Încă din anii grădiniţei trebuia să faci în aşa fel încât viaţa ta să corespundă standardelor celor mai mari. Dacă în viaţa ta ai vrut să atingi perfecţiunea pe care ţi’o impune societatea, află că şi eu am defecte şi eu am trecut pe acolo. Deşi mulţi nu-şi schimbă traseul de la serviciu acasă, având permanent o grijă mare ca să nu se schimbe nimic în viaţa lor, eu de multe ori schimb drumul spre casă şi mă trezesc în cu totul altă direcţie faţă de cea în care eram înainte.
Într’un top al defectelor care mă bântuie şi fără de care toţi am fi mai puţin plăcuţi, chiar fără sare şi piper, am ales câteva care mă caracterizează :
- Puţin diplomată, dar realistă !
De obicei văd lucrurile din spatele situaţiei de faţă, deci aparenţele pe mine nu prea mă înşeală şi reuşesc cu puţină chimie să îmi fac mulţi duşmani pe tema asta. O fi chimia de vină, sau pur şi simplu faptul că le văd motivaţia primă care este şi suficient de bine ascunsă? Şi nu, nu mă feresc să îi spun celeilalte persoane unde a greşit, deşi într’un mod voalat, ceea ce pentru mine este o bilă neagră.
- Îmi place să fac lucruri diverse, dar într’un mod oarecum tipicar
Asta poate enerva multă lume, pentru că firea mea schimbătoare mă pune în faţa faptului împlinit, că nu accept orice situaţie. Pentru că sunt o fire oarecum tipicară, dar în acelaşi timp şi boemă. Asta duce la un fel de melanj în care nu mă feresc să fiu eu, deşi pentru unele persoane este atât de deranjant să nu fi ori una ori alta.
- Timiditatea nu este un atu!
Am fost dintotdeauna timidă, dar cu măsură. Când e vorba de public speaking mă mobilizez în cele din urmă, dar nu este punctul meu forte. Aş vrea să vorbesc aşa cum scriu, dar nodul în gât şi nonşalanţa, le înlocuiesc cu concentrare pe subiectul respectiv.
- Am fost la diferite workshopuri de spiritualitate, dar nu mă regăsesc întru totul la nici unul din ele
Respiraţia conştientă, sau workshopuri cu psihologi clinicieni care îţi promit să vezi aura şi că poţi să vindeci omul din faţa ta în 5 minute? Nici chiar aşa! Este prea mult şi nu mă văd să fac cursuri de specializare ca terapeut, care mai apoi să aibă misiuni speciale pe Pământ. Poate aţi observat şi tonul ironic…
- Nu îmi place rutina
Fac lucrurile în felul meu şi nu le fac de ochii lumii. Mă enervează când mi se impune să simt ceva, pentru că aşa simte altă zodie, sau să fiu ca celălalt pentru că este supracalificat. Nu ştiu de unde mi se trage, dar nu mă regăsesc în domenii în care trebuie să ai două facultăţi, două mastere şi pentru asta trebuie să fii văzut bine. Eu mă apuc de un lucru, care trebuie să fie neapărat pe gustul meu, apoi îl lucrez aşa cum ştiu eu, dar munca mea nu este o rutină. Este mai degrabă o muncă conştientă, care nu mă afundă în uitarea de sine şi de ceilalţi.
- Dacă mi’ai greşit te iert, dar nu accept să întinzi coarda
Am învăţat că nu suntem toţi capabili să ne bucurăm de binele celuilalt, iar asta pe mine mă face să fiu în off side. Dacă mi’a luat cineva liniştea sufletească şi continuă să nege că nu’i aşa, mi se pare nu numai de prost gust, dar şi de scos din viaţa mea şi din părerile cele mai bune despre acea persoană.
Dacă şi voi aveţi defecte, atunci cred că suntem oameni normali şi nu cred că lumea se învârte în jurul defectelor sau a calităţilor noastre.
În cele din urmă, cea mai bună lecţie este faptul că pot să mă accept şi să mă iubesc aşa cum sunt.