siropoase poezii…

Ieri s- a împlinit un an de când a văzut lumina zilei, prima mea carte de poezii.  Cartea mea de poezii  este un sufism de gânduri suave, gingașe și personale, ce ia alte conotații  în mâinile celor ce mă citesc. Am auzit reacții de genul – Vai, dar nu înțelegem, este prea grea, ni se întorc gândurile în cap! este frumoasă, este inspirațională, te reprezintă ca femeie și reprezintă tot ce ești tu mai bun pe lume! Poza este frumoasă, arăți ca la Hollywood și sigur zâmbetul este fotoshopat!

Stilul tău seamănă cu al cuiva, dar nu îmi amintesc cu cine..

Ai două poezii demențiale!- care mie nu mi se par deloc așa, dar ceea ce contează este părerea cititorului până la urmă…-

deal-v1328023880

Și stilul meu   aduce  puțin cu stilul uneia  din surorile Bronte la capitolul dramă personală, din care rezultă aceste neprețuite „perle rare pe câmpia literaturii”, în lumea aceasta atât de plină de tâmpenii.

Practic o carte nu este  țțțț cu degetul la gură sau un mdaaa, nici fir-ar! Ci este un zbor flew -flew, un viitor best- seller,  poate un draci-laci. Cum doriți să vedeți situația…

 

În cartea mea de poezii m-am întâlnit cu Alinele din anii ăia în care eram conțopista de serviciu, boema cu păreri închipuite, sau docila fată romantico- dostoievskiană lovită de timpurile noastre acide. Nu mai târziu, dintr-o carte se naște o poveste, în care Alinele erau mai nesigure, mai mici, mai ahtiate după iubire ca niciodată și pe care le-am strâns la pieptul meu generos (ca fostul al Simonei Halep  și sunt conștientă  că atrage  atenția mai mult decât fața…. ) Și eu săraca victima propriei imaginații, precum și a imaginației din capul sexului opus, în final m-am împăcat cu ideea fiind obișnuită cu chestii abrupte și răscolitoare în viața mea. Bașca am învățat să nu fac o melodramă din propria-mi existență, pentru că nu iese așa cum vreau eu ( deși am alt scenariu în cap) și să  mă dau lovită în circumstanțe „atenuante”.

sufletdrag

Apoi le-am spus Alinelor din trecut: putem să murim și mâine, pentru că ne trăim clipele perfecte acum!

Dacă iubiți ceea ce faceți, pe parcursul drumului vi se vor adăuga oameni, prieteni și locuri. Oamenii vor sări în ajutor cu efort fizic, cu donații, timp și iubire. Iar locurile pe unde ai trecut vor fi povești nemuritoare, chiar dacă tu ai fost în viața ta, o  nebăgată în seamă, așa ca o pasăre colibri care slujește un scop și nu un  mare imperiu.

Cafenelele din sufletul meu sunt locurile unde am scris poezii, semnate cu doruri, letargii, iertări și iubiri care sunt pierdute. Dragostea nu are sfârșit și nu suportă scrijelituri pe suflet, iar în final ea devine o poveste.  În prezent naște poezie, se răzvrătește că nu se consumă și varsă cuvinte, doruri și poteci. Apoi când se liniștește îți dă starea de bine și un dor nelămurit de plutire în eter. Stai suspendată între doi timpi și mai aștepți momentul de veșnicie ce îți aduce neliniștea inspirației, respirația îngerului trădării, muza  fiind aripile lui ce-ți clocotesc în suflet cu pasiunea ta înflăcărată. Te-ai  aprins ca un rug dintr -o vâlvătaie și arzi de ani buni, fără ca focul  tău să se consume vreodată.  Practic ai devenit o absentă, fosta din vieți trecute, care a urcat la nivelul următor.


Și atunci îmi zic:

-te iubesc  pentru că el, pentru că voi, pentru că ei...

 

Cu fior și fascinație, Alina

Peștișorul de aur și Reclama

Iți dorești de mult să avansezi în carieră, să îți iei mașină sau să mergi în excursia de vis în Antalya? Cum ar fi să realizezi chestia asta, te întreb? În viață sunt momente cheie pe care dacă le-ai băgat în seamă când a trebuit, te pot propulsa fix acolo unde ai nevoie. Dacă prinzi peștișorul de aur, într-o zi vei reuși să fii în locul potrivit, la momentul potrivit și să întâlnești oamenii de care ai cel mai mult nevoie nevoie și uite așa  ți se îndeplinesc dorințele. Îmi amintesc de o reclamă veche care îmi ridica nivelul de bucurie și mă amuza teribil:

–  Nu ezita, îți spune o reclamă la Juicie Fruit, noi suntem aici pentru tine! Juicie Fruit este cea mai bună opțiune din viața ta!

Flying_dutchman
Flying dutchman

Altă reclamă cu pingi- pongi care dansează și fac tumbe tematice, nu are succes dacă  nu te amuză. Comentatorul îți dă  replici de pici pe spate  sau pur și simplu dă bine pentru ceea ce iese la final. E vorba de reclamele de la Orange, care mă fac să râd copios cu gura până la urechi. Deci cu alte cuvinte, mă fac să imit personajele hilare.

Nemaivorbind  de faptul că ceea ce este frumos și lui Dumnezeu îi place, că au fost vremuri bune în care o reclamă  transmitea ceea ce trebuie ca ea să transmită pe sticlă.

Aici mă gândesc la o combinație între poveștile lui Petre Ispirescu, Disneyland și românism la el acasă.  Ceva din reclama la Izvorul Minunilor, apa de legendă, care este o minunăție de reclamă în miniatură.  Să nu uităm că sunt povestitori care ar fi în stare să o vândă și pe mama pentru o poveste de succes.

Avem cu ce ne mândri cu siguranță, poate au fost și personaje din viața reală care au inspirat aceste reclame, ceea ce este complet mișto și foarte cool. La un alt nivel poate acele persoane au influențat locurile și timpurile dintr-o perioadă, care acum nu mai contează, pentru că timpurile sunt în continuă schimbare. Trageți concluzia numai dacă înțelegeți ceea ce este valabil într-o reclamă, adică inspirația, transpirația și o creativitate nebună, care nu se poate opri nici dacă pui un avion în fața Casei Poporului.

Inspirația lui Walter Disney

Vorbesc de inspirația aia care l-a făcut pe Walter Disney să creeze conceptul de Disneyland, cu desene animate și personaje îndrăgite de toți copiii. Genial aș spune! controversat, inspirațional și fresh pentru toată viața! Reclamele sunt sufletul comerțului, ceea ce în zilele noastre sunt   agresive și puternice sugestii, subliminale și paralele cu a noastră existență, dar care au devenit un detaliu pe care îl privim opțional, de plăcere  între două cafele. Reclamele  sunt așa ca și cum ne-ar durea măseaua, care nu te doare, dar o durere surdă care te sâcâie și te deranjează tot ai. De aici și succesul.

Secretul

Și fiindcă nimic nu se face fără a șoca, nici măcar o reclamă nu o să îți spună adevărul și nici secretul care stă în spatele succesului.

Ca să afli secretul va trebui să îl descoperi singur.

  • Va trebui să îți cumperi cărți de dezvoltare personală, să studiezi Secretul de Rhonda Byrne, să citești cartea #Călugărul care și-a vândut Ferrariul, de Robin S. Sharma, o fabulă reușită, în care protagonistul, avocat de mare succes, are un program innebunitor și un set rușinos de priorități spirituale.
  • O altă carte de Dezvoltare personală care ne arată cum să supraviețuim ca oameni excepționali ( fără să folosesc cuvinte mari) într-o lume în care trebuie să ne adaptăm informației,  este Best -sellerul de educație financiară- Tată bogat, tată sărac.  Lucruri de genul ăsta care te propulsează în viața reală și te fac să fii aliniat cu toate schimbările care se întâmplă nu numai în on-line ca blogger, dar și să faci față la orice noutate dintr-un job, care poate fi și meta job dacă știi să faci legăturile corect între tehnologie, gândirea ta, munca cu tine însuți și stilul tău de viață.  Practic să știi că orice idee pe care vrei să o pui în practică se cere să fie muncită până la epuizare și mai ales faptul că dacă vrei să obții ceva- orice, trebuie să îți însușești acel lucru  ca și cum ar fi al tău.
  • Cum arată viitorul reclamelor? Canva sau Fotoshop?

Acum când toată lumea se pricepe la Grafică, fotoshop și Canva, este necesar să spunem că și bloggingul pe care eu îl fac este o reclamă. Că nimeni nu știe asta, este a doua parte. Dar secretul cum o dai, este că a fi un blogger nu este un fapt care te propulsează în față, ci stai pe nisipuri mișcătoare fără să pretinzi ceva, ci doar să scrii dăruind din tine celorlalți.

În viitor, cred eu că reclamele vor fi proiectate pe cer și vor fi mult mai spectaculoase de privit, decât cele  pe care le vedem acum.

 A scris Ialina♥♥♥

Reverie de iunie

După amiază de iunie. Stăteam în casă și ferestrele erau toate deschise. Îngerii ațipesc și apoi se trezesc și în dimensiunea lor și  nu mai știi când este noapte sau când e zi. Pianul meu imaginar, este undeva la malul unei mări, alături de niște candelabre vechi de alamă. Scopul scuză mijloacele, spunea un mare explorator. Mă gândeam la mare și la șansa în iubirea pe care ai avut-o și  încă o ai. Dar toate trec, așa cum vin. Îngerii ațipesc și apoi se trezesc. La un moment dat în spatele meu, am auzit o aripă de înger rănit. Stătea și se tânguia de cine știe ce durere care nu se mai termină. Dacă îi pasă că nu are trup? Nu cred… cred că îi place că este mai simplu ca mine și lui îi place să se îngâne cu realitatea mea. Așa cum bunica îngâna un cântec de seară. Noi suntem prieteni, ne cunoaștem de o viață.

1601287_625182924202040_2144469982_n

Suntem prieteni, am ieșit la mall împreună, la suc, la cafea, la duș, la mare, la munte, la înmormântări și la botezuri. Sclifosita de mine nu are idee cât de mult mă asezonează îngerul meu, cu diverse daruri substanțiale -ieșiri din depresii, ieșiri din spitale cu iscălitură de înger, buchete de flori pe Facebook, idei care se aștern pe hârtie, poezii venite de nicăieri. Dar lui nu-i pasă…

-Ba îmi pasă, îmi strigă.

-Lasă-mă te rog, să îmi păstrez părerea, îi zic. Lasă-mă să am și eu părerea mea acum că sunt femeie.  Știu că nu mă înțelegi și că sunt absurdă, dar mi-ar plăcea să îți scriu ceva în sanscrită, sau în chineză. Un haiku din trei versuri . Ceva de genul:

Haikuul celei învinse

Sunt teribil de înțeleaptă, 

sunt un oracol de hârtie

și totuși nu înving niciodată. 

 

sau

Un haiku cu parfum de cireși în floare

Romantic stau să înflorească cireșii

Pe cerul albastru al ochilor tăi 

În care explozii de veri și de fluturi

Cad învinse de romanticul cer alabastru. 

Ala Bala portocala, goliciunea din mine

 iubește nudul unei figuri divine. 

 

Fata bună și nebună de bună

Ar fi drăguț. Aș vrea să mă așez pe pat și să mă unduiesc în cântecul îngerilor și să fiu uitată în   lumea asta. Nu îmi pasă de lume și nu mi-a păsat vreodată. Nu e vina mea că viața  este de r.. și că viața mea e în contrast cu a ei. Îți este imposibil să înțelegi cum pot fi eu atât de mulțumită cu puțin… și ea având totul și mulțumindu-se  cu nimic.  Ce o mai fi și asta?… o mare minciună, o aparență fără miez.

Viața de cătănie…

-Aș vrea uneori să îți trimit toți îngerii pe care îi cunosc, dar tu ești unul din ei. Rănit, stors și plăpând. Frunzele sunt mici felii de viață pentru gurile noastre și pentru cei ce se hrănesc  din  jungla siberiană.  Noi suntem mici felii de iubire. Te-am mințit că sunt o contabilă care contabilizează totul. Dar eu  nu am avut niciodată registre, nici documente, nici semnături, pentru că eu cred că ele pot fi șterse oricând.  Nu mi-a păsat Niciodată de astfel de nimicuri. În schimb mi-a păsat de drumul meu, așa ca în povestea lui Hensel și Gretel. Cu suflet mare am primit momente unice,  flori de iubire care sunt nesfârșite,  flori nemuritoare.   Nu am judecat, doar am privit și am zis să fiu mai bună, dar se pare că zeii tăi m-au biruit. Au fost și alți zei, dintr-o țară îndepărtată care m-au lăsat în pace. Am trecut peste prăpăstii ca să ajung la tine. Peste tot au fost ochi care m-au privit, unii  curioși  cu mirare, cu gândul că poate trece și asta. Peste ani voi fi mai femeie ca acum. Voi fi ca o mică pravilă de rugăciuni, o tămâie aruncată pe tărâmul nopților și al zilelor atât de triste. Nu m-am gândit niciodată dacă merită viața  pentru că știu că sunt doar un musafir în casa mea și în casa planetei Pământ.

Așa e viața…nu ne rămâne decât să avem grijă unii de alții și să știi că eu nu îmi ies din fire, decât foarte rar și atunci pedagogic. Nu m-am născut să strălucesc, o știu, dar mi se pare atât de frumos răsăritul, când luna dispare în noapte și Șeherezada însăși se apucă să spună povești nemuritoare, prințului din deșertul îndepărtat al Arabiei. Căci numai așa poate să ajungă până în zorii dimineții.