Dincolo de tine, e ingerul

 

INIMA

Aici nu ma tem de consecinte. Aici stiu ca este locul unde invat sa respir, sa traiesc, sa imi gasesc un scop pentru care traiesc, invat sa iau lucrurile asa cum vin si sa le iubesc pentru ceea ce sunt, asa cum crinii sunt splendizi in faptura lor regala si doar sunt. Aici este evident ca nu este loc de compromisuri, de indoieli, de cedari in fata ispitei. Aici, este simplu, locul in care ma aflu. Alaturi de mine, sunt intuitia si glasul fulguit al unui inger, sau al unei entitati care ma vegheaza din astral si imi spune tot ce trebuie sa fac. Nu mai este loc de mult de indoieli, pentru ca entitatile bune nu imi mai dau voie sa ma indoiesc. Acum trebuie doar sa ma supun cu bucurie, cu smerenie si cu dorul ascuns,ala prin care ne iubim si ii iubim pe toti,  pe care il simt de fiecare data cand imi vorbeste  ingerul.

Am cunoscut candva, sau mai bine zis am avut in drumul meu prieteni care erau in diferite secte… si m-au impresionat de fiecare data intr-un mod placut. Am vazut in ei ceva atat de pur, incat mi-am facut mia culpa, crezand ca sunt mai buna decat ei. Am invatat apoi de la ei niste lectii pe care nu ma mai saturam sa le invat… aveau acel ceva divin, curat ca un diamant slefuit si  pur ca zapada moale. Desi eu nu am aderat la religia lor, totusi am avut multe de invatat de la prietenii mei, dragii de ei, care au stiut sa aduca cu fiecare cuvant, un strop de racoare, de har si de bine, o lectie pentru tot restul vietii. Desi acum ei sunt in diferite colturi de lume si stiu ca isi traiesc frumos adevarul lor, cu bucuria de a-l avea pe Iisus si de a-l trai asa cum stiu ei.

Pe caldaramul unui trotuar poate zacea un betiv, un cersetor, un om care a cazut si s-a lovit la cap, dar trecand [pe} acolo, intamplator sau nu, te gasesti pe tine ajutandu-l, ridicandu-l si oblojindu-i ranile, asa cum samarineanul milostiv a facut-o fara sa ceara nimic in schimb. Si apoi totul, dar totul se preschimba in har, in dimensiune sacra, in stari in care nu te mai gasesti decat intr-o largime de inima, intr-o duiosie de suflet in care nu mai incape decat tu si El. O stii si atunci cand uiti de tine ca sa-l ajuti pe celalalt, semenul tau si  iti dai seama ca asta este misiunea! pentru asta esti aici, pentru asta ai venit, asta e scopul pentru care esti in acel loc si nu in alta parte si  nu poate fi decat asa.        Imi amintesc de un  film pe care l-am vazut mai demult, ca undeva prin America, un tigan din Kazahstan, umbla prin lume sa adune lacrimile unei fete, pentru ca in cultura lor, lacrimile unei fete erau cel mai de pret lucru – asta asa ca un lucru care m-a impresionat mult, vorbind de obiceiurile unei culturi diferite- gipsy’s tears. Si de aici ma gandesc la cat de multe culturi sunt in lumea asta mare si oamenii care fac parte din ele si sunt adeptii lor convinsi , sunt niste oameni extraordinari, doar ca au alte cutume, alte obiceiuri, au trait in alte medii sociale, au facut alte scoli si au alte mentalitati. Diversitatea mi-a placut dintotdeuna si m-as fi vazut sa fac o cariera in culturile lumii, doar ca sa fac un job care imi place si care sa imi dea satisfactii pe masura. Si marturisesc ca de cate ori am fost in alte tari straine,  m-am bucurat enorm  pentru ca mi s-au deschis in fata atatea unghiuri si laturi si posibilitati pe care nu le cunosteam si la care am avut acces fiind acolo.   Oamenii astia cu culturi diferite, care ma faceau sa uit de mine intr-atat incat nu eram decat un pumn de bucurie ca am intalnit ceva atat de  nou si ceva care mi-a dat   posibilitatea de a ma exprima  de a fi eu insami si mai ales, dea evolua. Asa incat   am ramas la aceeasi idee pe care am avut-o dintotdeauna, eu fiind o conservatoare prin definitie, ca nimic nu este pierdut din ceea ce am trait, nimic nu a fost de castigat pe care  sa nu-l castig si tarele este faptul ca desi nu am avut parte de cariera aia despre care va vorbeam, ideea  este ca  a fost totul intr-un  asa fel incat pare ca am si avut-o (gandindu-ma la cate bucurii si satisfactii au fost in urma).  Si daca ma gandesc bine, de fiecare data mi-am abandonat gandurile ca sa le imbratisez pe ale celorlati, in penumbra unor oameni care mi-au fost dascali. A fost dovada  de tarie de caracter, a fost o prostie, a fost  o lectie , sau toate astea imbinate intr-o mica mare certitudine???  tot ce stiu este ca ingerul nu isi face aparitia decat atunci cand uiti de tine, de aici …si lasi sa se produca minunea, calea, chiar si atunci cand esti trist, tulburat, esti tu si ceilalti.

 

Si totusi…

 

Sa nu uiti sa te iubesti tocmai pe tine
Tu scut de arma, invins de gramatica divina
Ce stii a conjuga verbul „a ierta” de saptezeci de ori cate sapte
Si semiotica din tine,e arta de a face bine.
Sa nu uiti sa te iubesti tocmai pe tine, faptura blanda
Cu privire de Iisus,
si cu razboaie de tesut, ce razboiesc
pacate, zdrente de coruptie si de divinitate.
Sunt trista ca acum e ceasul de a
da socoteala de toate
desi  stiu ca in iubire toate sunt iertate.
Si ai uitat sa te iubesti pe tine
din toate cate au fost de iubit,
de iertat, de dovedit…
Eu nu fac decat sa cersesc cuvantul
si sa prind cu agrafe ganduri
dincolo de toate zdrentele,
si ororile…
Si Luciferul nu stie decat sa loveasca in plex
razbunandu-se cu ura mare
dincolo de noapte si de zi,
dincolo de lume, de unde tu vii
acolo unde sta sfintenia blanda ca o fata mare
neimpacata cu ea, pentru ca lumea dispare.
Mi-as fi dorit sa fie un razboi
intre iubire si virtute
nu de alta, dar ti-as fi dovedit
ca in razboi si in iubire toate sunt permise.

Si chiar daca ma bate ingerul peste gura

ca stie el de ce, mi-a mai ramas cuvantul…

intr-un inceput si intr-un final de lume

unde ne asteapta Alfa si Omega.

 

Cainta

 

 

rugaciune

 

Mai sunt carnali care pagani raman mereu

si cu cei morti se aseamana-n virtuti

si trupuri putrezite sunt mereu

ce gusta armonia  unei nopti si-atat.

 

Sunt oameni care nu mai pot rabda

si nu se mai termina incercarea

sa moara in oglinda ei ar vrea

cand se privesc si arde neimpacarea.

 

Pe limbi unite cu ceruri nestiute

Cuvantul este gol si putred

Si voce sa mai tip nu am

sa ma tocmesc cu Cerul pentru o virtute.

 

Sunt cei ce-si cheama moartea ca pe o surata

Sa vina si sa plece in calatoria lor

Sa poata sa ucida viata asta toata

ce nu are izbanda fara morti.

 

 

Iubesc sau am iubit e -acelasi

Cu polul unui cer complet

Cand universurile din galaxia toata

Nu stiu a spune lucru mai concret,

 

Si se intampla sa fim multi, cei ce cadem

intr-un extaz complet de suferinta

cand clopotele bat a sarbatori

si cad pe tample urme de cainta.