Azi am cazut in folk

 

M-am gandit azi sa va dau la micul dejun, feliute de poezie de Paunescu si nu gresesc cand zic ca ma regasesc in fiecare umbra si tristete a lui.  Atunci cand nu mai stiu ce sa fac si nu imi mai gasesc scopul si durata vizitei in aceasta lume, Ascult Emeric Imre si Paunescu… ar fi fost bine daca totusi era totul mai simplu, dar se pare ca Paunescu ne face din versurile lui o viata mai simpla si mai duioasa zic eu, si scoate si ceea ce era ascuns bine in strafundurile sufletului…numai de bine. Vroiam sa va spun sa aveti grija sa nu luati totul mot-a-mot, dar asa e, aveti si voi dreptate… pe Paunescu nu poti decat sa-l traiesti si sa te cutremuri ca exista asemenea versuri.

Te-as cere-napoi insa n-am cui te cere

Si totul e numai Chopin si numai tacere…

 

 

 

 

Oamenii in alb

citat eu

 

 

Am fost intr-o tara unde toti oamenii se imbracau in alb. Toti oamenii erau iubitori, prietenosi, de parca erau desprinsi dintr-un roman bun, in care toate personajele isi stiau lungul nasului si care le este locul, si aveau un cod de maniere prin care nu jigneau pe nimeni. Acolo ei stiau sa dea binete, sa zambeasca si sa te intrebe multe lucruri pe care pe ei ii interesa (si va spun ca ii interesau numai lucruri normale, ca pe restul nu dadeau nici doi bani), ceea ce mie mi se pare a fi un lucru bun. Tara de unde veneam eu, era tara unei framantari intense,  care numai civilizata nu se poate numi, la nivelul asta de intelegere a lucrurilor.

Strainii in tara lor erau primiti ca  niste musafiri de seama, pe care ii  asteptau demult timp sa vina, dar fara sa dramatizeze sau sa se isterizeze ca oamenii astia sunt diferiti de ei.

Strainii erau in pace, calmi, civilizati, vehementi uneori, nelasand nici un om din tara lor sa fie la voia intamplarii. Toti care veneau aici erau bine primiti, li se dadea bani, casa si o viata pe care noi in tara noastra nu o aveam.   Facand o comparatie grozava, acolo am fost iubita si omenita, iar aici sunt urata pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce nu sunt, ca sa nu fie dracul pierdut cu mine.

Acolo eram fata tonica si prietenoasa, care vorbea foarte bine limba italiana, aici sunt doar o femeie care este urata, pentru ca aici nu exista civilizatie, aici este locul unde ura este la ea acasa. Aici oamenii au 2/2 creier, oricat de buni ar fi unii in domeniul lor, calitatea umana si bunul simt de pe meleagurile noastre, nu o sa fie niciodata la nivelul italienilor. Rautatea gratuita, privirile piezise, mandria ca esti mai bun decat ceilalti, pozitia sociala care iti da putere in fata celorlalti mai mici ( care iti sunt automat inferiori din toate punctele de vedere, ca stii tu ca asa merg treburile…), si insasi credinta ca suntem credinciosi, fara sa fim decat niste produsi ai comunismului, care jignim in stanga si in dreapta si ne insusim dreptul de a face ce vrem cu semenul nostru. Practic jignim si il facem cum ne vine la gura, pentru ca Iisus sta in biserica in icoana, iar aici in Romania, este tara credintei, a celor care au ajuns de-asupra celorlati prin metode comuniste  si mai nou democratice, mergand cu valul, dar tinandu-se intotdeauna in fruntea societatii si facand din semenii lor doar niste trepte pe care le calca in picioare ca sa ajunga mai sus. ( (Dupa comunismul plin de ura prin care a trecut tara noastra si  care a inghitit acest popor cu totul, nu cred ca acest popor va mai sti vreodata alt cuvant decat „ura”si alt sentiment mai inaltator).  Despre dezbinare si parvenire nu va mai zic, ca o intalnim pe toate strazile, dar a vorbi despre vindecare, este greu, atat de greu, pentru ca este mai usor si mai de interes a manipula, a stalci omul de langa tine si a coaliza cu interesele obscure a celor care nu vad pretutindeni, decat castiguri.

Oamenii de acolo se imbracau in alb si isi intindeau mainile unii  catre altii, in semn de pace si de pretuire. Acolo nu mi s- a facut disectia personalitatii, nici macar a ceea ce sunt la nivel psihanalitic, cum in tara noastra multi o iau razna si confunda cartile de psihanaliza cu viata normala. Confunda conversatia normala cu vocatia sa, in cazul in care nu trebuie si nu ai voie sa fii tu insuti in fata unor astfel de oameni, pentru ca cel din fata ta stie el mai bine ce  e cu tine, sau ce e in capul tau- de parca i-ar pasa cuiva  ce indruga oamenii astia…

citat incredere

PS:

A fi om intr-o tara civilizata, este mai usor si mai practic decat a da cu barda in piatra si a face ca din piatra sa tasneasca iubire si dragoste.

 

 

Cut the hate

 

 

I’ m not a hater! Nu am fost niciodata…Pana cand totul sa devina complicat, eu am sa ti-o iau inainte si am sa- ti dau niste idei de a trece cu vederea multe, asta este o arta care se invata ( desi multi habar nu au de ea). Stiind o secunda ca am sa te cred, ca sunt complicata si ca nu imi plac jocurile simple, ca imi plac puzzelurile si ca jocul dintre noi a devenit un fel de Sudoku, cu matematica si cifre exacte, si eu care ma  analizez sub lupa la fiecare vorba si imi analizez  fiecare reactie, imi dau seama ca este mai mult decat perfect sa te vezi asa cum esti. Si ca Pantera roz din trecutul indepartat, este azi  o psihanalista a propriilor ganduri, puse la microscop ca pe o furnica  pe care o observi, vrand sa scoti ceva de la ea (orice), sau te vezi de multe ori ca pe  soarecele pentru experimente, pe care il injectezi si vezi apoi ce reactie are corpul lui. Venind de la ei, nu am nici o pretentie, nici cea mai mica urma de pretentie, dar de la tine am multe….planuri, feedbackuri, cel putin imaginare. Pentru ca stiu ca in dimineata aia in care ma trezesc la ora 5 si imi beau cafeaua si dau drumul la radio, unde se aud cele mai suave melodii de dragoste, stiu ca totul este doar o iluzie, o straduta cu iluzii, pe care eu ma plimb la prima ora- atunci cand mijesc zorii, in speranta ca totul ar putea fi real. Oricum nu imi pot permite sa te las sa crezi ca eu sunt cea care sunt josnica, ca sunt cea care nu stie sa creada sau sa spere, sau sa fie coerenta in vorbe- nu ma  pot cobori atat de mult, doar pentru faptul ca imi esti superior privit din toate unghiurile… si asta pentru simplul fapt ca sunt complicata si pentru faptul ca eu insami sunt puzzelul pe care incerc sa il rezolv ca pe o stiinta exacta, incercand sa ii gasesc rezolvarea problemei in fiecare zi, fara sa fiu egocentrica …si ce mult imi place sa analizez, numai neuronii mei o stiu… De fapt pana la egocentrism, sunt un milion de intrebari a caror raspunsuri il caut…

Sa revin la mintea mea, sau la emisfera de nord din harta sufletului meu, cea mai importanta faza de abstinenta pe care am trait-o vreodata, a fost atunci cand am zis ca eu merit mai mult si atunci m-am apucat sa- l citesc  pe Yung si sa cad de acord ca psihanaliza va fi intotdeauna una dintre cheile catre sufletul meu- desi cineva mi- a atras atentia ca Yung este foarte greu si cine mi l-a recomandat? ca nu il poate citi oricine. Eu pot sa spun ca mi-a placut la maxim si nu mi s-a parut greu deloc- hellooo, nu de altceva dar citesc carti grele de la 15 ani si inca imi plac, in ciuda virusarii cu retele sociale si neincredere in propriul drum, pe care toti il cautam, nu-i asa?  Paralel cu asta, nu se intampla mare lucru, decat ca plutesc intre fraze logice, interesandu-ma de medicina si inchipuindu-mi ca eu pot sa gasesc piatra filozofala a nu stiu carei boli… de unde mi-a venit interesul asta pentru medicina??? de unde a aparut, ca sa imi faca mie zilele amare?///sure, it’s nice to know  sa stii ce se intampla cu tine atunci cand stranuti, sau cand te doare in stanga si nu cred ca e interzis sa fim mai interesati de a noastra sanatate. Nu as vrea sa ma trezesc in fiecare dimineata, sa imi beau cafeaua si sa lacrimez ca totul e rutina si ce naspa e ca nu e totul mai intens… Desi stiu ca functionez numai pe modul de stand by, dar ma si droghez cu  adrenalina in vena -asta fiind tot ce inseamna bucurie, prieteni, carti, filme romantice, muzica buna si scris-  ca atunci ma simt si eu ca fac ceva cu viata mea, de fapt fiind in esenta o oaie pasnica care iese la pascut, si ii place ideea de a invata la facultate de vreo 10 ani, si asta numai ca sa se simta de 20  la 40…lool, cum spunea feisbuku....bine ati venit pe pagina mea, luati de cititi toate aberatiile de pe blogul meu, neconsiderandu-ma mai mult decat scriu, alaturi evident, de intrebarea de pe wall a feisbukului,: la ce te gandesti azi?

Intre timp imi printez si niste rugaciuni, asa dupa cum am invatat de la cei care m-au invatat multe, ca nu se stie niciodata la ce o sa imi foloseasca si in orice caz sunt adepta antrenamentelor de orice fel (inclusiv al mintii si al sufletului, dupa sloganul updatat de mine- Body, minde&spirit) pentru ca stiu ca fara ele as muri, nu as mai fi eu si mi-ar cadea si moralul, ceea ce chiar ar fi varza de Bruxelle. Pana atunci, ascult la radio Carelees whisper si imi dau seama ca inima mea pulseaza cu tot cu medicina, cu cafea si cu gandurile matinale, direct in melodia lui George Michael: I know that I’ll never love again, It could have been so good together…