Story of our lifes

 

images (50)

 

Lumea mea saluta lumea ta!

„Uneori trebuie sa cada o stea, ca sa se indeplineasca dorintele oamenilor”.

Paradisul pasiunii pentru tabieturi si responsabilitati- ca trebuie sa avem si din astea-, este un paradis prezent pentru fiecare dintre noi.  Pasiune care te umple de  spaima si uneori te induioseaza, dar stii ca totul va fi bine intr-un final.

Visele oamenilor se confunda uneori cu realitatea lor si e greu sa punem o virgula intre ele.

Story of our lifes & story of your love life! „Your love life” este povestea ta, la care participi cu prezenta, cu investitii de dragoste si  de timp. Uneori ma gandesc ca uitam de  prioritati si ca  facem  compromisuri. Sau poate le faci si tu? Nu-ti merge atat de bine precum sperai?  de aia vorbeam de compromisuri si de puncte cheie, pe care nu le-ai observat si au trecut pe langa sansele de a crede in tine, ca si cum nu ar fi fost. Aici e baiul: detaliile care fac diferenta si scopul lor este in viata asta, nu in cea viitoare!!

Vei intalni oameni care nu iti vor da impulsul de a te regasi pe tine si de a vrea mai mult de la tine. Ei aleg ” the easy way”, atat pentru tine cat si pentru ei. Este mult mai simplu sa fii folosit in anumite circumstante, decat sa te trezesti din somnul adanc si sa iti prioritizezi interesele si sa iti pui in valoare calitatile- stii ca unii oameni dorm adanc  o viata intreaga-  Si nu-mi spune ca nu ai calitati! toti le avem, dar stii ca si J. K.  Rowling, autoarea cartii „Harry Potter” a trecut prin multe pana sa se vada cea mai citita scriitoare de Best-Seller din lume! S- a trezit, s-a mobilizat, apoi a facut ce stia mai bine sa faca si destinul a facut si el ce stia mai bine sa faca. Si bine a facut, ca altfel milioane  de copii ramaneau maiputin emncipati si mai  saraci cu duhul, decat sunt acum!!

Gandeste-te apoi si ca ai o miza! Daca ai citit „Faust” de Goethe, in care facem cunostinta cu Faust, care a acumulat toata cunoasterea umana disponibila si incearca sa se avante in magie. Apare mai apoi cainele negru care se transforma in Mephisto si Faust semneaza un pact, care va expira doar in momentul in care el se simte atat de bine incat va spune: „vreau ca aceasta clipa sa nu se termine nicioadata”. Aici e ideea principala, faptul ca Dumnezeu a pus un pariu cu Mephistopheles ca poate sa obtina sufletul lui Faust. Asta e miza – sufletul. Ne-om  invarti noi in cercuri  materiale si de energii joase, dar o miza trebuie sa fie!- ca tot am ajuns eu in locul norilor care aduc ploaia! Si cand picurii vorbelor vor cadea din cer, vom vedea ca viata e frumoasa!

De cand am aparut pe aici prin zona- pe pamantul asta-  eu zic ca  exista o miza, dar si o criza! Cu criza stam bine, ca ne doare capul ori de cate ori trebuie sa ne iubim  sau sa fim sinceri cu noi insine!! Si asta am inteles-o cel mai bine cand eram in strainatate, pentru ca mi se parea ca toti oamenii aceia vroiau sa imi vada rezultatele faptelor si ca asteptau de la mine sa ma comport bine si simteam organic cum toti erau cu ochii pe mine!  Asta o spun in sensul pozitiv, fara sa fiu o naiva care a ajuns in bocancii straini ai italienilor! Si aici vizez starea in care te simti atat de bine intr-o tara straina, fara sa fii pe o insula „no name” din Papa Guinee, sau pe o peninsula- si totusi esti plina de adrenalina ca ai facut un lucru maret pentru tine. Mitul calatoriei, la mine a functionat 100% bine!

Poti sa iti doresti sa ai  bani, un copil, succesul sau liniste. Tu alegi!  Si aici ma refer  la tine ca si persoana valabila, care intr-o dimineata de iunie, isi pune bocancii de drumetii, isi ia cortul si pleaca in aventura. Si stii si tu ca poti fenta chestia asta numita viata. Nu sunt adepta fatalismului, desi am fost o buna perioada de timp, dar intamplator ma aflu printre cei care se bucura de verdeata si de aer curat si de bla blaurile care te salveaza de prapastiile personale si de tragediile care nu se mai termina niciodata! – si asta se invata, stii?

Si daca tot vorbim despre oameni si despre realizari, vreau sa stii ca-

-„Oamenii sunt decizii proaste si deciziile proaste fac povesti frumoase”- asta daca te gandesti cum vine chestia cu parintii si  cu copiii si nu le gaseti rostul in capul tau -mi s-a intamplat si mie…- decat atunci cand vezi „povestea” si  vezi ca e al naibii de frumoasa!!!

Prietenii copilariei, sau reteta de adult

 

 

Stateam pe o banca si ma uitam in zare. Oraselul a ramas vechi cum il stiam. Gol, presarat cu oameni pe ici pe colo, doar pe alocuri se mai plimba oameni in varsta, impovarati de greutati.

Oamenii nu mai sunt ce au fost. Sunt oameni care te pun la rabdare, cu vorba. Cercul copilariei,  s-a zavorat si oamenii au uitat sa fie copii in suflete.  Au uitat  cum e sa fii copil, sa plangi si apoi sa razi – sa-ti treaca ca prin miracol.

In lumea zanelor si a spiridusilor, in care ei sunt cei mai mici dintre pamanteni, ei care nu au putere asupra oamenilor mari, se asterne seara. Lumea viselor isi intra in drepturi si ingeri blanzi coboara in zona. Unde ne-o fi fost capul cand ne doream  sa crestem mari? A fost o capcana si  o trezire dintr-un vis frumos.

Mai stii cand ne zbenguiam si alergam toate dealurile sa prindem fluturi de aur si zmee de carpa? Ai uitat ce fericire era in ochii nostri plini de mii de emotii  si  de trairi? Unde s-a dus tot tavalugul de jocuri si rasete colorate? Au plecat si au ramas undeva in strafundul fiintei. In Copilul  de ieri.

Azi suntem adulti si ne doare sufletul pentru orice. Cand o sa ne intalnim, prietene, sa vorbim despre copilarie, despre muguri de copaci, despre viata, fara resentimente. Mi-e dor de conversatiile lungi intre noi, prietenii de la bloc, cand dezbateam problema Sorilor, sau pe cea a planetelor sau a extraterestrilor. Intalnirile de Gradul 1 ne dadeau de gandit ca unor oameni mari pfff!!! – si deja ne inchipuiam ca vom fi rapiti de extraterestri si dusi pe o planeta infricosatoare!

Planul B:

Trecutul devine prezent.

Acum ne mai intalnim doar la Inviere si ne revedem dupa multi ani, fostii copii, azi oameni mari. Si nu spun de viata profesionala – unii suntem stingheri, altii mai impliniti, dar traim taina Invierii impreuna!

Asa sa fie viata?

Uneori viata este si asa. Dar daca suntem cu un pas inainte, atunci  ne ramane ceva frumos printre oameni.

Un om nu isi va aminti ce i-ai daruit, dar intotdeauna isi va aminti cum l-ai facut sa se simta!

 

8d78dcf58348f5a2af4bf43bd89bdad1

 

 

 

Statutul de om si de preerie

Suntem oameni intr-o societate de consumatorism si ne vedem de treaba, in masura in care treaba e intr-adevar cam multa. Nu mai ai timp de sot, de familie , decat de munca si de achitat facturi.

Suntem intr-adevar, animale sociale, poate prea sociale,in viata carora timpul se imparte intre incordari, stres, calculator si smart mobil.Dar mai ramane oare timp si pentru reflectie? pentru suflet si pentru zambet? De fapt , zambetul ne face sa ne amintim ca mai avem si un suflet, ca mai exista in noi o energie Kundalini, care trebuie hranita cu marele bagaj de energie pozitiva. Chakrele noastre, se cam inrosesc  de atata  neglijenta  si scade nivelul de hranire al lor. Ce sa mai zicem de oamenii saraci cu duhul, care nu au auzit in viata lor de energii pozitive , sau negative? Dar noi care suntem bombardati cu informatii zi de zi,  suntem biruiti de  nepasare si ignoranta de a trece  cu vederea , chiar lucrurile cele mai importante din viata noastra pe Terra.Aceea de a-L respira pe Dumnezeu,in aerul nocturn al serii si de a ne trage sufletul , dupa atatea griji si performante, la care supunem trupul nostru vlaguit, dupa o zi de munca.Uitam in ecuatia asta , sa ne retragem in noi si sa ne abandonam , chiar si intr-o respiratie ioghina, totului  din noi si firescului, din care facem parte. E firesc  sa ne dorim, e firesc sa iubim, sa calcam, sa  mancam prana si chiar sa ne balacarim in ganduri , care  nu au nici o finalitate, la sfarsitul zilei.  Ce frumos e totul, cand realizezi ca traiesti  in tine, miracolul devenirii zi de zi, a unei fiinte mai bune, mai evoluate si mai capabile sa se inteleaga  pe sine! Aceasta este preeria, jungla si campia de  marturii a gandurilor, ce merge pe propriul drum  si pe  calea sa spre evolutie.