Chimie

Totul este chimie!ne spunea profesorul nostru de chimie din liceu. Dar este chimie si intre un barbat si o femeie. Mi s-a intamplat sa simt chimia  dintre mine si personae care   se invarteau in cercul meu de cunostinte, dar cea mai adevarata chimie , am simtit-o intre mine si sotul meu.A fost chimie, cu tot tabelul lui Mendeleev, inca de la prima intalnire, amandoi  la fel de copilarosi si la fel de vorbareti  si doritori de a schimba parole, parole…

Ne-am intalnit in orasul lui Cuza si ne-am casatorit la starea civila din acelasi oras. Povestea continua si azi, din ce in ce mai palpitanta, viata este din ce in ce mai plina de surprize, precum calatorul care pleaca intr-o tara exotica si gusta din fructul uluitor de interzis, in cazul nostru, ananasul. Zilele se petrec cu gust de cantec bizantin  si cu veleitati de  metafore si sinonime, care fac zilele mai frumoase si aduc zambetul in suflet. Caci ce ar fi viata noastra ,fara sa o inseninam cu metafore, care se deschid ca niste flori in spirala,trandafiri, sau poate orhidee? Nu am fost niciodata intr-o tara exotica, dar am simtit mirosul sarat al marii si al pestilor, de la marea noastra balcanica, de la Neptun, unde am locuit aproape  doi ani cu sotul meu. A fost pe cat de aventura,pe atat de plin de umezeala marii si uscatul nisipului. De multe ori ne plimbam pe malul marii si priveam valurile verzi, stravezii,care aduceau meduze la mal si ne gandeam, ca si acuma doua mii de ani se plimbau niscaiva pescari si femei pe malurile Marii Negre.

Am trait-o si pe asta! Ne-am trait chimia la marea de multe ori pustie, doar  noi cu ea si cu pescarusii albi cu ciocurile ascutite in forma de carja.Am incadrat  atunci, tabelul lui Mendeleev in viata noastra, caci marea avea tot ce contine tabelul si ceva  biologie in plus, ceva spirale si ceva animale marine, pesti si scoici dure si cochilii cu miros de sare.Daca se poate vorbi despre exotismul romanaesc, aici se poate vorbi, la malul marii de la capatul tarii acesteia sarace. Si da, pot sa spun ca am fost niste persoane extravagante, care ne-am mutat la mare, de dragul marii si cu gandul la un castig in plus.Dar banii nu se mai leaga in ziua de azi cu marea de la noi din tara, ci poate doar cu comorile ascunse de mii de ani, in adancul Marii Negre.

The story, goes on! si feelingul meu este ca va dura multi ani de acum incolo!

will be continued…

Bloguiala despre spiritul feminin

M-am gandit sa blogaiesc, despre spiritul feminin. Si nu, nu o sa vorbesc despre spiritul Iuliei Hajdeu, care  a fost un spirit  de femeie nelinistit si care bantuie si azi pe la castelul construit de tatal sau, ci despre cum se descurca femeile in ziua de azi, in viata. Femeia se descurca mai cu un job la o multinationala, mai cu un job de hair stilist  de invartit buclele si pensat sprancenele,mai cu un job de menajera sau de baby sitter, sau in cel mai bun caz, de educatoare cu diploma la purtator. Nu mai visati dragele mele joburi bine platite cu vre-o 1000 de euro, sau cu un anumit fel de colegi care sa se poarte impecabil cu noi! Pai in ziua de azi, trebuie sa fii si barbat si femeie, sa iei taurul de coarne in orice imprejurare-si aici ma refer la o anumita atitudine- si sa dovedesti sefului ca esti capabila sa  te depasesti in orice imprejurare. Daca nu esti genul competitiv, atunci ai o bila neagra,deoarece trebuie sa fii in primul rand competitiva si „sa calci peste cadavre’,ca sa te mentii pe linia de plutire. Feminitatea este ultimul lucru care conteaza in ecuatia asta,ea rezumandu-se  la lookul tau,la first impression about you,  punandu-se accentul mai mult pe portofoliul cu CV la purtatoare. Aaa si ce era mai important, trebuie sa arati fusiforma, trasa ca prin inel, eventual ca pe la varsta preadolescentei, adica ca  pe la 12 ani.Cu alte cuvinte, sa fii si modeala si buna de luat taurul de coarne, buna de infruntat competitia din firma si capabila de cursa lunga,pe termen nelimitat. Cam asta se cauta in corporatiile din secolul 21,nu ca trebuie sa va invat eu, dar trag si eu niste concluzii bloguiste!

Cat despre lookul femeii fatale, sa fie cat mai natural si cu makeup-ul bine asezat, sub breton:buzele bine conturate cu un ruj rosu si sunt de parere ca atat timp cat ai buzele cat mai bine conturate, cu atat o sa ai mai multa incredere in tine si o sa inspiri interlocutorului faptul ca ai o personalitate puternica.

Pentru cele care nu au reusit sa isi colectineze o diploma de abolvire a facultatii, pana in 25 de ani, sunt companii care primesc in cadrul lor, angajati doar cu liceul, cu conditia sa ai rezistenta la stress si sa-ti placa sa muncesti 8-9 ore in echipa, pe calculator. Nu e usor, va spun eu,dar nu a fost nicicand usor sa fii femeie. Si nici varianta cu miticul „caut perfectiunea in mine”, nu sta in picioare, pentru ca  perfectiunea nu o sa o atingem niciodata, oricat ne-am stradui!

Femeia are rolul , dupa mine, de a infrumuseta locul unde se afla, si nu de a da din coate disperata, ca nu isi gaseste un loc de munca mai bine platit. Cine se mai uita dragele mele, in ochii nostrii mari in ziua de azi si sa ne spuna, ca suntem o sursa de inspiratie pentru ceilalti, ca am gatit dumnezeieste, sau ca aratam foarte bine in fusta cea noua? Va spun eu-nimeni! Toata lumea este prea  ocupata sa mai mediteze la noi, femeile ! este preocupata cu jobul, cu alergatul dupa cumparaturi, sau cu socializarea haotica. Poate nu m-am nascut in secolul care trebuia, dar prefer sa fiu de moda veche si sa ma adaptez din mers la gandirea abstracta depsre femeie, din zilele noastre.

Despre spiritul de la Vatican

Despre spiritul de la Vatican

Da, am vizitat Vaticanul! A fost uimitor, pentru faptul ca ma aflam chiar acolo, la Vatican, in primul rand. In al doilea rand, cred ca nu ii este dat oricarui muritor sa ajunga acolo, decat ” cui ii este dat”. Treaba asta, vine ca si cu Ierusalimul si cu Mormantul Sfant:”numai cui ii este dat , ajunge acolo”, sa se inchine si sa sarute urmele pasilor lui Iisus.

Prima senzatie pe care am avut-o cand am intrat in Vatican, a fost de imensitate, opulenta, sfintenie si catolicism. Implicit, cu chestia cu catolicismul, vine si senzatia de universalitate, mai ales, ca eram inconjurata de toate natiile pamantului, care vorbeau in tot atatea limbi.

Da, Vaticanul este imens, maiestuos, opulent,plin de statui si opere marete ai celor mai mari sculptori si pictori din toate timpurile, precum Leonardo da Vinci si Michelangelo, care a pictat Capela Sixtina. Cand esti acolo,in Vatican, te copleseste imensitatea catedralei, valoarea patrimoniului mondial a Vaticanului,  faptul ca esti in locul unde se afla insusi Papa si nu in ultimul rand, valoarea spirituala a lui, in momentul in care ramai fara cuvinte la atata opulenta , arta si solemnitate. Nu iti ramane decat sa traiesti si sa privesti in tacere,cu ochii plini de recunostinta, ca ai ajuns in unul din centrele principale ale crestinismului din intreaga lume. Nu in ultimul rand, trairile sunt pe masura maretiei pe care o vezi: m-am simtit ca la  A DOUA INVIERE avand un moment de pierdere in afara timpului, in care m-am cufundat in imensitatea simbolurilor crestinismului.

A fost unic si m-am simtit binecuvantata de Dumnezeu.Totul era poleit cu aur, statuile somptuoase, erau imense si albe:erau statuile sfintilor din Vechiul Testament,prooroci, printre care Moise si alti profeti. Nu m-am simtit vrednica sa ajung la Vatican, dar nici nevrednica. Am primit -o ca pe un dar din mana divinitatii si m-am inchinat ca o crestin ortodoxa, intr-un templu al crestinismului, vechi de cand lumea si in care exista toata cultura crestinismului de la inceput, pana in ziua de azi.  A fost o revelatie unica si m-am simtit parte din spiritul  crestin, universal. Insusi pamantul Romei, e plin cu sangele martirilor,crestini, de pe vremurile indepartate, ale martirajelor de pe vremea imparatilor romani. Asa ca, va spun cu mana pe inima, ca am vizitat un loc, care vibreaza si musteste de crestinism. Acolo, te simti  crestin, te simti mai aproape de Dumnezeu si ii vezi si maretia Sa, in locul in care au calcat sfinti, martiri, cele mai mari personalitati ale lumii, Papii si in care este concentrat CRESTINISMUL,la el acasa.