Oamenii in alb

citat eu

 

 

Am fost intr-o tara unde toti oamenii se imbracau in alb. Toti oamenii erau iubitori, prietenosi, de parca erau desprinsi dintr-un roman bun, in care toate personajele isi stiau lungul nasului si care le este locul, si aveau un cod de maniere prin care nu jigneau pe nimeni. Acolo ei stiau sa dea binete, sa zambeasca si sa te intrebe multe lucruri pe care pe ei ii interesa (si va spun ca ii interesau numai lucruri normale, ca pe restul nu dadeau nici doi bani), ceea ce mie mi se pare a fi un lucru bun. Tara de unde veneam eu, era tara unei framantari intense,  care numai civilizata nu se poate numi, la nivelul asta de intelegere a lucrurilor.

Strainii in tara lor erau primiti ca  niste musafiri de seama, pe care ii  asteptau demult timp sa vina, dar fara sa dramatizeze sau sa se isterizeze ca oamenii astia sunt diferiti de ei.

Strainii erau in pace, calmi, civilizati, vehementi uneori, nelasand nici un om din tara lor sa fie la voia intamplarii. Toti care veneau aici erau bine primiti, li se dadea bani, casa si o viata pe care noi in tara noastra nu o aveam.   Facand o comparatie grozava, acolo am fost iubita si omenita, iar aici sunt urata pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce nu sunt, ca sa nu fie dracul pierdut cu mine.

Acolo eram fata tonica si prietenoasa, care vorbea foarte bine limba italiana, aici sunt doar o femeie care este urata, pentru ca aici nu exista civilizatie, aici este locul unde ura este la ea acasa. Aici oamenii au 2/2 creier, oricat de buni ar fi unii in domeniul lor, calitatea umana si bunul simt de pe meleagurile noastre, nu o sa fie niciodata la nivelul italienilor. Rautatea gratuita, privirile piezise, mandria ca esti mai bun decat ceilalti, pozitia sociala care iti da putere in fata celorlalti mai mici ( care iti sunt automat inferiori din toate punctele de vedere, ca stii tu ca asa merg treburile…), si insasi credinta ca suntem credinciosi, fara sa fim decat niste produsi ai comunismului, care jignim in stanga si in dreapta si ne insusim dreptul de a face ce vrem cu semenul nostru. Practic jignim si il facem cum ne vine la gura, pentru ca Iisus sta in biserica in icoana, iar aici in Romania, este tara credintei, a celor care au ajuns de-asupra celorlati prin metode comuniste  si mai nou democratice, mergand cu valul, dar tinandu-se intotdeauna in fruntea societatii si facand din semenii lor doar niste trepte pe care le calca in picioare ca sa ajunga mai sus. ( (Dupa comunismul plin de ura prin care a trecut tara noastra si  care a inghitit acest popor cu totul, nu cred ca acest popor va mai sti vreodata alt cuvant decat „ura”si alt sentiment mai inaltator).  Despre dezbinare si parvenire nu va mai zic, ca o intalnim pe toate strazile, dar a vorbi despre vindecare, este greu, atat de greu, pentru ca este mai usor si mai de interes a manipula, a stalci omul de langa tine si a coaliza cu interesele obscure a celor care nu vad pretutindeni, decat castiguri.

Oamenii de acolo se imbracau in alb si isi intindeau mainile unii  catre altii, in semn de pace si de pretuire. Acolo nu mi s- a facut disectia personalitatii, nici macar a ceea ce sunt la nivel psihanalitic, cum in tara noastra multi o iau razna si confunda cartile de psihanaliza cu viata normala. Confunda conversatia normala cu vocatia sa, in cazul in care nu trebuie si nu ai voie sa fii tu insuti in fata unor astfel de oameni, pentru ca cel din fata ta stie el mai bine ce  e cu tine, sau ce e in capul tau- de parca i-ar pasa cuiva  ce indruga oamenii astia…

citat incredere

PS:

A fi om intr-o tara civilizata, este mai usor si mai practic decat a da cu barda in piatra si a face ca din piatra sa tasneasca iubire si dragoste.