Troiţa din drumul reavăn

În momentele dintre o  bicisnică renunţare şi cărţile agăţate în bibliotecă, fix acolo unde trebuie, e mai greu să îţi găseşti  cuvintele, rămânându-ţi tăcerea.  Şi aici mă refer la dimineţile alea plicticoase în care te trezeşti şi nu ştii sigur ce o să faci în dimineaţa cu pricina, când stai ca o meduză preschimbată într-o filă de poveste, mai ceva ca o retrogradată din armata fecioarelor înţelepte. Şi atunci vrei să îţi găseşti sensul, miracolul pândind ca o năpârcă dincolo de peretele fenomenului numit viaţă. Te trezeşti că respiri flori şi gândul îţi este animat de pisicile gri pe care le-ai lăsat în urmă, undeva la ţară.

Ştirile ProTv
Ştirile ProTv

Şi atunci nici în ruptul capului nu vrei să renunţi să speri şi  să nădăjduieşti că viaţa îţi va zâmbi, şi apoi chiar aşa se şi întâmplă. Mă gândesc de multe ori că acei bătrâni care ridică troiţe sau biserici din nimic, cu nimic, doar cu un mare dor de viaţă veşnică îţi dau putere să mergi mai departe şi să înfrunţi nimicul vieţii.

La muzica vieţii şi la actul cu care te prezinţi în lume, nu este nici un răspuns. Lasă-l să nu fie… pentru că fiecare trăieşte viaţa aşa cum crede de bună cuviinţă. De multe ori trişăm pentru că aşa vedem perspectiva cerului albastru, aşa putem să fim clipe de Martie, aşa putem să răzbatem mai puri şi mai detaşaţi de prăpastia numită societate, aşa putem să fim  păstrători ai  tradiţiilor şi ai simplităţii. Viaţa  nu se poate defini în esenţa ei, decât de cei care strigă către Ceruri neîncetat.

Jurnal cu flori
Jurnal cu Flori

O fi destin, o fi un mod de viaţă***: sunt mulţi cei care cad ca  nişte păsări rănite, loviţi de hazardul unei zile negre, neînţelegând taina Învierii ce trece prin moarte… Dar bătrânii cu troiţe sunt pleşuvi şi căliţi de greutăţi şi au o plămadă de apă vie care va rămâne şi pentru noi, cei tineri.

Atunci nu mai ai nevoie de metafore şi de definiţii abstracte din dogme, mult prea reci pentru un suflet rece. Bei apă de izvor, mănânci pâine din tărâţe şi zbori ca un pescăruş care este mic şi îndesat în imensitatea cerului. Apoi te culci în fânul proaspăt din reavănul câmpului, îţi faci cununi din flori nemuritoare de câmp şi te îmbraci în pânză albă de in, ca să nu îţi treacă sărbătoarea fără să o ai în tot trupul, ce îţi este templu alb şi  dumnezeire. Te speli apoi la izvor cu apă limpede ca  cristalul şi te ungi cu răşini de copaci, să ţi se ducă boalele şi relele de pe tâmple. Apoi te sublimezi  în scris.

8ba2f5f7e278bb28cd2e8ba7098ecc3e

Te îndoi de grele îndoieli şi nu te rupi. Nu eşti  ca un copac posac, ci te răsfiri ca un falnic codru ce a văzut cum a trecut urgia, războaiele şi a ascuns muniţii de brazi, de mirare şi uimire♥♥♥ Leacul tău este pe deal, unde stă un stâlp de lumină, un sfeşnic de simţământ, în biserica  unde oamenii se întâlnesc la Învierea din Duminici şi în sâmbetele în care îşi pomenesc morţii. Troiţele cu Iisus răstignit, sunt fiice ale oamenilor plini de umbre şi de lumini, unde pedantismul şi fierea amară nu încap în simplitatea unei cruci. Atunci te duci pe deal în sus să îţi iei reavănul dor de înviere, ştiind că lumea moare fără cruce, dar murind mai întâi, învie mai apoi într-un om nou. Mai curat şi împăcat cu sine însuşi  şi cu lumea. Şi totul sucombă în viaţa ce duce spre moarte, noi fiind dorurile şi apoi metafora, unei lumi pline de iluzii, visuri şi măriri.

A scris Ialina♥♥♥

Nu noi suntem pentru lume, lumea este pentru noi

Unii nisipdintre noi au nevoie de o exorcizare. Exorcizarea poate fi făcută cu o carte bună, în care cuvintele să îți alunge repulsia de a trăi curat și echilibrat. Eu una practic exorcizările cu ceai de mentă, ciocolată și pandișpan pufos. Realitatea este că devenim pufoase o dată cu trecerea timpului, mai iubitoare și mai tolerante după caz. Sunt și persoane acide, care au nasul ca o protuberanță vișinie din cauza gerului de afară, care miros în mod acut ocaziile de a -l reduce pe celălalt la o fișă sau la un act care nu spune nimic unui om normal. Apropos, dacă țineți regim de acte fiscale, nu puteți ține regim și de iscălituri pe care vi le cere orice funcționar pe la ghișee și care uneori îți dau buzna și în casă. Hello? Fascim? nO, just wanted to say that the politics is a sh… well, I’m not preoccupied.

Exorcizările se mai fac și prin cultură, prin artă, artcraft, sau handmade, depinde ce îți place. Uneori, unii dintre noi mai scriem câte o carte, mai rătăcim câteva vorbe într-o scrisoare expediind-o unei vechi prietene din liceu, punând-o în cutia poștală în cinstea vremurilor trecute.

Eu  azi m-am lăsat exorcizată de Maica Tereza. Este un model de cumpănire a vieții, care a trăit prin iubire și pentru iubire și care a înțeles în mod profund că viața nu este o cursă cu obstacole, ci este o cale de a trăi frumos, ajutându-ne aproapele.

maica tereza

Nu există cheia fericirii. Ușa este întotdeauna deschisă.

Cu cât mai multă iubire, înțelepciune, frumusețe, bunătate descoperi în tine, cu atât mai mult le observi în lumea din jurul tău.

Nu avem nevoie de arme și bombe. Pentru a cuceri răul, avem nevoie de iubire și de compasiune. Toate eforturile iubirii sunt lucrări pentru binele lumii.

Cea mai grea boală este aceea de a nu reprezenta nimic, pentru nimeni.”

Când condamnați oamenii, nu aveți timp să îi iubiți.

citate maica tereza

♥♥♥ Cu drag, Ialina

Viața trebuie trăită frumos acum ca și atunci

 

gratitudineaViața o trăim și o luăm așa cum este. Nu merită să dăm la o parte frumosul din ea, ca să lăsăm loc urâtului. Pe parcurs viața își arată greutățile, frustrările, neajunsurile, sărăcia.  Grija zilei de mâine ne schimbă în locul cel mai esențial – în  omul din noi… Nu vei primi vreun premiu că ai ajuns la cariera dorită, că ai un stil de viață mult mai bun decât atunci când ai plecat de la casa părinților, sau că ai o stabilitate financiară. În final rămâi cu sufletul tău și drumul este doar al tău.

Suntem buni, pentru că așa suntem făcuți, iar când ne preschimbăm în ceea ce nu suntem, în frustrați și în oameni care vor mai mult decât au nevoie, atunci omul din noi este nefiresc. Este crud, sarcastic și cinic. Nu îl mai interesează  virtuțile, ci îl interesează mai mult materialul, nu viața în splendoarea ei, cinicul vieții devenind o a doua natură. Dar avem nevoie de foarte puțin ca să fim fericiți. De o pereche de pantofi noi,  de o pălărie cu aer de nonșalanță, de o cafea cu un prieten la cafeneaua din colț, sau de minimalistul trai din apartamentul închiriat. De un motiv ca să o iei de la capăt în fiecare zi, de obiceiuri intime pe care le știi doar tu, de amintirile dragi din anii de aur ai tinereții, de frecțiile cu iarbă și flori când te tăvăleai în câmpul simpatic, leagăn al copilăriei. De fracțiuni de secunde în care o privire a lui ți s-a părut că îți transmite ceva, de viața în culorile de pe foile din timpul facultății când toată lumea era a ta. De culorile din lume  și de darul de a avea în preajma ta, oameni cu ochi colorați. De preziceri pe care le-ai făcut acum douăzeci de ani și de care acum râzi copios,  de prieteni implicați și de o vorbă bună. De faptul că ești liberă ca o pasăre migratoare și că te sui în avion ori de câte ori vrei, având destinația către o țară îndepărtată. Sau uitându-te în niște poze, să călătorești cu mintea în zări depărtate ale lumii, unde viața ta este ca viața unui burghez care primește câte un dar de la fiecare, el dăruind din abundența sa de om frumos, în această lume. Să iubești să fii iubit care mi se pare cel mai frumos sentiment din lume. Să visezi și visele să ți se îndeplinească, pentru că viața este frumoasă și să o știi numai tu. Să trăiești minunea că ești tu în fiecare dimineață, în fața cearceafurilor și să fii conștientă că ești un dar că ești femeie.   Să ai acel „chelque-chose” ca femeie și să fii fericită că nu ești ca toate celelalte. Să fii fericită că ai atâta personalitate, încât chiar dacă te frângi de dor și de amar, rămâi tot femeia originală și autentică, pentru că prin asta te-ai remarcat și când erai fetiță, iar acum te remarci ca femeie. Chit că nu  înțelege nimeni  comportamentul tău rebel și nonșalant. Și mai zic eu, dacă cei dragi ți-s sănătoși și viața ți-i ține aproape atunci te poți numi fericit!

pantofi cu as

Femeia din noi are nevoie de atenție, dar și ea trebuie să fie fină atât în convingeri, cât și în simțăminte. Avem nevoie de frumos, de compasiune, de har și de iubire. De un cuvânt bun care să smulgă răul din noi și să facă sufletul să zboare. Chiar dacă o aripă este frântă și   zburăm doar cu o aripă, important este zborul spre lumină. Putem să ne oprim oricând o clipă și să privim în față, în spate, sau înlăuntrul nostru. Putem să ne luăm în serios, sau să râdem de noi, oricum ar fi, drumul va fi mai ușor. Totuși viața este despre viață. Poate ceva te-a marcat atât de tare, pierderea cuiva drag, o boală sau stagnarea pe loc de ani de zile, încât este mai ușor să alegi calea pierzaniei. Căci pierdut poate să îți fie și sufletul când își pierde drumul și el devine crud. Pentru că l-ai vitregit de bine, de iubirea de sine și l-ai îngenuncheat cu mai mult decât poate duce…

Și încă ceva – mai este loc de bine dacă alegi să te iubești și să îți oblojești rănile. Este un prim pas spre drumul care duce la tine.

♥♥♥Cu prietenie,  Ialina