La nunta miresei si a mirelui

La nunta, mireasa era asemenea, unei flori din camp, gratioasa si alba, cu sanii imbobociti si impliniti de pudoarea evenimentului in curs. Peisajul era plin de flori, ghirlande amestecate cu busuioc,  si flori de liliac si trandafiri rosii si albi. Nunta era o sarbatoare plina de sperante si binacuvantare. Mireasa imbujorata, statea in mijlocul oamenilor si zambea,  plina de fericirea de a  avea un astfel de prilej in viata ei, acela de a fi o doamna, de a depasi statutul de fata singura si rupta de traditia acestei lumi. Mirele era  precum o floare de crin , imbracat la joben si cu frac alb si isi lua de mana , aleasa inimii, se suira pe un cal alb si pornira in cautarea fericirii si a sperantei. Momentul  era inaltator, cununile de flori de pe crestetele lor, i-au inmiresmat si le-au binecuvantat trecerea intr-o noua era a vietii lor.Preotul, le-a citit  logodna si apoi, le-a pus cununiile pe crestetele lor, binecuvantandu-i si iarasi binecuvantandu-i, spre a lor marire si umplere de prunci. Nimic nu mai era in jur, doar ei si binecuvantarea, timpul se oprise in mersul lui. Pasarile zburau pe deasupra bisericii, construita din margele diafane si animalele padurii se adunasera , ca in basmul, Albei ca Zapada. Si intr-adevar , mireasa era o Alba ca Zapada, inconjurata , de flori de margean, de fluturi si de lume multa. Apoi, au pornit in pas voios si regal, catre masa  de nunta, care i-a primit, cu bucate fel de fel:purcelusi la protap, miei de lapte,delicatese din salamuri, dulciuri din casa bunicii si vin cat incapea, spumant  si roditor de voie buna. Au petrecut  trei zile si trei nopti, dantuind, in jurul miresii si al mirelui si  s-au infruptat din bunatatea si  prospetimea bucatelor. Spre dimineata, soarele a  rasarit si le-a adus razele unei , zile , in care mirele si mireasa, s-au trezit din noaptea nuntii,impreunati si haraziti pe veci, sa fie impreuna.

Copilarie- floare de tei

copil in liane

Pastreaza ceva vechi pe langa ceva nou si nu uita ca locul tau este menit sa fie langa cei din vechime.

Ceva vechi iti va aduce rusticul in viata ta, farmecul anilor de demult al copilariei, farmecul timpurilor in care ai trait tot ce a fost si ti-a lasat amprenta adanc in sufletul tau. Ceva magic, ceva rustic, ceva ca un foisor unde parintii isi beau cafeaua, iar tu apareai intr-o rochita din dantela si luminai viata parintilor tai, intr-o clipa. Peisajul era mirific, iar universul complota la  fericirea ta. Casele vechi ale Bucurestiului ascundeau o lume misterioasa, strazile cu umbre si cu unduiri de soare, te primeau in peisajul lor. Apoi cand plecai la mosia de la tara, te aflai intr-o lume a copilariei, unde toti se bucurau de fiinta ta unica si vesela. Nu existau masini pe atunci, ci doar carute cu cai viteji, calesti  care te duceau  cu viteza vantului, acolo unde erau visele tale.

Totul a fost perfect si  in acelasi timp misterios. Ceea ce ai trait atunci,   nu se poate compara cu nimic din  lumea de azi, de adult. A fost perfect  caci nu ma gandeam catusi de putin ce voi fi atunci  cand voi fi mare, ci a fost un extaz in fiecare zi de copilarie.

Ce vremuri si ce clipe de neuitat! Acum privind in urma, imi dau seama ca a fost teribil de tonic pentru viitorul de adult de astazi, a fost  teribil de frumos si de unic.