o eternitate. Cel ce cauta dragostea scapa de lanturile nasterii si mortii.”

“Ieri am fost inteligent asa ca am vrut sa schimb lumea. Astazi sunt intelept, asa ca ma schimb pe mine insumi.”

„Doar cu inima poti sa atingi cerul.”

„Doar prin Iubire se poate intelege Iubirea si Indragostitii”

„Iubim : de aceea viata este plina de atatea daruri minunate”.

Și iată și un poem al lui Rumi:

rumi poetul

 


„Toata ziua ma gandesc la asta, apoi noaptea, intreb:

De unde vin si ce trebuie sa fac aici?

Nu am nicio idee.

Sufletul meu este de altundeva. Sunt sigur de asta.

Si vreau sa sfarsesc acolo.

Aceasta betie a inceput in alt loc.

Cand voi ajunge din nou acolo, voi fi complet treaz.

Intre timp…Sunt ca o pasare de pe alt continent,

Stand in aceasta crescatorie de pasari.

Dar va veni ziua in care imi voi lua zborul.

Dar, stai, cine este acum in urechea mea?

Cine aude vocea mea? Cine spune cuvinte cu gura mea?

Cine vede cu ochii mei? Ce este sufletul?

Nu ma pot opri din a pune intrebari.

Daca as putea gusta macar o picatura din raspunsul la aceste intrebari,

As putea sa evadez din aceasta inchisoare pentru cei beti.

Nu am venit aici din propria mea voie

Si nu pot pleca din voia mea.

Oricine ar fi Cel care m-a adus aici,

Tot El va trebui sa ma ia inapoi.

Aceasta poezie…Niciodata nu stiu ce urmeaza sa spun..

Nu o planific.

Cand sunt in afara ei, devin foarte tacut….Si rareori vorbesc.”

 

“Cine m-a adus aici” Rumi